173 matches
-
și ca răspuns la incredulitatea lui Pirithous față de povestea pe care o povestește Achelous). Dar el știe și mai bine să reprezinte cu forță elementele esențiale ale acestei idile care pare să reia întâlnirea lui Ulise și a lui Eumeu, porcarul: mai întâi marea sărăcie care este o caracteristică a numeroase povești populare în care am văzut că ospitalitatea este oferită de către cei mai săraci. O asemenea diviziune socială acoperă și clivajul natură/societate, sat/oraș. Masa servită răspunde întru totul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
174*. Lui Ulise îi crește inima de bucurie când știe că a ajuns în cele din urmă în luminoasa Itaca 175. Locul identitții care se confundă cu cel al ospitalității, al unei ospitalități umane, aceea oferită mai întâi de Eumeu, porcarul credincios. Întoarcerea lui Ulise, ultimul dintre pretendenți, ia și ea forma unei teoxenii. El seamănă în multe privințe cu un zeu, se deghizează în cerșetor. Eumeu, deși sărac, acționează ca Filemon și Baucis și, în schimb, Ulise îl binecuvântează 3
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înfrățindu-se. Originea însăși a poeziei stă în natura dublă, în ambiguitatea dizarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică..." (p. 12). Un umor sec, în notă tandră totuși, e cel din Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron) trimițând la: Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican; textul e doar un distih: Un om din Tecuci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eroii Iliadei, este înzestrat cu această forță de expresie, aici și pretutindeni. Iar restul de trei comparații nu sunt cu nimic mai puțin surprinzătoare dacă ne gândim cine le rostește. În toate trei apar ființe neajutorate sau plăpânde: un copilandru porcar, luat de 113 apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
suprafețe cultivate în trecut cu vie au dispărut. CREȘTEREA ANIMALELOR Relieful zonei și flora specifică au oferit locuitorilor condiții prielnice creșterii animalelor încă din cele mai vechi timpuri. Între anii 1772-1774, erau consemnați la Oncești 2 ciobani, 1 văcar, 1 porcar și 2 herghelegii. În anul 1816 figurau crescători de oi în satele Slobozia, Tarnița, Glăvănești și Dănceni. Caii erau necesari mai ales pentru înzestrarea oștirii. Caii moldovenești, turcești și cei „asturcani” nu se scoteau din țară decât pentru solii. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și în Condica lui Constantin Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai) erau o însemnată bogăție . În anii 1772-1774, erau consemnați 2 ciobani, un văcar, un porcar și un herghelegiu. În Tarnița figurau crescători de oi încă din anul 1816. Pe măsura măririi suprafețelor cultivate, pășunatul liber s-a restrâns în hotarul moșiei pe imașurile obștești. Pe aceste imașuri, proprii fiecărui sat, se organizează atât stâna de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bucată de matase e o bucată de matase. De ce nu vă opriți aici? Când sunt reprezentate, dobândesc sensuri suplimentare, spuse Robyn. Semnele nu sunt niciodată nevinovate. Așa ne învață semiotica. Semio-ce? Semiotica. Studiul semnelor. Va învăța să vă gândiți la porcarii, dacă vrei părerea mea. (David Lodge, Nice Work Meserie!1 1997: 189) Acest dialog dintre Robyn și Vic Wilcox din românul lui David Lodge poate fi considerat o definiție a semioticii și a unității de bază, semnul. Sintagma "a se
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
părerea mea. (David Lodge, Nice Work Meserie!1 1997: 189) Acest dialog dintre Robyn și Vic Wilcox din românul lui David Lodge poate fi considerat o definiție a semioticii și a unității de bază, semnul. Sintagma "a se gândi la porcarii" atribuită oricărui semiotician de către Vic Wilcox coincide, de fapt, cu o definiție oferită de Umberto Eco ([1976] 2003: 13) semioticii, si anume: "... semiotica este în principiu disciplină care studiază tot ceea ce poate fi folosit pentru a minți". În această carte
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
la umor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. Într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... 4 Dușmanul legilor. Antiphon
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. Într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... 4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru averea nemuncită, câștigată în tovărășie cu Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului despre statutul social și profilul psihologic al sămădăului sunt dublate de portretul fizic schițat în linii ferme. Deta liile fizice au un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El era starostele porcarilor din zonă și Ghiță a înțeles că șederea lui la cârciumă depinde de acest individ diabolic. Protagonistul are un suflet complex, oscilant, se degradează treptat, cuprins de nesiguranță, teamă, suspiciune. El și-a cumpărat două pistoale, și-a făcut rost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice în locuri cu mlaștini și păduri negre, străbătute de porci și porcari primitivi (Răuț, Săilă, Buză-Ruptă, Lică Sămădăul, mai marele lor), jafuri nocturne, indivizi misterioși cu măști, setea de îmbogățire a cizmarului, slăbiciunea femeiască față de farmecul banditului". Având o construcție solidă în care formula realistă însoțește analiza psihologică, Moara cu noroc are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Spre deosebire de el, Ana nu găsește drumul spre sufletul soțului, asistă la prăbușirea acestuia și păcătuiește din orgoliu rănit. Ea îl acceptă pe Lică nu din dragoste, ci pentru că existența ei devenise confuză. Ea a înțeles de la început firea malefică a porcarului care exercită o înrâurire nefastă asupra celor din jur. E primejdios, nestăpânit, primitiv, impulsiv, violent, lipsit de caracter, folosind forța pentru a-și atinge scopurile sale. Caracterizarea lui Ghiță Ghiță este personajul principal din nuvela Moara cu noroc, un personaj
