167 matches
-
-ți dau jumătate din ce am aici.“ Pusese banii pe masă. Nici Strickland, nici nevastă-sa nu rostiseră o vorbă. Apoi Stroeve își amintise de altceva: „Vrei să fii bună să-mi strângi hainele și să mi le lași la portăreasă? Am să trec mâine să mi le iau.“ Încercase să zâmbească: „La revedere, draga mea! Mulțumesc pentru toată fericirea pe care mi-ai dăruit-o în trecut.“ Ieșise și închisese ușa în urma lui. Cu ochii minții parcă-l vedeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei n-au avut grijă să i le strângă astfel încât să aibă prilejul de a-și revedea nevasta și poate de a o convinge să se întoarcă la el. Însă și-a găsit boccelele așteptându-l în cabina portarului și portăreasa i-a spus că Blanche a ieșit. Nu cred că a izbutit să se împotrivească ispitei de a-i relata portăresei toate necazurile lui. Am constatat că și le depăna tuturor cunoștințelor. Se aștepta la compătimire, dar nu reușea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a o convinge să se întoarcă la el. Însă și-a găsit boccelele așteptându-l în cabina portarului și portăreasa i-a spus că Blanche a ieșit. Nu cred că a izbutit să se împotrivească ispitei de a-i relata portăresei toate necazurile lui. Am constatat că și le depăna tuturor cunoștințelor. Se aștepta la compătimire, dar nu reușea decât să fie ridicol. Se purta într-un mod cu totul nepotrivit. Știind la ce oră își face nevastă-sa cumpărăturile, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-mi bat capul cu ea. Într-o dimineață lucram. Eram în pijama. Gândurile mele rătăceau colo și colo și-mi reveneau în minte plajele însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci nu-mi era prea foame. O auzeam alături pe portăreasă făcându-mi curat în baie. S-a auzit soneria de la apartamentul meu și am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
însorite din Bretagne și răcoarea mării. Lângă mine era ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci nu-mi era prea foame. O auzeam alături pe portăreasă făcându-mi curat în baie. S-a auzit soneria de la apartamentul meu și am lăsat-o pe ea să deschidă ușa. Peste o clipă am auzit glasul lui Stroeve întrebând dacă sunt acasă. Fără să mă mișc i-am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
efortul de a-i zâmbi: — Îmi pare rău. Nu te grăbi. Hai, vino-ți în fire și povestește-mi totul pe îndelete. Îndărătul ochelarilor, ochii lui rotunzi și albaștri erau înnebuniți de groază. Îi mai deformau și lentilele. Azi-dimineață când portăreasa a urcat să-i ducă o scrisoare, a văzut că nu-i răspunde nimeni. A auzit pe cineva gemând. Ușa nu era încuiată, așa că a intrat. Blanche zăcea în pat. Îi fusese îngrozitor de rău. Pe masă era o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am strigat scos din fire. N-are decât să suporte ea. — Cum poți să fii atât de crud? — Ei, și ce-ați făcut? — Au trimis după doctor și m-au chemat și pe mine și au anunțat poliția. Îi dădusem portăresei douăzeci de franci și-i spusesem să trimită după mine dacă se întâmplă ceva. A făcut o pauză de un minut și am văzut că ceea ce trebuia să-mi spună era foarte greu de rostit: Când m-am dus acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
parte, și din nechibzuință, pe din toate părțile, s-a ajuns la stupefianta condiție ca oricine vrea să ajungă la cei trei, patru artiști să se închine la pragul castelului lor de primitivă faimă și să laude măcar un pic portăresele pentru care minciuna drept complezență este ce-i drojdia pentru pâine! Cândva, eu personal, nu mă întâlneam cu aceste furci caudine în fața niciunei personalități. Aveam conversații libere, scriam cu seriozitate, prețuire și obiectivism despre ele. Multe mă sunau uneori, îmi
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
