349 matches
-
optzeciști, în ordinea în care l-au impresionat prin talentul lor literar. Dar spațiul nu-mi permite să mai continui. Aș vrea însă să mai spun că, în această nouă ediție a cărții, îngrijită și prefațată de Ioana Pârvulescu, excelentul portretist Crohmălniceanu (Croh, cum îi spuneau cenacliștii) are parte el însuși, în prefață, de un portret memorabil, de „personaj de roman”, schițat de fosta sa cenaclistă. 1 În ediția din 1994, titlul cenaclului e scris între ghilimele și cred că așa
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Mirea a făcut carieră în țara sa: profesor și director al Școlii de Arte Frumoase din București, autor de fresce în locuri de prestigiu publice sau private - precum Banca Națională și palatele protipendadei, precum clădirea actualului Muzeu George Enescu - și portretist al aristocrației din vremea sa, devansându-l pe mai tânărul Eustațiu Stoenescu. Deși a fost un artist căruia i s-ar putea atribui epitetul - cu efect oarecum diminuativ - de "oficial", George Demetrescu Mirea a lăsat multe opere de valoare ce
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
episoade pur și simplu stânjenitoare) și prin deviere de sens (calificând drept portretistică niște deconspirări aflate la marginea de jos a urbanității). De bună seamă că toți s-au lăsat înșelați de subterfugiul prin care Danilov se declara, el însuși, portretist, ba încă unul mânat de o ambiție înaltă: aceea de a surprinde nici mai mult, nici mai puțin decât, spunea el, taina actului creației. Cum majoritatea celor imortalizați acolo erau scriitori, promisiunea ar putea părea onestă. Numai că, neținându- se
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
o cotă, când te bucuri, grație volumelor tale de versuri, de un anume respect intelectual, nu prea mai ai voie să scrii chiar orice (iar cuvântul „orice” e cât se poate de potrivit aici). S-a vorbit despre talentul de portretist pe care l-ar dovedi aceste pagini. După mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
înfometare și umilință, la călcarea cu cizmele și la bătaia cu ghioagele. Ar fi fost puși să bea urină și să mănânce fecale, așa cum s-a practicat la noi, în lagărul meu de la Ocnele Mari, la Pitești și Gherla." Cunoscutul portretist, foarte caustic, din Memoriile mandarinului valah e de regăsit și aici, atras iarăși de mai vechii "clienți": Sadoveanu, "licheaua nr. 1 a României și a Republicii Populare Române", Arghezi, "licheaua de presă", care nu punea mare preț pe convingerile politice
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
Dio în Parcurs) „n-avea răbdare decât pentru dialoguri. Cum începea o descriere, cum dădea pagina. Seara se foia și n-avea astâmpăr”. M.G. are pasiuni de cartograf și arpentor, paranteze de sociolog și dascăl, nu de pictor peisagist ori portretist. Cum arată personajele nu e de primă importanță, nici lucrurile „nu vorbesc” sau, oricum, nu sunt guralive. Importante sunt situarea, harta pe care evoluezi de bună voie ori împins de condiționări exterioare și relaționărilede care ești în stare. Acestea din
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
urmă (1999) și Se face ziuă. Romanul anului 1848 (2001). Ca prozator a fost apreciat de Marin Preda, Laurențiu Ulici, Ion Taloș, Viorica Nișcov ș.a., remarcând caracterul documentar și etnografic (scriitorul se întâlnește în aceste pagini cu folcloristul), talentul de portretist, excelenta cunoaștere a graiului din Țara Moților. S-a vorbit de înrudirea stilistică și de atmosferă literară cu Ion Agârbiceanu și Pavel Dan, la care s-ar putea adăuga și un înaintaș al său din aceeași zonă geografică, Alexandru Ciura
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
dedică o cronică laudatoare în marginea volumului Poemele luminii. Ajuns la București, poetul dă ochii cu Iorga și cu regina Maria, întîlniri care, sub un condei înzestrat, ar fi putut da pagini memorabile, numai că Blaga nu are talent de portretist și nici fler psihologic. Se pierde în epitete encomiastice și ratează șansa unor încondeieri cu har. De vină e natura binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
că ar fi interesante, vă scriu cu toate că nu veți înțelege mare lucru. Nu veți înțelege, pentru că limbajul istoricului de artă îmi este oarecum peste mînă, iar gazetăria vă este cu desăvîrșire străină”. Nu o dată Cornel Nistorescu se dovedește un excelent portretist. Are aerul unui caricaturist care, închizînd un ochi și efectuînd o volută rapidă cu brațul, surprinde într-un crochiu, în doar cîteva clipe, fizionomia individului cu ale sale metehne morale. Gheorghe Funar: „mă întorc involuntar la imaginea dumneavoastră, la acel
