406 matches
-
Două lucruri m-au enervat cumplit în timpul acestei campanii electorale: obsesia războinică a unora împotriva celorlalți și portretizarea candidaților drept lideri omnipotenți. Am citit cât am putut eu de multe programe electorale, am privit cât am putut eu de multe emisiuni electorale, am chibzuit asupra mai multor analize pe marginea subiectelor electorale. Ba chiar am și contribuit la
Două lucruri care m-au enervat în această campanie electorală () [Corola-blog/BlogPost/338485_a_339814]
-
contribuit la această stare de fapt. Se arată, mai ales în fața celor (presupuși?) ignoranți, în fața personajului colectiv numit „electorat,” cu aura de lider providențial, care va rezolva toate problemele, de parcă ar fi fost dotat cu o baghetă magică. În această portretizare se ascund germenii corupției, pentru că rezultă așa: „eu am bagheta magică și o pot folosi pentru rezolvarea problemei tale, dar mie ce-mi iese la afacerea asta?” Astfel, bunăvoința liderului omnipotent devine o marfă, mai ales în relația cu învinșii
Două lucruri care m-au enervat în această campanie electorală () [Corola-blog/BlogPost/338485_a_339814]
-
îl susțin, dar sunt și mulți cei care contestă deja celebrul discurs. Ce i s-a reproșat? În principal, că se plasează pe poziții antagonice cu generația tânără, denumită generația Facebook. I s-a răspuns că această generație nu merită portretizarea în tușe atât de negative, iar multe din defectele ei pot fi puse și pe seama celei trecute, care nu a făcut bună predare de ștafetă. Desigur, tarele unei generații sunt imputabile formatorilor ei. Tocmai asupra acestui aspect se pronunțase și
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
ei ivire lasă bărbatului impresia unei apariții onirice: „Abia atingi covorul moale,/ Mătasa sună sub picior,/ Și de la creștet până-n poale/ Plutești ca visul de ușor.” În mod evident, Mihai Eminescu dispunea de un întreg arsenal de instrumente poetice ale portretizării, căci el trimite la splendoarea sculpturală a frumuseții feminine întruchipate de antici, portretul adoratei completându-se la fiecare strofă cu noi elemente:” Din încrețirea lungii rochii/ Răsai ca marmura în loc/ S-atârnă sufletu-mi de ochii / Cei plini de lacrimi
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
Făt Frumos din tei. Metaforic, fata adorată este “Mireasa sufletului meu!”, ea învăluindu-l cu farmecul seducător, ”Cu-a gurii tale calde șoapte, /Cu-mbrățișări de brațe reci.” Antiteza între cele două epitete “calde/reci” produce un efect emoțional puternic. Portretizarea culminează cu invocarea sacralizantă a Fecioarei:” Și-o să-mi răsai ca o icoană/ A pururi verginei Marii.” Femeia iubită este o “floare albastră” cu păr de aur, adusă probabil din romantismul german, dar adaptată la natura românească unde floarea de
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
pe iubirea dintre sora sultanului (Selma Ergeç, întruchiparea delicateței) și Ibrahim (Okan Yalabik, bine ales ca bărbat sentimental și luptător abil). Telenovela a iscat vii controverse și multe reclamații din partea telespectatorilor musulmani care au criticat lipsa de respect, indecența și portretizarea lui Süleyman ca “hedonist”, susținând că realitatea despre acest personaj este prezentată trunchiat. Consiliul Suprem al Radioteleviziunii din Turcia a primit 70 de mii de plângeri și a cerut canalului Show TV să-și ceară scuze în public pentru expunerea
SERIALUL DE TELEVIZIUNE „SULTAN SULEIMAN MAGNIFICUL” de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340913_a_342242]
-
să se adapteze noilor tentații urbane, dar, pe de altă parte, neputându-se dezlipi total de sat, de munca agricolă și de mentalitățile rurale. O lume în plină devenire socială și politică. O scriitură densă, analitică, impregnată cu descrieri și portretizări, un stil destul de încărcat, de altminteri. Mult mai limpezit, mai decantat, curgând precum nisipul prin colul clepsidrei, formând grămăjoară de gânduri, de cuvinte și gesturi păstrate intacte în spatele retinei, există în Jurnalul lui Ionel, unde amintirile se scurg în aval
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
ființe puternice, interiorizate în corespondență cu o realitate crudă, tragică, constituie câteva dintre coordonatele romanelor lui Ovidiu Vasilescu. Eroii sunt instanțe narative tipic postmoderne, aflate față în față cu propria conștiință morală, dezvăluind caractere extrem de tensionate la nivel ontologic. Finețea portretizării este tipică scriiturii vasilesciene, cu nuanțe inspirate din lirismul autorului. Ovidiu Vasilescu (n. 1939) este genul literatului complet, chiar dacă nu toate experiențele sale creatoare plac sau îl reprezintă deopotrivă. Eu unul mărturisesc că deși i-am citit cu interes și
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
biblice susțin că nu s-au întâlnit niciodată. Roman istoric, inspirat din viața Apostolului Pavel, această scriere romanescă are și valoare documentară, istorisirea îmbogățind perspectiva asupra formării unei personalități care trăiește criza identitară la nivel maximal. Acțiunea este centrată asupra portretizării eroilor și nu asupra subiectului propriu-zis. De exemplu, Rahila apare ca „o femeie tipic semită, cu păr negru, abundent și ondulat, atât cât se putea vedea de sub baticul pe care îl purta permanent (...) de statură către înaltă, destul de bine proporționată
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
