229 matches
-
reprezentându-i pe auguști, care au bărbi, iar ceilalți doi nu au. Grupul este împărțit în perechi, fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor este ornamentată și stilizată. Fețele lor sunt repetitive și ei par să privească într-o stare de transă
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
lângă târgu Trotuș, se găsesc saline foarte bogate, numite în țară ocne. Nu e nevoie de vreun meșteșug deosebit să alegi sarea, dacă sapi în pământ până la unul sau doi coți adâncime, găsești sarea cea mai curată și limpede ca porfirul sau cristalul... Ocnele acestea sunt sunt nesecate, cu toate că în ele lucrează zi de zi sute de oameni." Exploatarea sării în zonă s-a realizat în ocne sub formă de clopot (În zonele cu coperta mică) până în a 2-a jumătate
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
în același timp: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”. Astfel, Nero a murit la 9 iunie 68, la numai 30 de ani. Trupul său a fost depus în mormântul Domitiilor de pe Colina Pinciana. A fost așezat într-un sarcofag de porfir și i s-a construit un altar de marmură montat pe o balustradă de piatră. A rămas popular în rândul plebeilor, mormântul său fiind decorat cu flori, încă mulți ani după moarte.
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
cu camere și cerdace la etaj. Aici se aduna divanul Craiovei. În Craiova există mai multe fântâni celebre vechi, printre care: După 1800 se încearcă o sistematizare a orașului: se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elveția, Franța sau Belgia; se fac trotuare, iar pe marginea acestora se plantează pomi. În 1854 se introduce iluminatul public, prin lămpi cu ulei de rapiță, apoi începând cu anul 1858 se folosesc lămpi cu petrol, pentru ca în
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
din urmă este posibilă datorită facultății imaginației, considerată în Despre Suflet drept o caracteristică importantă a omului. Chiar dacă Aristotel o vedea ca trăsătură umană universală, ea se aplica în același fel și celor înțelepți, și celor neghiobi, fără nicio distincție. Porfir a redefinit omul drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
nicio distincție. Porfir a redefinit omul drept un animal rațional muritor, și a considerat animalele ca având mai puțină rațiune decât oamenii. Conceptul de animal rațional este des folosit în filozofia scolastică. Enciclopedia catolică a caracterizat omul sub influența lui Porfir ca substanță, sensibilitate, corporalitate și rațiune, în timp ce persoana era definită ca substanță de natură rațională. Când Descartes ajunge în "Meditații metafizice" la memorabila concluzie „Cuget, deci exist”, se va întreba că „dacă nu cunosc încă cu destulă claritate ce sunt
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]
-
în marea să parte o regiune vastă de stepa, cu suprafața de pește 900.000 km pătrați, formată din 3 zone geografice: Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, floră și fauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
acestea sunt sintezele intelectuale elenistice, pe de o parte, și misterele, pe de alta. Pentru a frâna răspândirea masivă a creștinismului, scriitorii păgâni recurseseră la vechile mituri platonice, conferindu-le, astfel, un puternic simbolism. Celsus în sec. al III-lea, Porfir în sec. al II-lea, împăratul Iulian, Partidul “păgân” al lui Symmachus și platonicienii Macrobius și Servius, la sfârșitul sec. al IV-lea, vor opune totalitarismului creștin o viziune religioasă pluralistă, străduindu-se să înglobeze și să recupereze toate credințele
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
1683, celălalt în anul 1764, și au fost refăcute în anul 1767. Moscheea lui Baiazid al II-lea are o curte mare cu portaluri și coloane pe fiecare parte a intrării. Coloanele sunt în număr de douăzeci și sunt din porfir și granit, fiind luate de la ruinele bisericilor antice. Moscheea are aproximativ 40 de metri pătrați și pe acoperișul ei se află douăzeci și patru de cupole mici și o cupolă centrală cu un diametru de 17 metri. Cupola centrală este susținută de
Moscheea lui Baiazid al II-lea () [Corola-website/Science/331687_a_333016]
-
Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care Abélard se
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un tratat de logică din patru cărți, în care expune teoria
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un tratat de logică din patru cărți, în care expune teoria diviziunii și definiției, comentează pe Porfir, Boethius și Categoriile lui Aristotel), "Glossulae in Porphyrium". Textele teologice
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
de la Lunel (1124), un comentariu foarte amplu al Isagogei lui Porfir; "Dialectica" (redactată în perioada în care Abélard se afla la Cluny, constând într-un tratat de logică din patru cărți, în care expune teoria diviziunii și definiției, comentează pe Porfir, Boethius și Categoriile lui Aristotel), "Glossulae in Porphyrium". Textele teologice sunt: "De unitate et trinitate divina" („Despre unitatea și treimea divină”, 1120, tratatul condamnat la Conciliul de la Soissons), "Sic et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