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
L. Longinescu (1869 - 1939) și Barbu Theodorescu (1905 - 1979), în care se constată preocuparea esențială a istoricului pentru evenimente semnificative din trecutul îndepărtat sau din contemporaneitate. Epistolele lui N. iorga, fărăsă fie elaborate, sunt scrise într-un stil caracteristic inegalabilului portretist și narator. Mărturiile sale epistolare sunt niște veritabile documente ce se cuvin a fi decriptate, interpretate și integrate în exemplara biografie intelectuală a celui mai însemnat cărturar român din toate timpurile. [Vălenii de Munte], 22 septembrie 1908 Dragă domnule Moisil
Câteva epistole necunoscute ale lui N. Iorga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6062_a_7387]
-
în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra tablourile și după ce le punea rame le punea în vitrine pentru reclamă lui și pentru satisfacția noastră care veneam să ne spălăm ochii privind tablourile sale, fiind nu numai un bun portretist, dar și un mare peisagist. Îmi aduc aminte că s-a străduit să ne insufle și nouă această pasiune, dar în afară de Duci Pârvu și Nelu Cretu care erau buni la toate, numai Petrică Predoiu avea cu adevarat talent la desen
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile se videază
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Sala Napoleon de la Luvru găzduiește lunile acestea o expoziție cu cele din urmă portrete ale lui Rafael. Se poate constata a nu știm câta oară ce imens portretist a fost pictorul renascentist de la răscrucea secolelor XV și XVI. Portretele lui, îndeosebi ale unor doamne, dar și cel al Fecioarei Maria cu pruncul în brațe, sunt lumești și deopotrivă sacre, amestec inefabil de planuri doar lui Rafael accesibil. Două
Ultimul Rafael () [Corola-journal/Journalistic/4182_a_5507]
-
aștept de multă vreme, după cum se poate închipui. Le-au așteptat, sunt sigur, și alți cititori ai lui Barbu Cioculescu, doritori să urmărească „lungul drum în viață al unui octogenar pe cărarea cu spini”. Un narator redutabil și un subțire portretist acest octogenar, însușiri pe care le-a probat de mult și pe care le vedem reconfirmate. Încă din prima pagină a cărții Barbu Cioculescu își pune unele întrebări în legătură cu ceea ce am putea numi orizontul de așteptare al scrierilor lui memorialistice
Pretinsul uituc by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3959_a_5284]
-
asumarea unui tablou cvasi-complet al literaturii din ultimele cinci decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții S. le stăpânește cu finețe și cu discernământ. Admirabil portretist, scrisul său nu ezită să alunece în proză curată, în eseu, jurnal și note de călătorie. Modelul lovinescian (recunoscut și nu odată invocat) este și în acest capitol al operei prezent." Apariția noului lexicon trebuie salutată atât pentru calitățile lui
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]
-
de obiectivitate și de limpezime. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficioase a timpului. Critica de întâmpinare a remarcat de îndată înclinațiile de portretist, care resuscitează, din amănunte caracteristice, un destin, traseul elocvent al unei vieți și al unei opere. Exegezele lui Constantin Ciopraga din această perioadă, în special acelea despre Calistrat Hogaș, G. Topârceanu și Hortensia Papadat-Bengescu, au repus în circulație valori ale
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
în Ulei, povești dintr-o Turcie contemporană, care-și păstrează, însă, rădăcinile arhetipale, vor fi spuse în premieră la Baia Mare, la prima ediție a Salonului European de Fotografie. Silviu Gheție, născut în 1967, în Baia Sprie: Considerat „cel mai talentat portretist din România” și recomandat ca atare de Radu Jude, regizor, laureat cu Ursul de argint la Berlinală, fotoreporterul Silviu Gheție a fost martorul vigilent, observatorul atent și fotograful inspirat, care a reușit să decupeze detalii semnificative din tumultul vieții de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
