178 matches
-
că accentele caragialești devin frecvente în comedia politică. Venturiano cere la gazetă introducerea „sufragiului universal”, care este înțeles de Ipingescu ca „sufragiu”, „om care servește masa”, așa cum înțelege și Gheorghe al Saftei în Rusaliile sau satul lui Cremene. Deviza „vox populi, vox Dei” pronunțată deformat de Rică Venturiano „box populi, box Dei” este și lozinca preferată a personajului lui Alecsandri, Clevetici, autorul articolelor pe care subprefectul Răzvrătescu le citește în Rusaliile țăranilor: „Răzvrătescu (citind): De-acum fiecare locuitor trebuie a fi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cere la gazetă introducerea „sufragiului universal”, care este înțeles de Ipingescu ca „sufragiu”, „om care servește masa”, așa cum înțelege și Gheorghe al Saftei în Rusaliile sau satul lui Cremene. Deviza „vox populi, vox Dei” pronunțată deformat de Rică Venturiano „box populi, box Dei” este și lozinca preferată a personajului lui Alecsandri, Clevetici, autorul articolelor pe care subprefectul Răzvrătescu le citește în Rusaliile țăranilor: „Răzvrătescu (citind): De-acum fiecare locuitor trebuie a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci acest pământ
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
consternat. Din entuziasm și din simpatie pentru mine, colegul meu nu-și dăduse seama că-mi poate face cel mai mare rău. Cine știe ce complicații ar fi putut ieși de aci! Mi-am îndreptat privirea spre profesor. Zîmbea! ― Hai, domnule, "Vox populi, vox Dei!" ― Pe domnii profesori, nu vă supărați, dar nu pot, sau mai bine-zis nu mi-am permis să-i imit... încercai eu să mă eschivez. ― Cum? ― ...decât, continuai eu, imperturbabil, în fața colegilor... ― Aha! Și-n fața mea, de ce nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lu' Tutankamon! Popa-Prostu' ești, Popa-Prostu' o să mori! mormăie Silică, dându-și în petic, după ce se regrupează cu toții, pe trotuar. Acu', ce facem...? Ne descurcăm prin propriile forțe, fără ajutor, chit că nu va fi un ceremonial tipic. Non esse consuetudinem populi Romani accipere ab hoste armato condicionem! Nu ne predăm! opinează Bursucul. Întocmai! întărește Îngerul. Nu renunțăm. Vom intra în biserică, folosindu-ne de cheia pontoarcă pe care-ați luat-o din ușa bucătăriei de vară, când ați fugit pe străzi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
172-173, citându-l pe Pietro Caballo, Resolutiones criminales, caz. 296, nr. 32 (Veneția, 1644), 260a. Caballo a fost un judecător din Florența care a murit în 1616. 98 Zorzi, "Le esecuzioni" (mai sus, cap. 1 n. 3), 14. 99 Statuta populi et communis Florentiae, 3 vol. (Freiburg [dar Florența], 1771-1781), I, 256-257 (III, rub. 38). A se notă că aceeași lege din 1415 (I, 371 [III, rub. 166]) a clasificat aruncarea de pietre asupra celor mai importante biserici din Florența și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt adeptele "stilului vulgar", ale coborârii limbajului într-o agoră situată la polul opus celei socratice. Personajele romanești preiau un limbaj caracteristic acelei vox populi, aparținându-le celor ce nu fac parte din fruntea ierarhiei sociale, dar care sunt numeroși și cărora, din această pricină, le și era destinat acest tip de literatură. Suferind, ca în orice epocă istorică, de maladia realismului, și parodia antică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limbaj: "Angel radios! Precum am avut onoarea de a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii: da! sunt nebun..." Tânărul publicist este semidoct (deformează dictonul latinesc "vox populi, vox dei!"), demagog (rostește fraze patriotarde), infatuat. Zița este incultă și romantică, Chiriac este prost, egoist și limitat sufletește. BIBLIOGRAFIE: Cazimir, Șt., Caragiale Universul comic, E.P.L., București, 1967; Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ed. a II
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl amenință cu sabia, Rică își invocă patronul, pe Sfântul Andrei. Abia după ce Veta susține explicațiile lui Nae Ipingescu, Rică își revine în fire; se simte în largul său văzându-se admirat de bărbați: Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credință, altă speranță decât poporul! Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului. Interesantă pentru îndrăzneala tehnică a lui Caragiale este introducerea momentelor prealabile punctului culminant în mijlocul unei scene (Actul II, scena II), aceea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lumii include puterea, dar aceasta este remisă guvernanților prin mijloace umane: omnis potestas a Deo per populum. Aici rezidă esența doctrinei, care permite destul de bine justificarea puterii minoritare, asumată de o elită, față de puterea majoritară exercitată prin majoritățile populare (vox populi, vox Dei). Dacă Ockam încerca să impună ideea monarhiei universale asupra voinței prezumată a majorității, Marsilio de Padova răspândește ideea "republicanismului democratic" și în opera sa capitală (Defensor pacis) exprima ideea continuându-l pe Aristotel că puterea, suveranitatea rezidă în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterea executivă rămâne subordonată puterii legiuitoare (care este poporul) și trebuie încredințată unui singur om (principele electiv) sau mai multor oameni (reprezentând puterea executivă), de către cetățeni. În această concepție, legislator nu poate fi decât poporul (într-un anune fel, Salus populi suprema lex), adică totalitatea cetățenilor sau a majorității lor, exprimându-și alegerea sau voința în cadrul unei "adunări generale a cetățenilor". După un secol de crize religioase, Jean Bodin a desăvârșit opera juriștilor de la curtea regelui el fiind ultimul dintre aceștia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de la ei toți. În consecință, suveranul este condus de voința generală, care nu este altceva decât legea 61. În această direcție se acționează, scopurile artei guvernării fiind rezumate, după Hobbes, în aceeași maximă romană: "Salvarea poporului este legea supremă" (Salus populi suprema lex)62. A afirma că Rousseau a împins principiul voinței generale până la absolutizarea puterilor Statului, a Statului "fără limite", înseamnă a-i atribui paternitatea "democrației totalitare" și chiar a "tiraniei majorității" sau, după expresia lui Edouard Laboulaye 63, "domnia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
l-a provocat într-adins pentru români, ca să le dea ocazia să facă cunoscut Europei ale lor suferințe, ale lor lupte, ale lor drepturi, necesitatea independenței lor și ca să-și dobândească rangul ce li se cuvine în marea familie a populilor civilizate" (Al. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Brătianu, vol. II, București, 1934, p. 45). 37 Pe larg, la L. Boicu, Introducerea telegrafiei în Moldova (Contribuții la cunoașterea ocupației austriece în 1854-1857), în "Studii și cercetări științifice. Istorie", Iași, fasc. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
scăzută a capitalizării bursi ere în PIB, aproximativ 30 % - 40 %, comparativ cu țările dezvoltate, unde ca pit alizarea este de aproximativ 70 % - 80 % din PIB. Pe de altă parte, Banca Mondială identifică 155 de țări emergente care dețin 85 % din popul ați a totală a globului, dar numai 21.7 % din PIB ul mondial. Luând în considerare ponderea capitalizării bur sie re în PIB, precum și alte criterii de eficiență privind volatilit ate a pieței, asimetria informa țională, rentabilitatea și riscul plasamentelor
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
numeroasele întâlniri cu actorii Teatrului de Revistă „C. Tănase”. Prima dintre acestea a avut loc pe 16 ianuarie 1930, în cadrul spectacolului „Miss Revista”. Au urmat succesele înregistrate cu „Ai... Nai... Dai” (20 noiembrie 1930), „Apropo Tănase” (18 martie 1936), „Vox populi, vox Tănase” (29 martie 1937) și „Poftă bună la Tănase” (19 martie 1938) - prilej cu care marele actor „s-a prezentat în fața Tribunalului Bacău pentru a depune jurământul de credință pentru noua Constituție”. Nu de puține ori, pasiunea localnicilor pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Macer al nostru, Pompeius Macer, era fiul lui Teofan din Mitilena, consilier al marelui Pompei (de unde, poate i se trage și nomen gentile). Pompeius Macer, deci, în iarna 21-20 î.H., l-ar fi însoțit pe Ovidiu în Asia, provincia populi, pe când deținea funcția fiscale și administrative în teritoriu. Spre 17-18 î.H., lui Macer i-a fost adresat un bilet în care Augustus îi interzicea să permită publicului accesul la anumite libelli despre Cezar: Macer era pe atunci procurator al
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