unul clar, aproape modern, tineresc, păstrând totuși trăsături autohtone românești (vorbim aici de unele expresii uzuale), cu fraze scurte, cu verbe, un stil vioi și concis în narațiune, fără prea multe descrieri stilistice și nici nu se oprește îndelung la portretizarea personajelor. Pe parcursul firului narațiunii, autorul lasă cititorul să intuiască ce fel de personaje sunt, după felul cum le implică în acțiune. Destinele lor, de multe ori, se sfârșesc tragic, ca atunci când pierzi la cazinou sume mari de bani, casele sau
DESTINELE ÎN PROZA SCURTĂ A SCRIITORULUI GEORGI CRISTU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343379_a_344708]
-
l-aș fi vrut cât mai departe...” Personalitatea tatălui transpare conștientizată și evocată ca sprijin puternic determinant în completarea personalității fiului, fiindu-i acestuia model permanent de dragoste, de înțelepciune și de raportare la întâmplările vieții. Iată un fragment de portretizare, relevant pentru întreaga construcție ideatică, imagistică și, bineânțeles, mai întâi de toate, de suflet: “Un oltean exigent și foarte ambițios, disciplinat, dornic de o carieră militară, bun patriot, debutează în 1935-1936 prin a fi elev al Școlii Superioare de Ofițeri
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344050_a_345379]
-
organizării acestui număr, aflându-se în curs de editare. Este cel mai recent roman scris de Marian Malciu (adică..., eu!), în care „Descrierile elaborate cu răbdare, calm, tact, într-o risipă de vorbe și întâmplări tulburătoare, impresionează, ca și elogioasele portretizări prin intermediul unor cuvinte cu rezonanță pozitivă apreciind - concomitent - onorabila absență a violențelor verbale care abundă în erotica de astăzi...”, potrivit aprecierii făcută de doamna profesoară Ana Dumitrescu din Iași, una dintre primele (și puținele) cititoare ale acestui volum. Este, cu
BELETRISTICĂ, LA ZI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343078_a_344407]
-
Mărturii în contemporani etate”, p.31. Cele spuse în „Mărturia” de sus erau însăși spusele artistului care într-o scrisoare către prietenul său S. Albu (Saul Weismann), secretar de redacție la ”Cuvântul,” îi vorbea despre munca sa de caricaturist pentru portretizarea celor 40 de redactori care la 5 noiembrie 1933 scoteau numărul festiv cu 100 de pagini: „am lucrat noaptea ca un bezmetic. În clipa când îți scriu este șapte seara și eu n-am dormit în ultimele 48 de ore
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
măgulitoare o făcea Alfred Kazin care spunea că lui Dreiser îi lipseau toate calitățile în afară de genialitate.Romanele sale au un stil ziaristic și nu oferă o filozofie închegată,coerentă,sau nici măcar o teză insistentă de critică socială,ci doar o portretizare a societății, cu greșelile ei primitiviste,confuze pe care o cunoștea destul de bine,deoarece ca tânăr reporter la Chicago și apoi redactor,remunerat generos, la New York,a avut ocazia s-o cunoască în aspectele ei multiple. Dacă în romanul Sister
REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371132_a_372461]
-
de către autor (alcătuită fiind din studii, articole, eseuri, evocări, atitudini și câteva interviuri, împărțite și structurate în patru secțiuni: I. Rugăciune. Teologie. Spiritualitate, II. Preoție. Pastorație. Misiune, III. Istorie. Cultură. Educație creștină, IV. Mitropolitul Antonie - păstor, teolog, dascăl (evocare și portretizare) ), despre problemele și despre provocările cu care ne confruntăm noi, astăzi, ca și el, în timpul său. Cu alte cuvinte această carte (lucrare) este o reeditare a unor dintre cele mai actuale și profunde texte presărate în bogata sa operă și
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, PRIVIRE ASUPRA BISERICII, EDITURA ARHIEPISCOPIEI DUNĂRII DE JOS, GALAŢI, 2012, 472 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 734 din [Corola-blog/BlogPost/348815_a_350144]
-
contorsionată, întreruptă cu reveniri și divagații, pendulând între real și ireal. George Călinescu arată că aici întânlim „ o savoare ciudată, un aer de puternică originalitate, o mișcare moale, voluptoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Aici avem pasaje cu portretizare nonografică și cu spovedanii, cu aprecieri ale autorului. Scriitorul participă la expedițiile nocturne ale crailor la birtul din Covaci, îi descrie, face un scurt istoric al bisericii Curtea Veche, după care urmează spovedania Penei Corcodușa, apoi arată cum i-a
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
după imagini; comunicarea scrisă la nivel de achiziții, dar și de exersare: ,,scrierea" unei etichete, a propriului nume; realizarea unei scrisori, a unui afiș, a unei invitații, a unei felicitări etc.; comunicarea orală, în realizarea a diferite tipuri de mesaj: portretizare, interviu, prezentare de știri etc. 6.3.7. Descrierea Descrierea este metoda didactică ce presupune prezentarea voluntară, organizată, sistematică a particularităților unui anumit element (obiect, ființă, fenomen al naturii, acțiune etc.), ca repere în încadrarea acestuia într-o anumită categorie
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
îi familiarizează cu demersul observare adunare de date interpretare valorificare în diferite situații a ,,observațiilor" sistematizate după un anumit criteriu etc. Observația poate fi valorificată, ca metodă didactică, în identificarea elementelor componente ale unei imagini, a caracteristicilor unui obiect, în portretizarea unei ființe etc.: Observ o carte; Observ un coleg; Observ comportamentul doamnei educatoare; Observ cum vorbesc colegii mei; Observ igiena personală a colegilor; Observ cum se ține corect în mână un instrument de scris/de-senat/pictat, o unealtă etc.