in aqua forte” -, Oltenia a dat (presei și culturii, spiritului românesc și european) caricaturiști de temut, a căror talie continentală rămâne, preste vremi, irefutabilă. Amintim doar pe Ion Anestin și pe nepotul său: Nuni Anestin (foarte valoros caricaturist, dar și portretist de excepție), pe faimosul Nicolae Petrescu-Găină (punct aparte în cadrul Armistițiului dintre Germania și România, din 1916, când nemții nu au vrut să semneze decât cu condiția ca acesta să le fie predat, pentru a-l interna în lagăr - pedeapsă întrucât
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
muză a criticii literare: a zecea muză”), care a dat o mare strălucire artei portretului - până la noua critică postbelică (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul rămânând ostracizat), Eugen Simion exemplifică la modul foarte convingător prin: Nicolae Iorga - un rafinat portretist (,,așa cum se arată în carte”, punctează ex-președintele Academiei Române), Eugen Lovinescu: indiscutabil, maestrul portretului critic la noi (,,Figurinele sale sunt unice capodopere ale genului” - portrete in aqua forte, care au provocat reacții disproporționate în viața noastră literară, din partea lui Camil Petrescu
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
despre Ion Creangă lansează imaginea ,,bivolul de geniu”, care scrie în bojdeuca sa îmbrăcat într-o cămașă lungă și largă, scăldat în sudori..., imagine devenită ,,bun de manual școlar”). Eugen Simion reliefează că, în genere, criticul român este ,,un bun portretist, iar acest fapt se vede și în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia, apoi, foarte clar: ,,...Această tradiție nu s-a pierdut și, după valul structuralist și semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
tulburi (n.a.). Într-adevăr (fr.). Grăsan ridiculizat de Shakespeare în A douăsprezecea noapte. Lillie Langtry (Emily de Breton, (1852-1929), actriță, directoare de trupe teatrale în Anglia și America. Mary (Antoinette) Anderson (1859-1940), actriță americană de teatru. Franz Xaver Winterhalter (1805-1873), portretist și pictor de curte german, a trăit la Paris între 1834 și 1870. Felia de pâine (fr.). Lingura de supă (fr.). Bernardo Bel(l)otto (1720-1780), pictor italian, elev, nepot și tiz al lui Antonio Canaletto. John (Johann) Zoffany sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
SUFLETULUI" POETULUI VALERIU RAȚĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Trebuie să încep acest modest portret - modest nu prin lipsa de anvergură a protagonistului, ci prin instrumentele portretistului - cu o mărturisire care nu mă onorează, dar care, recunoscută public fiind, e ca o autopenitență care ușurează conștiința vinovatului. Și iată și... piatra de pe inimă. Până prin preajma anului care a delimitat cele două milenii în interiorul cărora mi-am trăit
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
București, este de părere ca portretul este cel mai greu de pictat. Pentru că el are (trebuie să aibă) ceva în plus față de alte transpuneri pe pânză: prezenta impalpabila numită suflet. - Portretul este, în ultima vreme, mai puțin cultivat. Ultimul mare portretist a fost Maestrul meu Corneliu Baba. Probabil „molipsit" de el, am cutezat să pictez oameni. E o încercare dificilă... Liviu Lăzărescu a fost mulți ani de zile elevul, asistentul și discipolul marelui Corneliu Baba, căruia de altfel i-a dedicat
PORTRETELE PICTORULUI LIVIU LĂZĂRESCU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363938_a_365267]
-
așternut” acolo ca o frescă. Spre centru, portretul unui tinere, cu o pălărie gri, care te duce cu gândul la anii 1900, și a cărei fizionomie ar putea coborî până în Renaștere. Îmi este tot mai clar: pictorul nu pare un portretist de modele, adică nu caută diversitatea chipului uman în cotidian. Tot ce vedem, de o neobișnuită înrudire artistică, trebuie contemplat laolaltă cu însăși figura acestui om cu aparența unui lipovean din Tulcea, pictor de biserici, cu ochii de un albastru
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
în locurile natale, au căpătat, între altele, prin Actrița-Oaspete, cea mai inspirată definiție a Femeii. Intermedierea o asigura, indirect, marele Poet basarabean Dumitru Matcovschi, dar traducerea pe viu a metaforelor sale era acum făcută (și exemplificată), în consens absolut cu portretistul, de Doamna Ninela Caranfil. Până la această magistrală demonstrație a Artistei, femeia (în general) pe care o percepusem eu era mai artificială, zugravita fie în culori mai reci, mai palide, fie în culori mai stridente, mai opulente. Grație Doamnei Ninela Caranfil
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]