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Moara cu noroc se petrec drame de mare intensitate. Pentru o vreme, afacerea lui Ghiță prosperă, acesta transformă hanul dintr-un loc pustiu într-un loc atrăgător, până într-o zi când și-a făcut apariția aici, Lică Sămădăul. Mai-marele porcarilor îi cere lui Ghiță să-i fie părtaș la fărădelegi, să participe la compromisuri și imoralitate. Deși ar fi putut să plece de la han, protagonistul ezită: "Dară Ghiță nu voia să plece; nu-l lăsa inima să părăsească locul la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simte slăbiciunea lui Ghiță pentru bani, îl înfricoșează: "Acu nu te mai las să pleci; ai stat până acum din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică". Lică Sămădăul are o putere de "seducție demonică" (Mircea Zaciu). Mai marele porcarilor o seduce și pe Ana, căreia îi impune un sentiment de frică și de dispreț. În final, în timpul unei furtuni cumplite, Lică Sămădăul simte că se apropie pedeapsa lui Dumnezeu și disperarea care îl cuprinde este la fel de mare ca nenorocirile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înstrăinează de Ana, ea este cuprinsă de vraja lui Lică, își disprețuiește bărbatul pentru slăbiciunea și lașitatea lui: "Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa". Ana cedează porcarului și îl roagă s-o ia cu el, deoarece se rușina de fapta sa, dar acesta o tratează cu indiferență. Înjunghiată de soțul său, Ana strigă cu disperare: "Nu vreau să mor, Ghiță!" și cu ultimele puteri "îi mușcă mâna
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
știe ceea ce Ghiță doar intuiește: deși acum bine așezată, cârciuma-casă a lui Ghiță e înconjurată de "locuri rele" și oamenii știu cine le primejduiește. Luncile întinse și pădurile sunt pline de turme de porci, îngrijite de un întreg neam de porcari, oameni care s-au trezit în pădure la turma de grăsuni, ai căror părinți, buni și străbuni, tot porcari au fost, oameni care au obiceiurile lor și limba lor păsărească, pe care numai ei o înțeleg. Păstorii sunt conduși de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
oamenii știu cine le primejduiește. Luncile întinse și pădurile sunt pline de turme de porci, îngrijite de un întreg neam de porcari, oameni care s-au trezit în pădure la turma de grăsuni, ai căror părinți, buni și străbuni, tot porcari au fost, oameni care au obiceiurile lor și limba lor păsărească, pe care numai ei o înțeleg. Păstorii sunt conduși de "sămădăul", omul înstărit, dar mai ales aspru de care tremură toată lumea și care la rândul său slujește unor domni
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
înstărit, dar mai ales aspru de care tremură toată lumea și care la rândul său slujește unor domni de la oraș, păzindu-le imensele turme de porci. Stăpânul spațiului care înconjoară locul este un asemenea om pe numele său Lică Sămădăul, un porcar însă dintre cei ce poartă cămașă albă cu floricele, pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin, cu codâriștea de os împodobit cu flori tăiate și ghintulețe de aur. El stăpânea drumurile și spațiul din jurul locului, a cârciumii lui
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
eroinei. Unele directe, altele indirecte, ele construiesc același portret: al unei femei deschise spre celălalt, atentă să asculte, să înțeleagă, să ajute, să spună adevărul. (E celebră în acest sens scena în care bătrâna vorbește lui Lică despre cei trei porcari care au mâncat și n-au plătit). Cititorului avid după detalii și nuanțe i se formează încetul cu încetul opinia că bătrâna e mai mult decât un om înțelegător, tolerant, în ochii căruia binele și frumosul ies mai întâi de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și el. Împăratul Îi pune pe amândoi Într-o cameră; ciobanul ce ronțăie flori cele, Îi răspunde celuilalt că-și ronțăie nasul, așa că boierul, făcând la fel, se prezintă desfigurat În fața Împăratului și iese din competiție. În basmul Prințesa și porcarul, o fată de Împărat vrea să se mărite doar cu acela care e În stare să se ascundă de trei ori atât de bine, Încât ea să nu-l poată descoperi cu oglinda ei fermecată: cel care e Învins În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se mărite doar cu acela care e În stare să se ascundă de trei ori atât de bine, Încât ea să nu-l poată descoperi cu oglinda ei fermecată: cel care e Învins În această Întrecere Își pierde viața. Cutează porcarul. Forțele naturii Îi sunt apropiate, un vultur Îl ascunde În nori În prima zi, a doua zi un pește În adâncul mării. A treia oară un duh al pădurii Îl preface Într-un trandafir și-l fixează În spatele coroanei prințesei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Îl ascunde În nori În prima zi, a doua zi un pește În adâncul mării. A treia oară un duh al pădurii Îl preface Într-un trandafir și-l fixează În spatele coroanei prințesei, care nu-l poate vedea, și astfel porcarul câștigă. În aceeași colecție (basmul Dracul din canea), o fată de Împărat vrea să-l ia de bărbat doar pe acela care e În stare să reziste la joc mai mult decât ea. Se ivește dracul. După ce o biruie, o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
eroii Iliadei, este înzestrat cu această forță de expresie, aici și pretutindeni. Iar restul de trei comparații nu sunt cu nimic mai puțin surprinzătoare dacă ne gândim cine le rostește. În toate trei apar ființe neajutorate sau plăpânde: un copilandru porcar, luat de apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora mama
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]