442 matches
-
1848 până astăzi începând cu tehnica litografierii și mai apoi au fost reluate în opere cu sensuri apologetice și epice de către mulți artiști plastici, sculptori sau pictori. Toate operele realizate de-a lungul anilor, au avut la bază o observație portretistică meticuloasă și o osteneală stăruitoare pentru descoperirea de sub elementele vestimentare sau cele de asemănare fizică, a realității umane ieșite din comun pe care doar un artist pregătit și adevărat putea să le cuprindă în aceeași operă și doar într-un
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Ochi de urs" este "„un film polemic, o replică la modalitatea «descriptivă», evidentă în mai toate peliculele inspirate din opera ilustrului prozator moldovean. Ochi de urs este o încercare, nu lipsită de reușite (portretistice, psihologice, de atmosferă), de a pătrunde în universul mitic al pădurii românești”". Stere Gulea a apelat la interpreți în mare parte noi: Dragoș Pâslaru, Sofia Vicoveanca, Daniela Vlădescu sau Nicolae Urs, singurul actor experimentat fiind Nicolae Praida (care debutase în
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
a altor familii boierești, înlesnise răspândirea idealului umanist în cultură, promovat tocmai de acești "oameni noi". Elitele politice își manifestă mai puternic interesul pentru arta apuseană și sunt la rândul lor descoperite de portretiștii italieni și flamanzi. Gravori specializați în portretistică îi consacraseră deja lui Mihai Viteazul ca principe de rang european mai multe portrete, începând cu domnia lui Matei Basarab majoritatea domnilor români sunt reprezentați de artiști apuseni în postura tipică monarhilor din epoca barocului timpuriu, cu elemente orientale în
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Academia Cațavencu" prin tirajul uriaș pe care revista l-a avut vreme îndelungată și prin cititorii ei din toate categoriile sociale. "Academia Cațavencu" ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicienilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptamânal de moravuri grele” este menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
și ilustrație editorială dar, adesea o ilustrație la text poate avea aceeași încărcătură satirică ca și o caricatură de sine stătătoare. Caricatura se distinge și ea prin câteva specii distincte: caricatura de satiră, de gag (cu text sau fără), caricatura portretistică, caricatura de metaforă sau simbol (prin excelența fără cuvinte), banda desenată sau comixul, rareori colajul. Pe lângă aceste forme mai întâlnim caricatura de „șevalet”, cu o lucrătură mai laborioasă destinată sălilor de expoziție sau saloanelor de umor. O specie aparte a
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul lor le conferea o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a operei de artă, tehnică și emoțiile exprimate în vizualul său dând naștere unor comentarii și discuții aprinse. Hogarth a reușit, astfel, să deturneze comentariile tipice în fața unei picturi
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
și mai valoroși pictori transilvăneni ai sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, un adevărat deschizător de drumuri în pictura românească. În ansamblu, întreaga opera a lui Arthur Coulin relevă o predispoziție a sa pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Definitorie pentru opera sa este puternica influență a naturalismului german al sfârșitului de secol XIX, precum și al artei maeștrilor școlii muncheneze Leibl și Feuerbach. Activitatea sa nu s-a limitat la pictură
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
vor rămâne recognoscibile în întreaga sa operă. Profesorul Hackl îl învață să stăpânească și să controleze linia și Löfftz îi cizelează desenul, îl învață să-și perfecționeze pictura de nuduri precum și să obțină o tehnică rafinată orientată pentru detaliu în portretistică. Anul 1892 este hotărâtor pentru Arthur Coulin, deoarece se mută la Budapesta, unde-și găsește o slujbă într-un atelier fotografic și o întâlnește pe violonista Olga Fogarascher de care se îndrăgostește și cu care se căsătorește în anul 1897
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
călătoriile sale ia contact cu arta modernă franceză sau engleză, așa cum a fost expoziția "Ausstellung alterer englischer Kunst" ce era organizată de către contele Seckendorf la Academia de Arte Frumoase din Berlin în anul 1908. Aici a observat distincția și eleganța portretisticii lui Thomas Gainsborough, Joshua Reynolds și Thomas Lawrence. Programatic, Coulin militează pentru tactica pașilor mărunți în introducerea de elemente novatoare în creația sa, astfel el nu merge până la părăsirea lecțiilor lui Leibl, deoarece are nevoie de reperele tradiționale cu ajutorul cărora