viu și acum jocul acela. “Vreau blugii tăi. Ți-i cumpăr. Îți dau cât vrei pe ei. O să-i decolorez. Vreau să-i fac albi” așa mi-a zis într-o zi, Lucian. Erau singurii mei blugi. Îi cumpărasem de la portăreasa de la liceu, care avea un fiu bișnițar. Erau blugi originali, americani. Dădusem o groază de bani pe ei, dar îi și purtasem doi ani. “Vii? Ai mei sunt plecați la țară.” Și soră-mea e plecată la țară, mă gândeam
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
Lumina luminează pe ceilalți, consumându-se pe sine. (Oamenii altruiști se simt Împliniți În plan sufletesc numai atunci când văd că acțiunile lor au putut aduce un folos celor aflați În suferință.) „Am cunoscut un copil care plângea deoarece murise fiul portăresei blocului; părinții copilului s-au săturat: «La urma urmei, băiețelul ăsta nu ți-e frate». «Băiețelul ăsta nu-i fratele meu. Dar dacă-l plâng nu Îmi mai este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele.» Nimic nu-i hotărât dinainte
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sunt soțul ei. Așa scrie în acte. Eu sunt cele trei trepte albe și ușa mare verde din față și inelul de alamă cu care trebuie să bați de trei ori, o dată lung și de două ori scurt, ca să iasă portăreasa și să-ți dea drumul în bordelul cu taxa de o sută de dolari”). Forța de atracție a lui Lennox provine din perfecta identificare a carențelor sale de caracter: „Sunt un om slab, fără nerv sau ambiție”. Lennox e asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La izvor? — La jucătorii de bile. Cu alte cuvinte, nu credea că va sta mult timp cu Lecoeur. Maigret Îl găsi În salonul mic, vorbind la telefon. — Luați loc, șefule. Alo!... Da... Un adevărat noroc că Încă mai e aceeași portăreasa... Da... Nu știe unde?... Lua metroul?... Da, la stația Saint-Georges... Nu Întrerupeți, domnișoară... Spune mai departe, bătrîne... Mai dură două-trei minute. — Mulțumesc. Voi trimite o comisie rogatorie, să fie totul În regulă. Atunci va fi destul timp să-mi expediezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
inspector În arondismentul IX. I-am cerut ieri să caute În hîrțoagele lor. A găsit adresa exactă unde a locuit Hélène Lange timp de patru ani, pe strada Notre-Dame-de-Lorette. — Deci de la douăzeci și opt la treizeci și doi de ani. — Cam așa... Portăreasa n-a fost schimbată. Se pare că domnișoara Lange era o tînără liniștită. Pleca și se Întorcea la ore regulate, ca o persoană care lucrează undeva. Ieșea rareori seara la teatru sau la cinematograf. Probabil nu avea biroul În cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Făcea piața de dimineață și nu avea menajeră. Pe la douăsprezece și douăzeci, se Întorcea la masă și pleca din nou la unu și jumătate. Se reîntorcea la șase și jumătate. — N-o vizita nimeni? Un bărbat, unul singur, mereu același. — Portăreasa nu-i cunoaște numele? — Nu știe nimic despre el. Venea doar o dată sau de două ori pe săptămînă, pe la opt și jumătate și pleca Întotdeauna la zece. — Ce gen? — Se pare că un bărbat bine. Avea mașină. Portăresei nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mereu același. — Portăreasa nu-i cunoaște numele? — Nu știe nimic despre el. Venea doar o dată sau de două ori pe săptămînă, pe la opt și jumătate și pleca Întotdeauna la zece. — Ce gen? — Se pare că un bărbat bine. Avea mașină. Portăresei nu i-a trecut niciodată prin cap să noteze numărul. O mașină mare și neagră, probabil americană. — VÎrsta? — În jur de patruzeci. Destul de solid. Foarte Îngrijit, foarte bine Îmbrăcat. — El plătea chiria? — N-a intrat niciodată În camera portăresei. — Plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mașină. Portăresei nu i-a trecut niciodată prin cap să noteze numărul. O mașină mare și neagră, probabil americană. — VÎrsta? — În jur de patruzeci. Destul de solid. Foarte Îngrijit, foarte bine Îmbrăcat. — El