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
pas înainte spre înălțimile geniului sau, catre Aida, Otello și Falstaff. Una din marile inovații ale operei o constituie conversația muzicală. Nu mai regăsim recitative, ci mai mult un fel de conexiuni lirico-dramatice într-o formă nouă, prin compunerea dialogurilor. Portretizarea muzicală a personajelor, intensificarea interacțiunii dintre orchestră și părțile vocale, ne demonstrează o lărgire a orizontului, o mai mare adâncime de tratare și o mai mare varietate de mijloace. Orchestră ia parte la acțiunea exterioară și interioară prin creearea atmosferei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
piesei oferă un prilej pentru un spectacol notabil. OANA POPESCU, scriitoare: ...este necesară eliminarea unor lucruri conjuncturale, și să se salveze semnificația filosofică. VALERIA DUCEA, critic teatral: un talent matur, fără stîngăciile debutului; o piesă matură, solidă ca idee, dialog, portretizare; are lungimi; deranjează fixațiile internaționale; "regulamentul" poate să aibă ceva în plus față de comunicatul din ziar; prea lung începutul și toate dialogurile; o piesă interesantă, originală, cu șanse de succes. ION ZAMFIRESCU, scriitor, piesa este un semnal de alarmă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
paginile copleșite de admirație pentru Constantin Guys, modestul și prolificul desenator, urmăresc predilecția acestuia pentru subiectele „de gen”, inspirate de ceea ce el numește „pompa vieții”, fie ea galantă sau militară. Invariabil Însă elegantă. „Pronunțata Înclinație a d-lui G.” pentru portretizarea militarilor poate deriva și din fascinația uniformei. Baudelaire nu uită să-l pomenească pe Paul de Molènes, unul dintre dandy-i reputați ai epocii pentru paginile dedicate cochetăriei militare. Ceea ce i-ar putea apropia pe militar și pe dandy, În afara
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Zile albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de țăran din Câmpia Dunării, anii de școală și de studenție, alternând întâmplări variate și portretizări izbutite, îi conferă o valoare literară deosebită. Interesantă este și partea a doua a memoriilor lui C., atât pentru informațiile furnizate în legătură cu propria evoluție spirituală, cât și cu epoca. Ca scriitor creștin, Nichifor Crainic evoluează de la calmul patriarhal și terestru
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
școală militară sau simpli soldați. Detașată și sinceră, neevitând scenele atroce și trăirile mai greu avuabile, narațiunea impune impresia de autenticitate. La aceasta mai contribuie descrierea nuanțată, alternând precizia militarului cu sensibilitatea față de natură a unui poet, precum și priceperea în portretizare, inclusiv prin limbaj, mai ales în cazul combatanților veniți de la țară. Remarcabile sunt, astfel, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu și al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și poltron. O bună intuiție are autorul atunci când se oprește asupra câtorva întâmplări hazlii
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
să creeze o atmosferă grea, de nefericire implacabilă, țesută ca un halou în jurul unui personaj viabil. În celelalte proze, autorul alunecă spre artificial, senzațional și fantasmagoric, înspre relatarea fără relief a faptului oarecare. Excepție ar face Iorgu Halițki, încercare de portretizare a unui nebun, părând să sugereze misterul ușor supranatural ce învăluie uneori pe acești bolnavi. Traducerile din Tolstoi, Zola, Daudet au cunoscut mai multe ediții în prima jumătate a secolului. O povestire a lui B., în versiune germană, a apărut
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B.
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]