443 matches
-
din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu cu mult peste mentalitatea lui Nicolae Filimon. Ce rămâne indubitabil din înzestrarea lui sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
sub anvergura acestui angajament. Nimic despre "uitarea fascismului", nimic despre virajele de extremă dreaptă din tinerețe, nimic despre o eventuală despărțire de antisemitismul naeionescian. Toate aceste pasionante speculații eseistice sunt lăsate - nu puse!- la dispoziția cititorului. În locul lor, câteva încercări portretistice: "Dar, între aparență și adevăr, cine este Emil Cioran? Spaima care se află la rădăcina tuturor interogațiilor lui, spaima originară, privește tocmai propria identitate, o identitate precară, care glisează între limite incompatibile, care însă nu se exclud, chestionată în permanență
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
al naratorului exprimă rafinamentul unui stagiu îndelungat în muzee, mitologie și biblioteci. Livrescul, cap de acuzare proletcultistă, constituie specificul unei viziuni ce se îndepărtează de litera balzacianismului. Romanul Bietul Ioanide rămâne balzacian în tema parvenirii (mutată în mediul universitar), în portretistică, în nota de senzațional a unor rezolvări a conflictelor, în relaționarea destinelor cu ambianța socială - ceea ce înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
apare decât o singură Figură, când omul este cuplat cu animalul său într-o latentă tauromahie și marchează începutul unei dezorganizări a Figurii ce va culmina cu destrămarea ei totală în fondul compact al tabloului. 5. Capete Paralela Bacon-Picasso în portretistică pornește de la un mic portret de factură geometrică, un Cap, descoperit în 1996. Dacă, așa cum presupun criticii de artă, acest tablou este Autoportetul înscris în catalogul unei expoziții colective la care Bacon a luat parte în 1930, el reprezintă o
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Înfrânți În acea bătălie, dar ei Își păstrează umanitatea, nu olandezii. Artistul, explicase Bill Schneider cu toată seriozitatea, era un nobil javanez numit Raden Saleh. Omul călătorise În Olanda, studiase cu Kruseman și Schelfhout, excelase de timpuriu În peisaje și portretistică, care-i aduseseră faimă și-l făcuseră favorit al marelui duce de Saxa Coburg-Gotha, Ernst I, În palatul căruia trăise cinci ani, strecurându-se cu ușurință, după cât se pare, În mediul aristocratic din Dresda. Însă tot timpul ăsta a nutrit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
orfelinatul în care este și ea internată. Este un prilej pe care scriitorul și l-a creat anume pentru a-i trece în revistă, cu dispreț, pe cei ce reprezintă protipendada de azi. Din nefericire, disprețul nu sublimează într-o portretistică cu valoare literară. Totul rămâne la nivelul unei filozofări ieftine, dar cu pretenții și al unei persiflări confuze, din care nu înțelegem decât că autorul se îneacă de indignare. Urmează „piesa de teatru“, în care aceleași personaje, nediferențiate prin limbaj
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odihna la cîmp, precum și o parte din portretistica sa. Fără ca Baba să-și propună, și, cu atît mai mult, să caute această apropiere, între pictor și ideologia artistică oficială se stabilește o relație strînsă prin același mecanism psihologic, bizar și complicat, pe care l-am sugerat și în
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
e concluzia. Să nu ai încredere în ei. Te face cum crede el, nu cum ești tu, numai Dumnezeu știe. Chiar și la inși evoluați, cu gust artistic cert întâlnești asemenea reacții... Mai fine, dar trădând aceeași neînțelegere a artei portretistice... Ceva foarte bine ascuns zace în figura omului. O părticică din nas, un mușchi al feței, necontrolat, o arcuire a urechii, răsfrângerea unei buze, - nimicuri, pe care dacă intuiția artistului le pune laolaltă, potrivit viziunii sale, iese cu totul altceva
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