plătea chiria? — N-a intrat niciodată În camera portăresei. — Plecau Împreună la sfîrșit de săptămînă? — O singură dată. — În vacanță? — Nu. Hélène Lange, la vremea aceea, Își lua doar două săptămîni de vacanță și se ducea aproape În fiecare an la Etretat, unde i se trimitea corespondența la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care nimeni n-are habar. — Dumneavoastră se vede treaba că v-a căzut cu tronc pălărierul numai fiindcă e un dobitoc Încornorat, zise Fermín. Cu tot respectul făță de profesiune, atunci cînd fața personajului negativ are drept unică bază mărturia portăresei imobilului, primul meu instinct e acela al neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic. Tot ce știm este, cum spuneți dumneavoastră, la mîna a treia, sau la a patra. Cu sau fără portărese. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mărturia portăresei imobilului, primul meu instinct e acela al neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic. Tot ce știm este, cum spuneți dumneavoastră, la mîna a treia, sau la a patra. Cu sau fără portărese. — Să nu te Încrezi În omul care se Încrede În toată lumea, remarcă Barceló. — În ce formă vă aflați, don Gustavo, Îl lăudă Fermín. Perle cultivate cu ridicata. De-am avea și noi viziunea dumneavoastră strălimpede... — Deocamdată, singurul lucru limpede din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sosise probabil pe numele fiului său Julián, cu cîteva zile În urmă. — Eu nu am nici un fiu, a fost singurul răspuns pe care l-a obținut. Miquel Moliner a părăsit acel loc fără să știe că scrisoarea Încăpuse pe mîna portăresei clădirii și că, mulți ani mai tîrziu, tu, Daniel, aveai să o găsești și să citești cuvintele pe care Penélope i le trimisese, de astă dată din inimă, lui Julián și pe care el n-a ajuns să le primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu mai devreme de ieri străbătusem acest drum topindu-mă de căldură, învolburată, cu Yael zăcând în spate, cu pruncul ei bătând la ușă, la ușa întregii lumi, eu mă lupt din toate puterile cu deschizătoarea, parcă eu aș fi portăreasa, dar astăzi nu mai am ce căuta aici, ea șade înfășurată în halatul trandafiriu, semnează formularele, renunță pentru totdeauna la copilul pe care l-a născut, și totul se întâmplă din cauza mea, totul din pricina faptului că îmi dorisem o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși într-o lume mai veselă în sicriu de sticlă. Intrând în vila gălbuie cu un etaj, am dat bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni. Până la urmă se dovedea că boschetarul cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați copilărește deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce punct al Europei vine ultimul ei chiriaș, student în filologie și epigrafie ? O derută încă a mai rămas, ce-i drept, în privirea ei, dar el nu mai are de gând să i-o risipească, nu este nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai vadă în viață, iar cores pondență, ți-am spus ! Nici măcar cu Margot n-a purtat ! Doar n-am să-i spun că la prima lui ieșire, Tudor a mers să-l caute, și doar așa am aflat că murise ! Portăreasa i-a spus că nenea Sandu murise de infarct, cu două-trei luni înainte, și că nu se păstrase nimic... Nici acte, hârtii, nici acele memorii ce se știe sigur că au existat, puținii lui prieteni erau la curent, văzuseră pagini
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care se aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru a te face cunoscut e de-ajuns să-ți ucizi portăreasa. Din nefericire, e vorba de o faimă efemeră, căci portăresele care ar trebui să fie și sunt ucise sunt destule la număr. Crima deține, fără încetare, primul rol pe scena lumii, dar criminalul nu-l joacă decât o clipă, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]