350 matches
-
fi avut niciodată o poziție antipapală și nu și‑ar fi sfârșit zilele în Sardinia, în vremea persecuției lui Maximin Tracul. Dimpotrivă, el ar fi fost un preot de origine egipteană, alexandrină probabil, și ar fi mers la Roma, pe timpul pontificatului lui Zefirin, aderând aici la schisma novațiană. Erudiția sa poartă, negreșit, amprenta culturii alexandrine a epocii. Teza a fost respinsă de marea majoritate a specialiștilor. La 27 februarie 1975, Margherita Guarducci prezintă la Academia Romana di Archeologia o comunicare despre statuia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care au fost unși în primele șaizeci și nouă de săptămâni, începând cu domnia lui Cyrus. Primele șapte săptămâni sunt delimitate de domniile lui Cyrus și Darius; cele șaizeci și două de săptămâni care rămân se întind de la domnia lui Darius până la pontificatul lui Alexandru, „pontiful‑rege”. După moartea acestuia din urmă apar disensiunile, iar pontificatul se desparte de regalitate (o dată cu Hyrcan și Aristobul). Ultima săptămână se împarte în două perioade de câte trei ani și jumătate: prima, în timpul căreia este întărit cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
domnia lui Cyrus. Primele șapte săptămâni sunt delimitate de domniile lui Cyrus și Darius; cele șaizeci și două de săptămâni care rămân se întind de la domnia lui Darius până la pontificatul lui Alexandru, „pontiful‑rege”. După moartea acestuia din urmă apar disensiunile, iar pontificatul se desparte de regalitate (o dată cu Hyrcan și Aristobul). Ultima săptămână se împarte în două perioade de câte trei ani și jumătate: prima, în timpul căreia este întărit cultul lui Dumnezeu prin predica lui Cristos; a doua, după Patimi, atunci când „jertfele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prietenii săi ostracizați. Capodopera sa rămâne Gloria și crucea. Aspecte estetice ale Revelației, apărută În mai multe volume Între 1961 și 1969. A murit cu două zile Înainte de ceremonia prin care urma să primească inelul și bereta de cardinal, sub pontificatul lui Ioan Paul al II-lea. Articolul se află Între paginile 5 și 21. Jean Daniélou (1905-1974) a fost agrégé de grammaire (știa foarte bine greacă și latină). În 1929 intră În Compania lui Isus, pregătind o teză despre mistica
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
principele să locuiască acolo, din moment ce are îndatorirea de a supraveghea cu atenție cultul zeiței. Nu faptul că a refuzat o deranjează. Nici că le-a mutat pe ele în locul lui. Dar la mai puțin de două luni după ce a primit pontificatul suprem, s-a apucat să-i dedice Vestei altarul cel nou și o statuie în casa lui de pe Palatin. De atunci, duce cu ea o povară tăinuită. Desigur, vechiul altar cu flacăra sfântă și obiectele sacre au rămas tot în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu s-a mirat prea tare când principele a insistat ca Paullus să facă parte din primul cole giu sacedortal, alături de el, Regele Sacrificiilor și ceilalți flamini. Ce contează că prin numirea lui Fabius vechiul principiu al împărțirii egale a pontificatelor între cele două ordine din Stat a fost încălcat? Principele și-a continuat cu Fabius Maximus politica sa constantă din ultimii 20 de ani, aceea de a-i favoriza pe nobili. De ce? Se scobește tacticos în nas, reflectând. Se simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
compoziții create între secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică este departe de etosul caracteristic perioadei de aur a compoziției gregoriene. 3.1 Opera lui Grigore I Sub pontificatul acestuia (590-604), cântul liturgic roman a luat o formă tipică, s-a definit și conturat tot mai bine, de atunci numele său devenind o referință ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
formă tipică, s-a definit și conturat tot mai bine, de atunci numele său devenind o referință ideală pentru întreaga producție ulterioară. În secolul trecut s-a discutat mult despre opera lui Grigore I. Ceea ce putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dintre G. Bush și Mihail Gorbaciov. Revăd foarte clar momentul când Mihail Gorbaciov a fost primit de Papă, au discutat cu competență și responsabilitate situația internațională și apoi s-a întâlnit cu G. Bush la Malta. Pentru activitatea depusă în timpul pontificatului său, prin înalta ținută morală, a fost unul dintre cei mai apreciați papi și pentru acestea s-a hotărât beatificarea lui, la șase ani și o lună de la moartea sa - cea mai scurtă perioadă de timp necesară beatificării. Peste un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