Printr-o trapă, se ajunge într-o "încăpere subpmământă", sală de recepție, "o încăpere scundă cu pământ pe jos, în mijlocul căreia se află bătut un țăruș de care se află legată întreaga famile Stamate"... Sau iată o secvență de parodie portretistică din Ismail și Turnavitu, unde confuzia între regnuri creează un efect enorm al absurdului, un fel de mise en abyme a existenței și limbajului: "Ismail este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
vorbesc mai pe larg și despre stilul romancierului, fără exces de metafore, în schimb bogat în asociații insolite ("luminatorul ca un ochi al universului") cu atît mai percutante. Mă voi rezuma să subliniez (din nou) subtilitatea observațiilor într-o artă portretistică pe care atît de bine o ilustrează, între altele, imaginea corului de băbuțe entuziaste, suprapusă alteia, asemănătoare, dintr-un orășel american: Cerceta îndelung spinările, protejate de bluze cu buline, asupra cărora vîrsta își pusese amprenta nemiloasă, cefele uscățive sau îngroșate
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
multe texte sub aspectul conținutului și al structurii Rescrierea textului pentru a-i da coerenţă şi claritate, pentru a nuanţa ideile Corectarea greşelilor de literă, ortografie, punctuaţie. Tipare textuale de structurare a ideilor „Întrebările cheie” pentru realizarea unui interviu, eseu- portretistic, eseu-argumentativ (cine?/ kon?, ce? /so?, când?/ kana? unde? /kaj?, de ce?/ sosθar?) Stil: naturaleţe, eufonie, varietate, originalitate, concizie, varietate Structuri textuale: secvenţe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogal Prezentarea textului: elemente grafice specifice diverselor tipuri de texte: scheme, tabele corelate
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
în primul an Nicolae Radu a fost împiedicat să dea examen din cauza originii sale nesănătoase, tatăl său fiind considerat chiabur), trecînd prin anii de chin studențesc și terminînd cu cei de medic specialist. Paginile cele mai reușite sînt cele de portretistică, autorul arătînd fler psihologic și simț al detaliului fizionomic în descrierea colegilor, profesorilor sau medicilor cu care a lucrat. Din galeria de portrete, cititorului i se întipăresc figurile chirurgilor Theodor Burghele și Dan Gerota, cărora autorul le dedică pagini pitorești
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
dialog cu maeștrii de odinioară. Portretul lui Gertrude Stein, terminat în 1906, este un punct unghiular al evoluției artistului pe drumul spre cubism, sub influența artei africane și a vechii arte iberice. El stă în același timp sub semnul tradiției portretistice europene. Menit să facă pereche, în colecția scriitoarei, cu portretul pe care Cézanne l-a făcut soției sale, așezate într-un fotoliu asemănător, tabloul este totodată o referire evidentă la impozantul portret al lui Louis-François Bertin, pictat de Ingres în
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
El însuși istorisea cu șarm, celebra lui privire albastră era fermecătoare și în acele prime dăți am avut impresia că față de noi încerca uneori să se scuze, să explice colaborarea lui cu noul regim. Nu era nimic de explicat”. Vocația portretistică a autoarei îmi pare de ordinul evidenței și cititorul se poate convinge dând și peste alte portrete, sugestive chiar și dacă numai schițate: al lui Alexandru George, al lui Nicu Horodniceanu, al lui Mihail Andricu, al lui Mihail Jora, al
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
cedare, la finalul întrevederii documentul devenise de nerecunoscut. Orgoliul, la vremea aceea, era simțitor mai ponderat decât dorința de a învăța. Sângele era la fel de albastru ca cerneala. Cu aceasta, ajung la al doilea aspect frapant al Amintirilor lui Radu Rosetti. Portretistica lui, deși lipsită de adâncime, se remarcă prin ordinea ei specială de priorități. Aproape că nu există, aici, personalitate pe care autorul să n-o caracterizeze, întâi și-ntâi, prin portanța culturală. Bunicul său, hatmanul, era „un copil al naturii
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
în 1973, încă nedesfigurat de către un om care urma să-și ia puterea de a o face.” Din momentul acesta (adică exact din momentul acesta) scenariul se multiplică. Depinde câtă importanță simbolică acordăm ultimei propoziții. Și mai ales câtă imaginație portretistică suntem dispuși să investim în aceasta. Replica poate fi citită lacerant. Iar în cazul acesta, cel care avea să desfigureze Bucureștiul nu e nimeni altul decât Ceaușescu. Baudoin n-o spune, însă, literal. Deși ar fi putut-o face fără
