156 matches
-
urmare, noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai fiindcă asta au vrut ei înșiși să fie. La fel ca Synesius, și Boetius are o producție filozofică cu conținut exclusiv „păgîn”, fiind alcătuită din comentarii la Aristotel și Porfiriu, din tratate de muzică și matematică. Mai mult, opera sa cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mîngîierile filozofiei (Consolatio philosophiae) este în esență profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filozofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru că era maestru al acelei discipline). Cînd începe să studieze opera lui Aristotel, Boetius nu-și ascunde nemulțumirea față de abordarea prea puțin științifică a predecesorului său, iar dacă Marius Victorinus tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la Logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce și Boetius, cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boetius face parte din programul de lucru al filozofului; un program foarte vast, care ar fi descurajat pe oricine și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de polemiștii anticreștini precedenții, în primul rînd de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I, pp. 321-323) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii, cînd s-au instaurat și consolidat raporturi strînse între creștinism și politica imperială (de exemplu, referirea la intoleranța creștinilor față de religia tradițională și chiar față de „ereticii” lor: VI
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dialog de cinci zile. S-au făcut diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), criticat de Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filozofului neoplatonic Porfiriu din Tyr, de la care ne-au rămas numeroase fragmente care par să facă parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor, unde se găsesc practic toate obiecțiile filozofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gîndit că Macarie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămas numeroase fragmente care par să facă parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor, unde se găsesc practic toate obiecțiile filozofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gîndit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzînd extrase din aceasta. în acest caz însă ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al criticii creștinismului utilizate de el, pentru că într-un pasaj (III, 42) îl
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culegere în două cărți cuprinzînd extrase din aceasta. în acest caz însă ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al criticii creștinismului utilizate de el, pentru că într-un pasaj (III, 42) îl citează pe Porfiriu pentru a-și combate adversarul. Sub numele lui Macarie ne-au parvenit, în două manuscrise ottoboniene din Biblioteca Vaticana, unele fragmente exegetice despre Facere. însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment, care apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Asia Mică și îl cunoscuse pe Pofiriu, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim, și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Pofiriu l-a folosit pentru misiuni pe lîngă împărat. Viața lui Porfiriu compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă conține inexactități cronologice și nu numai, în timp ce prologul ei depinde de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret al Cyrului, așadar nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul „introducere”, utilizat deja pentru operele analoage din filozofia păgînă, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par apropiate de cele ale școlii antiohiene, pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Așa cum am spus, nu se știe cine a fost acest
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la fel de mult prin eșec ca și prin succes, prin suferință la fel de mult ca și prin bucurie. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie menționează : „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi‑a dat multe boli211. De multe ori Îi spun : «Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar !ă. E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am și cancer la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se face referire, Gheorgos Papazahos, era - așa cum am amintit și mai sus - și profesor universitar la Facultatea de Medicină, Universitatea din Atena, Grecia. În dialogul cu interlocutorul său, Klitos Ioannidis, el Îi semnalează una din convorbirile cu duhovnicul său - Părintele Porfirie Bairaktaris († 1991) - părinte duhovnicesc din Grecia, recu‑ noscut și ca mare vizionar, Încărcat de darurile Duhului Sfânt. Dialogul a decurs astfel : „— La Universitate predau cardiografia ca disciplină opțio‑ nală. Deoarece cardiografia prezintă un interes deosebit, fiind practicată de toți cardiologii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai spun glume, anec‑ dote, râdem Împreună, Îi iubesc, mă iubesc și ei - pe scurt, avem o relație cordială. Astfel, de multe ori Îmi venea În minte o idee pe care, În cele din urmă, i‑am mărturisit‑o părintelui Porfirie ca pe o dilemă de‑a mea : — Părinte, copiilor acestora le vorbesc ore Întregi despre cardiografie. Ei primesc orice‑aș spune eu. Și dacă‑i iubesc și ei mă iubesc pe mine. În afară de cardiografie, pe care o vor folosi câți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de ce nu, vreodată, după ce voi termina lecțiile de cardiografie, pe care studen‑ ții le aplaudă, așa cum Îi aplaud și eu pe ei, n‑aș putea să le zic : «faceți un pas și către Hristosă ... Ascultați ce mi‑a răspuns părintele Porfirie : — Și unde este dilema ? Când te duci să predai, ești Împăr‑ tășit ? — Da, părinte, sunt. — Te Împărtășești duminica ? — Mă Împărtășesc cu binecuvântarea sfinției voastre. — Atunci, În amfiteatru intră Însuși Hristos. La ce‑ți mai trebuie cuvinte, dacă Îl ai pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lacrimi. Dacă ne curg lacrimi din ochi, este semn că suntem cercetați de harul sfânt. Atunci, chiar să nu ținem mătăniile În mână, ajungem să comunicăm cu Dumnezeu”272. 