formă din ce în ce mai clară, asemenea unei forțe ce dă o vitalitate nouă existenței proprii de creatură deschisă spre lumea externă. „Nu vă fie teamă! Deschideți, cât mai mult posibil, porțile lui Cristos!” striga cu glas puternic Ioan Paul II la începutul pontificatului său. Tocmai în virtutea acestei porunci persoanele consacrate continuă să deschidă poarta inimii lor Celui care dă sens oricărei existențe. Așadar, este adevărat că „poarta fericirii se deschide numai către exterior; cine încearcă să o deschidă în sens contrar nu face
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
acceptă aceste partide ca un rău mai mic, pentru Vatican fiind de neînlocuit datorită succesului lor. Papa Pius al XII-lea este cel care în mesajele radiodifuzate de Crăciun în 1942 și 1944 recunoaște importanța democrației creștine. Un câștig al pontificatului său este și autonomia de care se bucură partidele politice, continuată și de Ioan al XXIII-lea. Paul al VI-lea este mai atașat de democrație, influența familiei fiind esențială. Tatăl său l-a sprijinit pe Sturzo și a tradus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1834, prin lucrarea Cuvintele unui credincios, condamnată printr-o altă enciclică, Singulari nos (25 iunie 1834). El a murit în 1834, certat cu Biserica. Condamnîndu-l pe Lamennais, Papa recuza moștenirea revoluționară și așeza Biserica în tabăra adversarilor societății moderne. Pontificatul său, marcat și de scrisoarea papală Superiori annus din iunie 1832, care condamna revolta polonezilor catolici și consimțămîntul lor de a se supune puterii rusești, ancora catolicismul în conservatorism și în reacțiune. Totuși, cu toate că era blamat, curentul catolic liberal a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al milei, reiterat în 1920 în enciclica Pacem Dei munus. Personalitatea papilor a fost astfel determinantă în evoluția democrației creștine. Atenția deosebită acordată de papa Pius al X-lea riscurilor reale sau presupuse ale descătușării creștin-democraților și deviațiile integriste ale pontificatului său nu se mai regăsesc la Benedict al XV-lea. Acesta, care l-a primit cu simpatie în audiență pe Marc Sangnier, i-a lăsat pe creștini-democrați să ia inițiativele. În Italia el a renunțat la Non expedit: chiar dacă puterea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Pius al XI-lea vedea în angajarea laicilor în societate un mijloc de a instaura Domnia lui Cristos, cu condiția de a face din această angajare un instrument docil al Bisericii. Orientarea a fost dată, chiar din primii ani ai pontificatului, de o scrisoare adresată de cardinalul Gasparri episcopilor italieni, la 2 octombrie 1922 (Sfîntul Scaun, spunea el, "a fost și va rămîne întotdeauna străin de Partidul Popular și de orice partid politic") și de prima enciclică a domniei lui, Ubi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este direct legată de acordul semnat cu regimul nazist în iulie 1933, ci ținea de evoluția proprie a partidului, căutarea unui acord cu dictatura demonstrează această preocupare prioritară în favoarea Acțiunii Catolice și pentru acțiuni pe care le credea astfel protejate. Pontificatul papei Pius al XI-lea din perioada interbelică, confruntat cu regimurile totalitare, n-a fost deloc favorabil democrației creștine. Totuși, bilanțul ei nu este doar negativ, dacă ținem cont de faptul că aceasta a fost alimentată de învățămintele pontificale și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un rău mai mic. Din acest motiv, pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură în istoria democrației creștine. Prin mesajele radiodifuzate de Crăciun (1942 și 1944) Papa vorbea de o "democrație adevărată și sănătoasă" și punea capăt perioadei deschise de Graves de communi 3. De acum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
față de partidele numite "laice" (dar moderate) și refuza alianțele electorale compromițătoare pe care le dorea Pius al XII-lea și o parte din anturajul lui, în vederea alegerilor municipale de la Roma din 1952. Acest episod l-a costat încrederea și stima pontificatului, dar demonstrează că Papa nu mai era în măsură să-și impună preferințele în democrația creștină. Pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură: partidele creștin-democrate s-au dezvoltat, s-au impus în anumite țări, profitînd de conjunctura postbelică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