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
o închipuim pe autoare scriind despre ființe pe care a apucat să le deteste. Șirul de nume asupra cărora se oprește în Contemporanii mei sunt prea cunoscute ca să le enumerăm aici. De fapt, nu sonoritatea lor contează, ci genul de portretistică pe care autoarea o creează pe seama lor. E vorba de o portretistică atît de sobră în expresie încît sunetul ei aduce mai curînd cu panegiricele lui Iorga din Oameni cari au fost decît cu medalioane literare închinate unor personalități. E
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
le deteste. Șirul de nume asupra cărora se oprește în Contemporanii mei sunt prea cunoscute ca să le enumerăm aici. De fapt, nu sonoritatea lor contează, ci genul de portretistică pe care autoarea o creează pe seama lor. E vorba de o portretistică atît de sobră în expresie încît sunetul ei aduce mai curînd cu panegiricele lui Iorga din Oameni cari au fost decît cu medalioane literare închinate unor personalități. E o impostație de amvon în scrisul Zoiei Dumitrescu-Bușulenga, iar observația aceasta nu
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
nu îi devine pătimaș, ci ceremonios, ca ochiul unui maestru de ritualuri care este preocupat mai mult de gesturile personajelor decît de psihologia lor. Atunci doamna Bușulenga devine cordială cu măsură și distinsă cu premeditare. Unul din cazurile de însuflețire portretistică îi este inspirat de ființa lui Călinescu, unul din cele mai reușite din carte: "Vizual, primeai întîi imaginea: un cap leonin cu un profil de efigie domina un trup de o înălțime mijlocie, ținut foarte drept, stăpînit de o putere
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii - ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian. Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
care se amestecă în cartea Andreei Răsuceanu. Prima e subțire, decolorată, de o nuanță bleu ciel parcă, si corespunde pasajelor prozastice, care, în Cele două Mântulese, nu-s deloc puține. Aceasta e cerneala invenției, a fabulației pe marginea documentului, a portretisticii de epocă și-a descripției caricaturale. A doua e, însă, decisivă. Cu ea e scris scenariul științific din spatele fiecărei glose, cu ea sunt făcute disocierile între ipoteze. În construcția tezei de doctorat din care a rezultat cartea, prima putea lipsi
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
disponibilitățile fanteziste ale cititorului sunt în carte destule, nu de ordinul a unul sau două. Pe de altă parte, atunci când, pe unul din pereții bisericii, Andreea Răsuceanu descoperă chipurile a două femei, ea evită să acrediteze ferm ipoteza unei insinuări portretistice. „O imagine a ctitorilor acestei biserici, fie a celor două cumnate, Stanca și Maria, fie a Stancăi și a soțului ei, Mantu Cupețul, nu există [...] Există, în schimb, pe peretele interior din dreapta, o imagine a două femei aflate în fața unei
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios talent portretistic, unele pagini sunt chiar savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae, Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în cărțile lui Popescu elemente lesne valorificabile. Fascinat de doctrina monopolistă oficială, Popescu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
verosimil și o uniformă seninătate, prin libertatea de exprimare sporită adusă de ulei în raport cu tempera, prin „palpabila” irealitate a peisajelor din fundal. Cele două portrete de bărbați incluse în expoziție demonstrează nu numai binecunoscuta influență a picturii lui Memling asupra portretisticii venețiene - Antonello da Messina, Giovanni Bellini - ci și, încă mai devreme, asupra picturii florentine din vremea lui Domenico Ghirlandaio. Atunci când expoziția a fost prezentată, în vara anului 2011, la Bode Museum din Berlin, una dintre principalele puncte de atracție a
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]