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
de secol XIX. Această manieră plină de elemente de "Jungendstil" se suprapune pe stil academist, alternând cu abordări postimpresioniste, impresioniste și de Art Nouveau. Privind în ansamblu întreaga opera a lui Arthur Coulin se constată o predispoziție a artistului pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Stilul Art Nouveau se bucura de o mare popularitate în Transilvania suprapunându-se natural și deci, firesc, peste portretistica tradițională transilvăneană. Harald Krasser a identificat în monografia pe care a publicat-o
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
întreaga opera a lui Arthur Coulin se constată o predispoziție a artistului pentru portretistică și o preocupare asiduă pentru redarea figurii umane. Stilul Art Nouveau se bucura de o mare popularitate în Transilvania suprapunându-se natural și deci, firesc, peste portretistica tradițională transilvăneană. Harald Krasser a identificat în monografia pe care a publicat-o în anul 1970 două perioade distincte în creația lui Arthur Coulin. Prima etapă, numită etapa transilvăneană de după anul 1891, este cea în care artistul se întoarce de la
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
cele mai bine păstrate, Cel Bătrân de Zile, Iisus Pantocrator și Duhul Sfânt, urmate în registrele descendente, spre nord și sud, de frize ale proorocilor, toate în medalioane egale, succesive, cu chipurile reprezentate în bust ale proorocilor, destul de bine individualizați portretistic. Deasupra celor doi pereți laterali, pe poalele bolții semicilindrice, în ordinea indicată de Erminii, scene din viața și patimile Mântuitorului, bine structurate compozițional, cu și mai agresive pătrunderi de elemente baroce, decât în lucrările cu caracter pur iconografic, explicabile la
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
(n. 1582, Antwerpen - d. 29 august 1666, Haarlem) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, care a excelat în arta portretistica, expresie a unei filosofii aparte în pictură, care pune accent pe vivacitate, suflu amplu și coloritul vieții. Hals a sosit la Haarlem, oraș situat în nordul Olandei, pe când era copil și a locuit în acest oraș până la moarte. În epoca
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
și al XVII-lea. Din aceea perioadă datează numeroase biserici (cum ar fi "Nieuwe Kerk") și rezidențe, printre care se numără "Palatul Huis ten Bosch" (reședința regală) și "Mauritshuis". Tot în aceea vreme, satul a devenit un centru important al portretisticii și al peisagisticii, precum și al tipografiei, al gravurii, al sculpturii și al meșteșugului aurarilor. Aceste tradiții artistice au fost continuate în secolul al XIX-lea de așa numita "Școală de la Haga" (în care au fost activi pictori de seamă, precum
Haga () [Corola-website/Science/296835_a_298164]
-
unul din discipolii lui Rubens, devine celebru prin portretele realizate personajelor de curte ale lui Charles I al Angliei. Aceste picturi sunt pline de eleganță și atenție acordată detaliilor, trăsături specifice lui Rubens, și au exercitat o puternică influență asupra portretisticii engleze a secolului al XVIII-lea. Un număr mare de pictori au apărut în Olanda secolului al XVII-lea. Dintre aceștia se remarcă Rembrandt van Rijn (1606 - 1669). Operele sale timpurii, cum ar fi "Bancherul" (1627, Staatliche Museum, Berlin), au
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat. Îndeosebi, îi apreciază pe scriitoarea George Sand (1804-1876) și pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care îi vizitează la Nohant, în Franța centrală. Acolo lucrează la studii portretistice și florale. Începând cu anul 1844, Delacroix închiriază o casa în Champrosay, la sud de Paris. Acolo îl așteaptă Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inimă mare", care îl va însoți pe pictor până la moarte. În primavara anului 1863, o
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
