521 matches
-
largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci pe fața lui se vedeau cîteva tăieturi făcute cu lama - și purta un sacou de vară În carouri, ce-i drept, cam ponosit, pe care nu se știe de unde și-l procurase. — Bună dimineața, doamnă Agneta, spuse la fel de binevoitor ca Întotdeauna. Ce mai faceți? Înainte de a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să știe cu precizie ce anume o mira mai mult
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Răspunde Charlie Spațiul nou de birouri din South Side deja arată ponosit: ușile alea din sticlă cu amprente lipicioase de degete și biroul ăla de la recepție ars cu țigara, afișele decolorate și prost tipărite pe avizierul de deasupra. Miroase a dezinfectant din ăla puternic pentru instituții care ți se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care se aflau două rânduri de case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clipă că ea se va eterniza. Nu te naști cerșetor, ești Împins către asta o soluție pentru tine. -Mă gândesc, spune Plăcințica, la copilăria mea, când cerșetorii mi se păreau niște vrăjitori. Mai ales din cauza fețelor supte și a hainelor ponosite. Învățam la școală că democrația Îi dă omului libertatea de-a alege ce i se potrivește lui mai bine. Eu nu cred că armatele de vagabonzi cerșetori care umplu țara au vrut de bună voie să fie cerșetori. -Ce naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
maică și tu un măr, sunt săracă, nu am bani nici pentru mine. Ia maică și mănâncă-l o să-ți facă bine,,. Antoniu mulțumește, și ia mărul din mâna bătrânei, și-l vâră Într-un buzunar al scurtei de iarnă, ponosite. O privește pe bătrână, cum coboară treaptă cu treaptă, nesigură de picioarele bolnave. Nu mai ninge. Mașinile claxonează incontinuu din cauza ambuteiajelor și oamenii sunt nervoși și preocupați să iasă cât mai repede din vacarmul ăsta infernal. Antoniu se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le vor fi ocupate locurile care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala,, purtând-o cu sine demn. Două tinerele nostime și vesele distribuie pliante cu un salon de cosmetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un chip de femeie de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut un drum chinuitor, a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că eu sunt Kawabata, și m-am născut cu numele ăsta, care, nu știu din ce limbă vine și că n-o să mor curând, să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul Însângerat, eram Îmbrăcat ponosit, ca un cerșetor, iar mama se transformase din nou În pescărușul mort. M-am trezit, când prima rază de soare intrase pe fereastra cavoului și-mi gâdila plăcut nările. Mi-am dat dintr-odată seama, că bătrânul Kawabata intrase tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vlagă. Ea mergea ceva mai repede decât mine și, deși mă grăbeam, era mereu în fața mea. Își ținea fața întoarsă în partea cealaltă, dar îi vedeam picăturile de apă formate pe părul scurt și negru care arăta ca o bonetă ponosită împodobită cu pietre prețioase. Gheața de pe pavaj era acum mai groasă și mai dură iar picioarele noastre nu mai spărgeau stratul cristalin. În cele din urmă, ușor și fără efort, am început să patinăm. Mâna ei era acum mai caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și spuse: Ah, acum îmi dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă Împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În spate, se gândi ea. Nu există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altul care va fi deznodământul procesului, dar era hotărât să-i dea o formă superficială de legalitate, fiind convins că totul trebuie făcut așa cum se prevede În regulamentul editat În 1929. Cu mâinile Încrucișate liniștit În fața lui și cu pălăria ponosită așezată pe podea, la picioare, dr. Czinner se lupta inutil cu ei. Singura satisfacție pe care se putea aștepta s-o obțină era să se recunoască caracterul ipocrit al acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea Întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noi. Ca să știi, Nina Chlore vrea să poarte o variantă albastră a rochiei la premiile Oscar. Nu te deranjează, nu-i așa? am Întrebat-o. Sunt flatată că un idol al modei ca Nina este inspirată de cineva atât de ponosit ca mine, zise, prefăcându-se că vorbește serios, În ceea ce o privea. Mergem În partea din față a bărcii să ne uităm după delfini? Spunând asta, Lauren sări din hamac, iar eu am urmat-o. Am luat-o agale spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu-mi amintesc nimic altceva, răspunse Rowe. Hilfe se uită pe fereastră. — Vino Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl vezi pe omulețul acela cu o pălărie maro, ponosită? A sosit imediat după dumneata, și parcă așteaptă... Uite-l cum se plimbă de colo pînă colo. Se preface mereu că-și aprinde o țigară, dar o face prea des. Iar acum cumpără a doua oară un ziar. Nu trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe. — Da, e destul de greu, răspunse individul, dezvelindu-și dinții stricați, negri ca niște tăciuni. Apoi, presărînd un pumn de firimituri pe pălăria maro ponosită - pe care aterizară numaidecît alte vrăbii - adăugă: Ceea ce fac eu e perfect ilegal. Dac-ar ști lordul Woolton!... Își puse piciorul pe o valiză mare, și o vrabie i se așeză pe genunchi. Părea un copac plin de păsări. — Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că m-aș fi Împușcat... Pe cînd acum..., acum o să-ți spun pe gratis! Și scutură din cap uitîndu-se În oglinda de la toaletă. — Nu vreau să aud nimic! exclamă Rowe depărtîndu-se. În clipa aceea văzu un omuleț cu o pălărie ponosită trasă peste urechi, coborînd șontîc-șontîc scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am, apoi la însemnele de grad cam ponosite, cusute pe mâneci. — Veniți de pe front, domnule locotenent? — Alex Zinnober - mă prezint eu. Nu știu dacă pot fi numit locotenent. În regimentul nostru gradele au fost abolite, dar dispozițiile se schimbă mereu. Deocamdată sunt un militar cu două trese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Probabil îl făcuse să-și aleagă limbajul ăsta corcit, oricum nepotrivit cu starea lui socială dar destul de bun pentru felul în care arăta, greoi, necioplit, un fel de urs adus într-un salon de doamne, neîndemînatic, dar fericit, aspectul său, ponosit, dintr-o leafă de inspector, oricît de bună ar fi fost, nu poți să te îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino. Daca privea bine salonul era plin de uniforme, ici-colo cîte un frac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]