XII-lea și o parte din anturajul lui, în vederea alegerilor municipale de la Roma din 1952. Acest episod l-a costat încrederea și stima pontificatului, dar demonstrează că Papa nu mai era în măsură să-și impună preferințele în democrația creștină. Pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură: partidele creștin-democrate s-au dezvoltat, s-au impus în anumite țări, profitînd de conjunctura postbelică, funcționînd ca un zid împotriva comunismului, beneficiind de deschiderea Vaticanului și de susținerea oferită la cel mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și din "far al civilizației", conform lui Pius al XII-lea, ea devenea "expertă în umanitate", după Paul al VI-lea, ceea ce antrena în mod firesc o redimensionare a relațiilor cu partidele de inspirație catolică. Paul al VI-lea, sub pontificatul căruia a fost promulgată Gaudium et spes, a confirmat această tendință. El apărea totuși ca un papă mai atașat de democrația creștină, legat de ea prin legături intelectuale, familiale și amicale. Provenit dintr-un mediu înrădăcinat în tradiția catolică lombardă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai lung râu cu drenaj interior din Africa: 1.200 km lungime, cu un bazin de 650.000 km2. Izvorăște În Republica Africa Centrală, curge prin Ciad și se varsă În lacul cu același nume, printr-o deltă uriașă. În timpul pontificatului (314-335) Sfântului Silvestru I (?-335), s-a ajuns, din inițiativa Împăratului Constantin cel Mare, la o pace stabilă Între Biserică și Imperiul roman. Unele legende Îi atribuie vindecarea miraculoasă a așa-zisei lepre a Împăratului, precum și botezul acestuia. Este comemorat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un gnostic de data aceasta -, Valentin, pleca din Alexandria la Roma. Tertulian Îl prezintă drept un concurent eșuat pentru Sfîntul Scaun, ceea ce nu se poate referi decît la succesiunea Episcopului Pius, În 143. A stat la Roma pînă la Începutul pontificatului lui Anicet (154-165). Potrivit lui Epifaniu din Salamis (sfîrșitului secolului al IV-lea), s-ar fi stabilit ulterior pe insula Cipru. În ciuda unor tentative demne de stimă, doctrina originară a lui Valentin nu poate fi reconstituită pe baza celor cîtorva fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cicerone, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989). Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserica Romano-Catolică, prefață de Doina Cornea, ediția a II-a, Patmos, Cluj-Napoca, 1998. Bozgan, Ovidiu, Cronica unui eșec previzibil. România și Sfântul Scaun În epoca pontificatului lui Paul al VI-lea (1963-1978), Curtea Veche, București, 2004. Bucur, Ioan-Marius, Din istoria Bisericii Greco-Catolice Române (1918-1953), Accent, Cluj-Napoca, 2003. Caravia, Paul, Constantinescu, Virgiliu, Stănescu, Flori, Biserica Întemnițată. România. 1944-1989, cuvânt Înainte de Radu Ciuceanu, studiu introductiv de Paul Caravia
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a acestor minuni și în baza relatării autentice a martorilor, le-a aprobat, s-a pornit, la sfatul fraților cardinali, spre Assisi (de la Perugia, unde se afla). Aici, în ziua de 4 octombrie a celui de-al doilea an al pontificatului său, îmbrăcat în straie prețioase și însoțit de onoratul colegiu al venerabililor cardinali și prelați, în mijlocul unei mulțimi provenind din toate colțurile lumii, cu ramuri de palmier și lumânări, a ținut un discurs profund, plecând tocmai de la aceste cuvinte: „Ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Normandia Opera a fost terminată spre sfârșitul secolului al XIII-lea de un autor anonim mai puțin binevoitor cu frații minori; de aceea, faptele sunt mai certe din punct de vedere critic, ajungând cu relatarea către anul 1259. Amintind de pontificatul lui Honoriu al III-lea, cronicarul dă dovadă de cunoașterea Regulii franciscane. Chiar mai mult, punând alături cele două ordine mendicante, a Minorilor și a Predicatorilor, autorul scoate în evidență fascinația lor irezistibilă asupra tinerilor, nobili și intelectuali, și drept urmare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
încălțămintea din picioare, a îmbrăcat doar o tunică jalnică, iar în loc de curea s-a încins cu o funie. Astfel, a întemeiat Religia Fraților Minori în împrejurimile orașului Assisi, pe lângă Sfânta Maria de la Porțiuncula, în anul 1206, al paisprezecelea an al pontificatului lui Inocențiu al III-lea, care a aprobat acest Ordin. Frații săi au avut o locuință mică și la Riccardina, lângă Bologna, oferită de domnul Accursio Magno, autorul noului comentariu (Glossa) de drept civil în cinci volume. Mulți nobili și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]