256 Suferința și creșterea spirituală Conștient fiind de efectele rugăciunii, Părintele Porfirie Bairaktaris, ale cărui butade le‑am menționat și În subca‑ pitolul anterior, lansa următoarea exortație unui medic : „În clipa În care consulți să te rogi lăuntric, spunând : «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe robul Tău ...ă astfel te vei ruga pentru
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ei înșiși nu le au. Evoluția unui tânăr e imprevizibilă. Nici nu bănuiești ce declic se poate produce în orice secundă în oricare dintre ei dacă nimerești butonul potrivit. Poate de aceea sfatul unui părinte al bisericii răsăritene contemporane, părintele Porfirie Capsocalivitul, e de urmat negreșit. Când intri în clasă, îl sfătuiește el pe profesor, îmbrățișează-i pe toți cu privirea, făcând o rugăciune a inimii. Este ca și cum ai accepta să fii preluat din pragul neputințelor omenești ale profesorului ori ale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
redactor: Emanoil Cerbu. Articolul-program este intitulat Teatrele noastre și vorbește despre starea instituțiilor teatrale și nevoia de repertoriu teatral. Se publică poezii de Al. Macedonski (Romanța frunzei de chiparos), Al. Obedenaru, D. Karnabatt, articole de N. Davidescu (rubrică „Culise”), N.I. Porfiriu și Ion Foți. Ioan Peretz publică un fragment din dramă istorică Bimbașa Sava (despre epoca lui Tudor Vladimirescu) și se recenzează o piesă a lui Macedonski, Moartea lui Dante Alighieri. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288051_a_289380]
-
că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor păgâni care, posedând anumite cunoștințe de filosofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu din Tyr care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decât un om foarte învățat. Și pentru că păgânii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în povestirile din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu din Tyr care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decât un om foarte învățat. Și pentru că păgânii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în povestirile din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează noi opere de combatere a maniheilor pe care putem doar să le menționăm: Contra epistolei lui Mani pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgânii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sunt adresate unui păgân nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Însă el reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atât de caracteristică, mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filosofiei este materia cărților următoare: ea se încheie cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gânditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sunt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea a unsprezecea, expunerea privind
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este materia cărților următoare: ea se încheie cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gânditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sunt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai pentru că asta au vrut ei înșiși să fie. La fel ca Sinesius, și Boethius are o producție filosofică cu conținut exclusiv „păgân”, pentru că e alcătuită din comentarii la Aristotel și Porfiriu, din tratate de muzică și matematică. Nu numai atât: opera sa cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mângâierile filosofiei (Consolatio philosophiae) este, în esența sa, profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filosofiei problemele centrale ale vieții omului, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că era maestru al acelei discipline). Când începe să studieze opera lui Aristotel, Boethius nu-și ascunde nemulțumirea pentru abordarea prea puțin științifică a predecesorului său, iar dacă Marius Victorinus tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce Boethius cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boethius face parte din programul de lucru al filosofului; un program foarte vast care ar fi descurajat pe oricine și pe care nici
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de precedenții polemiști anticreștini, în primul rând de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I din această lucrare, pp. ???-???) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii în care s-au înregistrat instaurarea și consolidarea unor strânse raporturi între creștinism și politica imperială (astfel, de exemplu, referirea la intoleranța creștinilor față de religia tradițională, și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cinci zile. Au fost făcute diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), deja criticat de Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filosofului neoplatonic Porfiriu din Tyr de la care ne-au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că Macarie n-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]