265 matches
-
1 NIHILISMUL Cuprins 330 331 Cuvânt-înainte Itinerarium mentis in nihilum. Pentru o istorie... Turgheniev și paternitatea sa presupusă Nihilism, romantism, idealism Nihilismul în sens social și politic și originea sa franceză Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă Nihilism și decadență la Nietzsche Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" Nihilismul estetico-literar Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger... Dincolo de linia nihilismului: Jünger versus Heidegger Nihilism, existențialism, gnoză Nihilism, teologie politică, secularizare: Carl Schmitt Nihilism, posthistoire
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
artist, cartea este o analiză minuțioasă a universului imaginar voiculescian, abordat atât din perspectiva creației lirice a scriitorului, cât și din aceea a operei sale în proză. Tradiționalismul lui Voiculescu, susține criticul, rezultă dintr-o sinteză complexă a sămănătorismului și poporanismului, înțelese însă la un mod superior, acela al importanței cruciale a culturii populare în definirea spiritualității unui neam. Un accent disonant, în contextul unei opere echilibrate, îl reprezintă insistența de a face din autorul Poemelor cu îngeri, în acord cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
din port. Pe urma „generoșilor”, aderă între timp la Partidul Liberal, devine un factotum la „Tribuna liberală”, oficiosul local al PNL. Între 1906 și 1908, va redacta, cu M. Pastia și D. A Țăranu, „Votul universal”. Sprijină reformismul liberal și „poporanismul luminat” promovat de Spiru Haret în cultură, pledând pentru rolul moral, dar și pentru rostul pragmatic al intelectualului în „renașterea țării”; el însuși regăsindu-se părtaș la toate inițiativele de seamă ce tind la crearea unui climat și la formarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
poate arăta că ecologismul este compatibil cu liberalismul în sensul că el este, în primul rând, o ideologie a libertății. Dar ecologismul poate fi și conservator, împotriva progresului. De exemplu, tradiționalismul și modelul creșterii zero. Viața la țară, agricultură ecologică, poporanism, semănătorism, țărănism, sunt tot atâtea etichete pentru o orientare conservatoare. Dar dacă ecologismul poate fi armonizat cu orientări politice atât de diferite, atunci se pune întrebarea dacă ecologismul mai poate fi considerat o ideologie politică. Cred că se poate argumenta
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Al. Cizek (Valori clasice și umaniste în „Istoria ieroglifică”), Dan C. Mihăilescu („Țiganiada” și „Istoria ieroglifică”), Marian Popescu (Măștile în „Istoria ieroglifică”). În cadrul rubricilor „Studii și documente”, „Discuții despre curente în literatura română din secolul XX”, semnează articole despre sămănătorism, poporanism și avangardism Al. Piru, Pompiliu Marcea, G. Ivașcu, I. Rotaru ș.a. (1968), iar despre personalități ale istoriei și criticii literare (E. Lovinescu, G. Călinescu, D. Popovici), Eugen Simion, Romul Munteanu și Ov. S. Crohmălniceanu (1969). Mai contribuie cu articole de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
Ei marcau astfel diferența de opinii în raport cu conducerea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, pe care o acuzau de oportunism. Mille, Mușoiu și Zosân scriu în fiecare număr articole polemice. B. Brănișteanu trimite de la Român un studiu politic intitulat Poporanismul. Zosân este și autorul unor excelente portrete ale scriitorilor I. Păun-Pincio și N. Beldiceanu, precum și al unor schițe de atmosfera, care apar sub titlul Palatul de justiție. Gr. Mălinescu publică poemul Proletarii, un I. Zâne face o paralelă între Schiller
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288280_a_289609]
-
ca romancier, opera lui Macedonski este reevaluată. Capitolul următor are în vedere arta cu tendință din jurul revistei Contemporanul, după care este reliefat micul romantism (Delavrancea, Brătescu-Voinești, Coșbuc). G. Călinescu scoate notele caracteristice din analiza scriitorilor, insistă asupra mișcărilor literare: semănătorismul, poporanismul, simbolismul. Epoca 1920-1940 (perioada interbelică) este strălucit reprezentată de romancierii și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de literatura epocii precedente și își delimitează domeniul propriu față de alte activități spirituale". La fel ca T. Maiorescu și E. Lovinescu disociază valoarea artistică de alte valori. În Istoria literaturii române contemporane mentorul de la Sburătorul a luat atitudine față de sămănătorism, poporanism, față de tradiționalismul de la Gândirea. El considera că sămănătorismul ar putea fi salvat prin contactul cu literatura modernă și cu o anume concepție filosofică. În viziunea lui E. Lovinescu exista un sincronism al tradiționalismului: modernismul ardelenesc, modernismul arghezian, modernismul Sburătorului, cel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în