abolere vetustas. cum volet, illa dies, quae nil nisi corporis huius ius habet, incerti spatium mihi finiat aevi:463 parte tamen meliore mei super alta perennis astra ferar, nomenque erit indelebile nostrum, quaque patet domitis Romana potentia terris, ore legar populi, perque omnia saecula fama, si quid habent veri vatum prefagia, vivam.464 Și aici sunt tentat să adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după toate cele comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sicriu. Cum sub stânci, în întuneric, măruntăile de-aramă A pământului, în lanțuri țin legat și fără teamă Sufletul muiat în flăcări a vulcanului grozav, Astfel secoli de-ntuneric țin în lanțuri d-umilire Spiritul, ce-adînc se sbate într-a populilor fire, Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar eși le-ar face prav. {EminescuOpIV 145} Dar de secoli fierbe lumea din adâncuri să se scoale. Cum vulcanul, ce irumpe, printre nori își face cale Și îngroapă sub cenușa creațiunea unei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
surâde, cu-aripa-l mângâie Și gura-și apleacă în dulce beție, I-apasă pe buze-i sărutu-i aprins. "Vezi tu, zice umbra, pe-a hăului vale: Pământul cu munți-i ce fumegă stins, Cu mări adormite ce murmură-n jale; Dorm populii, țări și cetățile sale. De-asupră-ți oceanul de stele întins. "Pămîntul departe-ntr-un punct s-a contrage Căci lumi de departe în puncte se schimb, Dispar a pământului visiune vage, A stelelor țară curată se trage, Aleargă, trăiește a aștrilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încrederea în acest sistem. Această "domesticire" a străvechii practici a avut loc tocmai din necesitatea de a potoli spiritele în cazul competițiilor pentru putere. La limită, voința divină exprimată prin tragerea la sorți a fost înlocuită cu vocea poporului, "Vox populi, vox Dei". Se pare că, din acest punct de vedere, democrațiile târzii au reușit, puțin câte puțin, să oculteze prezența zeului în cetate. Procedeul tragerii la sorți nu mai ascunde azi voința divină. El poate fi explicat, de exemplu, prin
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai ales, finalitatea acestuia, iar celălalt se referă la tipul și structura discursului. Eminescu, romantic și vizionar, format în perioada presei postpașoptiste, în care discursul de tribună, emfatic și retorizat, moștenise puternice accente mesianice, se erijează într-o providențială vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și Rhodan; populațiunile mai vechi ale Italiei, în fine turditanii, tarroconii și lusitanii din Hispania”. Populația arimică sau prisc-romană venise, după cum se vede, prin sud și ceva mai devreme: când unele triburi ale latinilor barbari (prisci latini, latini veteres, albenses populi), „au trecut peste Alpi în Peninsula Italica pentru a se stabili definitiv în Lațiu”, diferite seminții arimice erau deja acolo, astfel că latinii barbari au trebuit să ducă „lupte îndelungate cu acestea”. 7. Înjghebând schema istorică de mai sus, N.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ab omnibus eligatur (Ep. 14). 254 Sentința solemnă a întregii antichități: ex presbyteris ejusdem ecclesiae, vel ex diaconibus optimus eligatur. (Sf. Leon, ep. 14). Inocențiu I, în epistola către Sinodul din Toledo (cap. I)) condamnă cazul lui Rufinus: qui contra populi voluntatem et disciplinae rationem Episcopum locis abditis ordinaverat. 255 Cît de dorit ar fi fost ca să cunoască toți cît mai bine, principi și supuși, în ce constă adevărata credincioșie! Nu, această frumoasă virtute nu constă în acte ticăloase, în vînzarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru lupta de eliberare inițiată de acesta: "Departe de a critica pe Decebal, aflăm un sintiment marea într-ensul; pentru quo e mare capul unui popol sau națiuni que nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi sintetizate Într-un manifest tradus În românește, imprimat la Paris, În iunie 1851, și semnat de Comitato Centrale Democratico Europeo. Principiile de la care se pleacă sunt cele ale dreptului fiecărui popor la o existență națională liberă: „naționalitatea este libertatea populilor”. Pentru câștigarea acestor drepturi, popoarele, care sunt „indivizii umanității”, trebuie să intre Însă În „familia cea mare”, În „pactul federativ european”, unde vor găsi „titlurile viitoarei voastre naționalități”. În această luptă, spune manifestul, românii au „o misie În Europa”, misie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
portului, cântului, dansului, a particularităților dialectale a prezentat Constantin Hogea în publicația „Dimăndarea” (nr. 4 1995). Grupul cel mai însemnat din nordul Greciei este în totală izolare. Despre cei din Macedonia, președintele Asociației aromânilor din această republică ing. Mitko Kostov Populi ne informează că megleno românii din cele 3 sate au format o asociație care printre alte drepturi au o emisiune periodică la postul local de radio. Profesorul Viorel Coman după o vizită în 1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]