oricum prea puțin cunoscute la vremea lui) este mai degrabă o strategie de ocultare a surselor oponenților săi decât o desconsiderare directă a lui Platon . În Dialectica, Abélard numește șapte lucrări utilizate de latini în textele de logică: Isagoga lui Porfir, Categoriile și Despre Interpretare de Aristotel și patru lucrări de Boethius (Cartea despre diviziuni, Topica, Silogismele categorice și Silogismele Ipotetice). Îndatorat profund lui Boethius, Abélard va folosi textele acestuia în toate interpretările sale asupra lui Aristotel și Porfir. De altfel
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Isagoga lui Porfir, Categoriile și Despre Interpretare de Aristotel și patru lucrări de Boethius (Cartea despre diviziuni, Topica, Silogismele categorice și Silogismele Ipotetice). Îndatorat profund lui Boethius, Abélard va folosi textele acestuia în toate interpretările sale asupra lui Aristotel și Porfir. De altfel, se pare că el nici nu avusese contact decât cu cele două lucrări aristotelice menționate, despre restul Organon-ului știind numai prin intermediul lui Boethius. În orice caz, problema pe care și-o pune și aici, ca și în
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
să ignorăm nici în acest context etic că Abélard era un dialectician) este profund: „această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire”. Suntem încredințați că Abélard știa foarte bine, de la Porfir, ce înseamnă „propriu” : ceva ce aparține unei singure specii, în totalitatea ei și întotdeauna. Cu alte cuvinte, păcatul este o înclinație proprie întregii specii umane, numai ei și fără limitare temporală. Intenția lui Abélard este prin urmare aceea de a
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
venit în Nordul Moldovei, la 1763, din împrejurimile Năsăudului (Ilva Mare). Ei s-au așezat într-un sat deja existent, dar proporția lor a ajuns să fie foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este fiul lui Porfir Solcan și al Todosiei (născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
împrejurimile Năsăudului (Ilva Mare). Ei s-au așezat într-un sat deja existent, dar proporția lor a ajuns să fie foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este fiul lui Porfir Solcan și al Todosiei (născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe țăranii suceveni în structurile democratice ale vremii
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este fiul lui Porfir Solcan și al Todosiei (născută Leșan). Porfir și Todosia au avut nouă copii. Dintre aceștia au trăit doar patru (trei surori și fratele lor, Pan Solcan). Porfir Solcan a fost activ politic în perioada interbelică. El i-a reprezentat pe țăranii suceveni în structurile democratice ale vremii. A fost constrâns de dificultățile materiale să renunțe la activitatea politică. Avea faima de bun cunoscător al evenimentelor din acele
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
Înălțimea coloanei era de 23,40 metri, iar monumentul în ansamblu atingea circa 37 de metri, incluzând soclul și statuia. La origine coloana era alcătuită dintr-o bază înaltă peste care se ridica fusul alcătuit din opt tamburi suprapuși din porfir, fiecare prevăzut în partea inferioară cu un cerc cu frunze de laur. La vârf se termina cu un capitel și un soclu peste care era așezată o statuie a împăratului, reprezentat drept zeul Apollo-Helios. Impăratul ținea o lance în mâna
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Pe cap purta o coroană cu șapte raze ce sugerau pe cele ale soarelui. Statuia se asemăna cu reprezentarea aceluiași mare dinast de pe monedele emise până în anul 326 e.N. Coloana era așezată pe un postament în trepte, realizat tot din porfir. Pentru a simboliza uniunea religiilor, împăratul a dispus cuprinderea în fundația coloanei a unor diferite relicve grecești, evreiești și creștine: fragmente din statui ale zeițelor Atena și Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Cei șase tamburi ce au subzistat sunt legați astăzi cu inele inestetice de fier, de la care a provenit și numele de Coloana încercuită. Un incendiu, din anul 1779, a lăsat pe coloană scurgeri negre inestetice și rezistente. De aceea culoarea porfirului nu se mai poate distinge. A nu se înțelege că turcii s-au ocupat de revigorarea monumentului cu metode moderne. Date suplimentare despre Constantinopol și acest subiect se pot obține pe blogul Vladimir Rosulescu.
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
construcții străvechi, din cărămidă, lungă de cca 4 m și înaltă de 2 m, legate de fântână cu un mortar dur. Într-un sector de cca 8000 mp se găsesc urme de piatră șlefuita, aduse din altă parte (granit, gresie, porfir etc.) și urmele unui terasament. Unii istorici afirmă că aceste vestigii au aparținut cetății Sodi, atestata documentar în sec. XV-XVI. În apropiere, lângă "Dealul Căprii", unde s-au găsit urme dacice și feudale (sec. XII-XIII) este vechea albie a Mureșului
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
este mărginit pe două nivele de șiruri grațioase de coloane. La dreapta și la stânga navei centrale , la parter, se aliniază câte un rând de coloane din granit, aduse de la Efes. Nișele circulare de la colțurile spațiului central posedă opt coloane de porfir provenite de la Baalbek. Cea mai mare parte a coloanelor se termină cu capiteluri bizantine "composite", ornate cu frunze de acant. Monogramele cuplului imperial, Justinian și Theodora sunt gravate pe fața și spatele capitelurilor. In total biserica posedă 107 coloane, din
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]