interpretarea liniei culturale. E. Lovinescu a analizat în Istoria literaturii române contemporane aspectele culturale din diferite epoci. Semănătorismul e prezentat ca o mișcare izolată din ideologia eminesciană. Gândirismului i se indică rădăcinile în tendințele tradiționaliste care l-au precedat. Poporanismul Vieții Românești e pus în legătură cu ideea specificului național, așa cum o schițase Kogălniceanu, la Dacia literară. Simbolismului, văzut ca un efect al contractului poeților noștri cu lirica franceză mai nouă, i se urmărește evoluția către ermetism și imagism. Filiațiile istorice intră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 1992. Noica,C., Pagini depsre sufletul românesc, Editura Humanitas, București, 1992. Oprea, Al., Mișcarea poeziei, E.P.L., București, 1967. Oprea Al., Incidențe critice, Editura Eminescu, București, 1975. Ornea, Z., Sămănătorismul, Editura Minerva, București, 1971. Ornea, Z., Poporanismul, Editura Minerva, București, 1972. Ornea , Z., Confluențe, Editura Eminescu, București, 1976. Ornea Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980. Papahagi, M., Eros și utopie, Editura Cartea Românească, București, 1980. Papahagi, M., Accidentele imaginației în vol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
București, 1968; Clasicismul în literatura română (Contribuții bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), București, 1969; Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; ed. București, 1983; Sămănătorismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1972; Scriitori pelerini, București, 1973; Conștiința de sine a criticii literare românești (Contribuții bibliografice), I, București, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, București, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
și cu totul străine spiritului românesc”. Programul „Sămănătorului” a fost însușit de alte noi reviste, precum „Făt-Frumos” din Bârlad, „Junimea literară” din Cernăuți, „Ramuri” din Craiova, „Viața literară” din București, parțial și de „Luceafărul” (Budapesta, apoi Sibiu), mai apropiat de poporanism. Principiile s. au început să acționeze ca idei-forță din 1903, când N. Iorga și-a inaugurat colaborarea la revistă cu articole de directivă. Director al periodicului în 1905-1906, istoricul își continuă acțiunea în publicații întemeiate de el însuși: „Floarea darurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
I, 10-79, passim, II, 5-66, III, 11-14, passim, IV, 13-49, passim; Lovinescu, Ist. civ. rom., I, 157-164, passim; Davidescu, Aspecte, 379-382; Pompiliu Constantinescu, Sămănătorismul, „Mișcarea literară”, 1925, 32-33; Al. Dima, Istoria mișcării „Sămănătorului”, D, 1925, 7-8; Șerban Cioculescu, Sămănătorism și poporanism sub unghiul artistic, VL, 1926, 16; Aderca, Contribuții, II, 9-15; I. A. Bassarabescu, Două epoci din literatura română, București, 1928; Nichifor Crainic, Sensul tradiției, G, 1929, 1-2; Constantinescu, Opere, 154-159, 187-188; D. Tomescu, Atitudini politice și literare, Craiova, 1932, 197-237
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
o limbă la alta ponderea acestor baze, existînd și cîteva situații în care unele dintre ele nu sînt prezente. Ca limbă romanică, româna a moștenit cuvîntul popor (lat. populus) de la care a realizat derivate, de obicei, după modul străin (poporan, poporanism, poporanist), însă familia acestui cuvînt a fost completată îndeosebi prin elemente împrumutate din franceză și din latină: popula (< fr. peupler), popular (< fr. populaire, lat. popularis), popularitate (< fr. popularité < lat. popularitas, -atis), populariza (< fr. populariser), populație (fr. population, lat. populatio, -onis
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
secolului al XX-lea, de revistele „Sămănătorul” și „Viața românească”, prin care manifestări tradiționaliste promovate de publicații dinainte de 1900, precum „Vieața”, „Vatra”, „Evenimentul literar” ș.a., s-au constituit în doctrine călăuzitoare ale curentelor dominante până la primul război mondial: sămănătorismul și poporanismul. Continuând orientarea spre specificul național, preluând unii colaboratori ai revistelor ce o susținuseră, „Gândirea” (1921-1944) accentuează din prima etapă - și în curând absolutizează - prin codirectorul (apoi directorul unic) Nichifor Crainic componenta sămănătoristă, nu fără a-i înnoi conținutul și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
pe de altă parte surprinderea pericolului înstrăinării de ceea ce reprezenta cu adevărat autentic, specific spiritualității noastre: cultura rurală, valoarea credinței ortodoxe, păstrarea unui folclor bogat și valorificarea unor tradiții ancestrale. Această mișcare conservatoare a fost susținută de curente precum sămănătorismul, poporanismul și, mai târziu, tradiționalismul. Orientându-se spre lumea patriarhală a satului românesc, aproape mitic, ca unic depozitar a ceea ce este specific nouă, scriitorii din această perioadă au glorificat și imaginea mamei, față de care și-au exprimat respectul profund, compasiunea și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
