172 matches
-
Arh.St.Iași, Manuscrise, Gh.Ungureanu, C.Turcu, Manuscrisul 1785. Cuvinte și expresii vechi. Contribuția la istoria culturii românești, București, 1957, f.72r-73r. footnote>, că nu plăteau bir cu satul, nefiind lucrători de pământ, ci erau angajați ca ciobani, văcari, porcari, haidăi, pristavi de vite, argați, jitari, băcani, morari etc. Ulterior, au fost, totuși, impuși la plata capitației, de 30 lei pe an, fiind însă scutiți de havalele (zile de clacă, zile de meremet, n.ns). Prin condiția lor socială, căpătăierii
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie. Nu știa nimeni dacă fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se adăposteau de ploaie porcarii pe care Îi prindea furtuna În apropiere. În pereții găuriți Își făcuseră cuibul niște viespi uriașe, cât degetul cel mare, care scoteau un zbârnâit gros și Înfiorător când zburau. Nu mulți ar fi avut curajul să intre În dărăpănătura aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceia, ca să intrăm în ei." 13. Isus le-a dat voie, și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, și s-au înecat în mare. 14. Porcarii au fugit, și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întîmplat. 15. Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci, șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
s-a uitat și el la mine, cu multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră și a spus: — Am nevoie de un bărbat masiv și puternic. Când turma de porcari între două vârste a început să se agite, de parcă era ora mesei la cocină, Misty a ridicat mâna și a zis: — Dar în lipsă de-așa ceva, trebuie să mă mulțumesc cu tine. După care a întins brațul, a aruncat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33. Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci și turma s-a repezit de pe rîpă în lac, și s-a înecat. 34. Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. 35. Oamenii au ieșit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
mult decât mulțumiți. Nu știu cum or duce-o locuitorii din ținuturile veșnic umede ale Amazonului, dar aici, la Câșlița, apele, lacul și balta, Dunărea ofereau liniște și bună stare. Ca și ceilalți săteni am dat și noi “în baltă” câțiva porci. Porcarul sau cum i s-o fi spus celui care se ocupa de grăsuni primea zilnic suplimentul de grăunțe sau ce mai trebuia pentru animale. Dar și pentru porci “pescuitul” era principala sursă de hrană. Și cum oare să uiți anii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o ducă pe roze numai din abonamente de întreținere, doar că proprietarii își luau o piscină ca pe-un cavou: de pus la păstrare pe viață. Altfel spus, între toți, Godun părea cel bătrân și pașnic. Pe ascuns, îi spuneau porcarul, dar, de-ar fi măsurat în hectare de câmp averea lui colosală, i-ar fi zis latifundiarul. Omar îi încredințase toți banii, să deschidă împreună spălătoria, garajul și celelalte. Nu priveau cu ochi buni această întâlnire: cum adică să vină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
preot sosit la trei zile după furtună. Tocmai terminaserăm masa de seară. Arimanul Liutperto, care comanda o sculca, o patrulă de pază înarmată, a intrat în sală și a spus: - Faroald, mi s-a adus la cunoștință că în casa porcarului Woto se află un preot; trebuie cumva să intervin? Bătrânul comandant și-a arcuit sprâncenele, a cugetat o clipă și a răspuns: - Acum e noapte, lasă-l până mâine-n zori, și, dacă va mai fi acolo, adu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-a dat sângele la un obraz, și el, în loc să se sperie, a început să-mi spună „lovește, lovește“, părând că-i dau lacrimi de bucurie. Faroald l-a întrebat: - De ce n-ai strigat după ajutor? - Stăpâne, s-a plâns porcarul, eu trăiesc în pădure, și casa cea mai apropiată este la aproape o milă, așa că nimeni nu m-ar fi auzit. Credeți-mă, individul îl are pe duhul rău în cap; toată noaptea a sporovăit întruna despre unii creștini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și mă poftea să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a fi. Rotari m-a privit mirat, apoi a întrebat: - Porcarule, din ce stirpe crezi că e preotul acesta? Bărbatul și-a trecut două degete groase și bătătorite între piele și cercul de fier pe care-l purta la gât și s-a uitat la mine încurcat. - Mi se pare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a talhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai [mari] merite ale părintelui erau că se deprinsese a fi prost și bețiv. Tată-său fusese porcar la sat și, fiindcă băiatul lui era leneș, rău și târziu la minte, a găsit că-i bun de popă. Apoi pe lângă toate astea îl mai chema și Ermolachie Chisăliță. Evangheliile le știa pe de rost, unde nu știa ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suprafețe cultivate în trecut cu vie au dispărut. CREȘTEREA ANIMALELOR Relieful zonei și flora specifică au oferit locuitorilor condiții prielnice creșterii animalelor încă din cele mai vechi timpuri. Între anii 1772-1774, erau consemnați la Oncești 2 ciobani, 1 văcar, 1 porcar și 2 herghelegii. În anul 1816 figurau crescători de oi în satele Slobozia, Tarnița, Glăvănești și Dănceni. Caii erau necesari mai ales pentru înzestrarea oștirii. Caii moldovenești, turcești și cei „asturcani” nu se scoteau din țară decât pentru solii. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și în Condica lui Constantin Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai) erau o însemnată bogăție . În anii 1772-1774, erau consemnați 2 ciobani, un văcar, un porcar și un herghelegiu. În Tarnița figurau crescători de oi încă din anul 1816. Pe măsura măririi suprafețelor cultivate, pășunatul liber s-a restrâns în hotarul moșiei pe imașurile obștești. Pe aceste imașuri, proprii fiecărui sat, se organizează atât stâna de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bucată de matase e o bucată de matase. De ce nu vă opriți aici? Când sunt reprezentate, dobândesc sensuri suplimentare, spuse Robyn. Semnele nu sunt niciodată nevinovate. Așa ne învață semiotica. Semio-ce? Semiotica. Studiul semnelor. Va învăța să vă gândiți la porcarii, dacă vrei părerea mea. (David Lodge, Nice Work Meserie!1 1997: 189) Acest dialog dintre Robyn și Vic Wilcox din românul lui David Lodge poate fi considerat o definiție a semioticii și a unității de bază, semnul. Sintagma "a se
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
părerea mea. (David Lodge, Nice Work Meserie!1 1997: 189) Acest dialog dintre Robyn și Vic Wilcox din românul lui David Lodge poate fi considerat o definiție a semioticii și a unității de bază, semnul. Sintagma "a se gândi la porcarii" atribuită oricărui semiotician de către Vic Wilcox coincide, de fapt, cu o definiție oferită de Umberto Eco ([1976] 2003: 13) semioticii, si anume: "... semiotica este în principiu disciplină care studiază tot ceea ce poate fi folosit pentru a minți". În această carte
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
pentru averea nemuncită, câștigată în tovărășie cu Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului despre statutul social și profilul psihologic al sămădăului sunt dublate de portretul fizic schițat în linii ferme. Deta liile fizice au un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
înfrățindu-se. Originea însăși a poeziei stă în natura dublă, în ambiguitatea dizarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică..." (p. 12). Un umor sec, în notă tandră totuși, e cel din Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron) trimițând la: Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican; textul e doar un distih: Un om din Tecuci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la umor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. Într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... 4 Dușmanul legilor. Antiphon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. Într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... 4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru averea nemuncită, câștigată în tovărășie cu Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului despre statutul social și profilul psihologic al sămădăului sunt dublate de portretul fizic schițat în linii ferme. Deta liile fizice au un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El era starostele porcarilor din zonă și Ghiță a înțeles că șederea lui la cârciumă depinde de acest individ diabolic. Protagonistul are un suflet complex, oscilant, se degradează treptat, cuprins de nesiguranță, teamă, suspiciune. El și-a cumpărat două pistoale, și-a făcut rost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice în locuri cu mlaștini și păduri negre, străbătute de porci și porcari primitivi (Răuț, Săilă, Buză-Ruptă, Lică Sămădăul, mai marele lor), jafuri nocturne, indivizi misterioși cu măști, setea de îmbogățire a cizmarului, slăbiciunea femeiască față de farmecul banditului". Având o construcție solidă în care formula realistă însoțește analiza psihologică, Moara cu noroc are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Spre deosebire de el, Ana nu găsește drumul spre sufletul soțului, asistă la prăbușirea acestuia și păcătuiește din orgoliu rănit. Ea îl acceptă pe Lică nu din dragoste, ci pentru că existența ei devenise confuză. Ea a înțeles de la început firea malefică a porcarului care exercită o înrâurire nefastă asupra celor din jur. E primejdios, nestăpânit, primitiv, impulsiv, violent, lipsit de caracter, folosind forța pentru a-și atinge scopurile sale. Caracterizarea lui Ghiță Ghiță este personajul principal din nuvela Moara cu noroc, un personaj
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Moara cu noroc se petrec drame de mare intensitate. Pentru o vreme, afacerea lui Ghiță prosperă, acesta transformă hanul dintr-un loc pustiu într-un loc atrăgător, până într-o zi când și-a făcut apariția aici, Lică Sămădăul. Mai-marele porcarilor îi cere lui Ghiță să-i fie părtaș la fărădelegi, să participe la compromisuri și imoralitate. Deși ar fi putut să plece de la han, protagonistul ezită: "Dară Ghiță nu voia să plece; nu-l lăsa inima să părăsească locul la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simte slăbiciunea lui Ghiță pentru bani, îl înfricoșează: "Acu nu te mai las să pleci; ai stat până acum din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică". Lică Sămădăul are o putere de "seducție demonică" (Mircea Zaciu). Mai marele porcarilor o seduce și pe Ana, căreia îi impune un sentiment de frică și de dispreț. În final, în timpul unei furtuni cumplite, Lică Sămădăul simte că se apropie pedeapsa lui Dumnezeu și disperarea care îl cuprinde este la fel de mare ca nenorocirile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]