capitala Bavariei din anul 1895, a avut ca rezultat o confruntare a propriilor calități de exprimare plastică cu noile modalități de primenire și de înnoire a limbajului. La München nu l-a atras rigiditatea academismului de sorginte istorică care promova portretistica monumentală și scenele eroice, ci noile concepte ale plein - airismului, promovat de Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Conform unor mărturii documentare destul de lacunare și disparate se pare că ar fi participat la primele două tabere de creație organizate de
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
anul 1895 a avut ca rezultat o confruntare a propriilor calități de exprimare plastică cu noile modalități pe care le-a găsit în primenirea și înnoirea limbajului. La München nu l-a atras rigiditatea academismului de sorginte istorică care promova portretistica monumentală și scenele eroice, ci noile concepte ale plein - airismului promovat de Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Pictorul român, ca orice artist autodidact a debutat în pictură cu o abordare realistă, astfel încât un contact ca cel pe care l-
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoană a treia cu persoana întâi și a doua, creând o comunicare mai directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă expunerii faptelor. În același timp, se pot identifica particularități ale stilului, modalități portretistice și motive proprii autorului în scenariul basmului, care ai conferă originalitate și atractivitate. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul și fantasticul, dându-le o mai mare verosimilitate, si in acelasi timp reduce caracterul convențional al unor secvențe narative, adaugîndu-le
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
corupția literară și este cel mai consecvent autor din Bucovina culturală de astăzi. (...) Autorul dă dovadă de o constanță a atmosferei și o constanță stilistică, o construire savantă a personajelor în povestirile sale”". Alți critici ai operei sale remarcă calitățile portretistice, anecdotica povestirilor și parfumul sadovenian.
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
rapid decât calculatorul”. "La expoziția mea de la sediul NATO din Bruxelles m-am trezit cu tot staff-ul NATO, să îmi pozeze pentru a obține o caricatură semnată POPA’S. Menționez că aceștia cunoșteau arta și activitatea mea. Rapiditatea în portretistică nu este făcută în detrimentul calității. De aceea am fost numit caricaturistul oficial al summit-urilor. Când fac un portret îl înțeleg pe cel din fața mea și apoi îl așez pe hârtie. Primele manifestări artistice au fost la vârsta de 5
Ștefan Popa-Popas () [Corola-website/Science/307925_a_309254]
-
de ex.) sau pe când privesc distrat în altă parte („Msr Siddons”). Adevărată pasiune a lui Gainsborough, însă, este peisajul, așa cum dovedește „The Watering Place” și fundalurile peisagistice ale portretelor sale. După sec. al XVIII-lea și al XIX-lea genul portretistic găsește un nou interpret magistral în Sargent. Odată cu Constable artă peisagistica se deschide spre un naturalism intens, în timp ce Turner încredințează doar culorii - libere și anticonvenționale - datoria de a comunica emoțiile și senzațiile. </div> LAN DE GRÂU CU CHIPAROȘI
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
() a fost un profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător român din secolul al XIX-lea, care s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică - care de altfel l-a și consacrat. Alături de prietenul său Mișu Popp și de litograful Carol Popp de Szathmary, a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
sa deplasare la Roma nu se știe până în prezent dacă s-a realizat în acele vremuri, însă este sigur că a vizitat-o totuși înainte de a deveni profesor de desen la Craiova. Cu siguranță însă a vizitat Viena, deoarece stilul portretisticii sale a fost puternic influențat de școala vieneză. Ca argument pentru această afirmație, Barbu Theodorescu aduce ca exemplu tabloul "Portretul unui tânăr", care este de fapt un autoportret. Concluzia asupra perioadei de studii de la Buda este că, pictorul Lecca și-
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a păstrat un album donat de către Maria P. Chițu (cea care a făcut prima traducere a Divinei Comedii a lui Dante în limba română), în care se poate vedea o reprezentare a lui Isus făcută de Lecca, reprezentare care anticipează portretistica pe care artistul a făcut-o mai târziu. În anul 1848 Constantin Lecca a plecat din Craiova și s-a stabilit în orașul Brașov, unde în perioada 1848 - 1850 a pictat tâmpla bisericii din Schei. S-au păstrat în acest
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]