din care se născuseră scrierile din volumul Mi-a cântat cucu-n față (1910), par a avea o întârziere de câteva decenii. Deoarece aparține întru totul unei orientări caracteristice pentru presa aflată în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
pot fi considerate și modele, P. trece în mod firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
socialism (1887), Concepția materialistă a istoriei (1892), Din ideile fundamentale ale socialismului științific (1906) cuprind expuneri ample ale materialismului, ale cărui principii sunt prezentate și exemplificate totdeauna în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul, nihilismul, poporanismul). De cele mai multe ori, articolele au un ton polemic, iar atitudinea e a unui propagandist care încearcă să expună cât mai accesibil, cu numeroase exemple concrete și analogii, chestiuni abstracte și complicate. În Neoiobăgia (1910) și Socialismul în țările înapoiate (1911
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
dreapta. Era o lume predominant rurală, În sens atât real, cât și simbolic, iar țăranul, cu mentalitatea lui de mic proprietar, nu se lasă ușor tentat de ideologiile de stânga. Paradoxal, chiar stânga românească avea reflexe de „dreapta“. Este cazul „poporanismului“ Înaintea Primului Război Mondial și al ideologiei țărăniste În perioada interbelică. Idealul proclamat era rural, nu citadin: o societate românească de mici proprietari. Departe de proiectul industrial și colectivist al comunismului, dar și de social-democrația modernă. Socialiștii și comuniștii au avut o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au dăruit României o cultură, erau ostile evreilor, se Înțelege că și cultura produsă de ele trebuie să poarte același caracter evreofob. Și, Într-adevăr, toate curentele noastre culturale vibrează, În deosebite grade, de antisemitism”. După ce comentează evreofobia din cadrul junimismului, poporanismului, naționalismului și chiar socialismului românesc, Ștefan Zeletin conchide tranșant și cumva abuziv : „Așadar, Întreaga cultură În care se face educația tinerimii române respiră ura elementelor agrare Împotriva evreilor” <endnote id="(741)"/>. Și intelectualii români din perioada interbelică, cei angajați În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
larg deschise toate posibilitățile pentru viitorul nostru național”. Împreună cu Stere, la „Viața românească” s-au situat pe aceeași poziție Radu Rosetti, s-au situat pe aceeași poziție Andrei Corteanu, Alexis Nour, Axente Frunză ș.a. Colaborator al revistei și exponent al poporanismului, Radu Rosetti - boier de viță veche, din marea familie a Rosetteștilor, cum remarcă G. Călinescu în a sa Istorie a literaturii române - era cunoscut atunci pentru articolele din „Revista nouă”, „Analele Academiei”, „Viața românească”, pentru romanele Cu paloșul (1905), Păcatele
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
titlul Din filosofia „Vetrei”), și I. L. Caragiale, acuzat de „dispreț ciocoiesc” față de țăran (cu referire la Cum se înțeleg țăranii). Dar Caragiale nu lasă provocarea fără răspuns, demonstrând lipsa oricărei ironii în proza vizată. V. a deschis drumul sămănătorismului și poporanismului în literatura noastră: „Povestea vorbei”, „Floare-albastră”, „Curierul literar”, „Sămănătorul”, toate pornesc de la programul acestei publicații. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
Chevalier și P. Gheorgheasa); Psalmii, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1992. Repere bibliografice: Iorga, O luptă, I, 277-278; Bogdan-Duică, Studii, 207-214, 328-348; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 92-117, II, București, 1910, 263-324, VII, București, 1922, 83-87; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1921, 15-89, 159-177; Sadoveanu, Cărți, I, 3-8, 168-171, 251-254, 261-264, 275-278, II, 90-94, 99-102, 227-230, 252-254, 283-285; Chendi, Scrieri, IV, 382-386, V, 171-174; Ibrăileanu, Opere, I, 224-253, III, 3-23, 271-275, IV, 466-467; Maiorescu, Critice, III, 267-273; Pușcariu, Cinci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
discuții, câteodată cu puncte de vedere surprinzătoare, propice polemicilor. Fermitatea în susținerea unor opinii adeseori extrem de personale, care au suscitat riposte vehemente, caracterizează majoritatea contribuțiilor sale de istorie literară, consacrate în general unor probleme controversate (de eminescologie, cu privire la pașoptism, romantism, poporanism, simbolism, la romanul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la paternitatea Cântării României etc.). Cele mai multe dintre acestea i-au fost strânse postum în volumele Studii și articole despre Eminescu (1968) și Structură și continuitate (1970). N. este și autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]