117 matches
-
lui schițe înfățișează pasageri, convoaie, material rulant. Pentru că, vedeți dumneavoastră, gara nu e doar un loc de trecere, ci și unul al vieții și inspirației. Totul devine poetic în ochii unui poet. Kokoschka căuta esența omului, daimonul lui, iar cei portretizați nu-i erau totdeauna recunoscători. Silit de nevoia de bani să facă portretul unui biolog elvețian, și-a văzut tabloul refuzat de familie, care nu a recunoscut în el modelul. Dar, peste doi ani, profesorul Forel, victimă a unui atac
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Fălticeni. O bună parte a cripticelor însemnări din 1930-1932 sînt ocupate cu receptarea, adesea învrăjbita, a acestor memorii încă neapărute și, apoi, apărute, cu scandalurile iscate. Mai ales cînd a început, în toamna lui 1931, să citească portrete chiar celor portretizați, din al doilea volum al Memoriilor. Camil Baltazar, absent de la ședințe, ascultîndu-si portretul cere modificări. Pompiliu Constantinescu e încîntat de portretul lui Camil Petrescu, probabil, pentru că amîndoi nu-l prea agreau. A găsit greu editor pentru al doilea volum din
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță Pistol, plastic portretizat: "Mitiță era paznicul dosarului cu lacăt. Un om scund, negricios și cam îngrămădit, cu omoplații blocați de grăsime și fața încordată, ca de tigru, Mitiță era bătrân, dar bătrân, cum nimeni nu bănuia, trecut de 80 de ani. Ieșise de
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
în care Cela abia apare, fiind marginalizat, paradoxal, tocmai în cartea care îi este, aparent, dedicată. Mai importante pentru Umbral, în asemenea cazuri, devin propria frustrare de a nu fi fost primit încă în Academie, a doua soție a "Nobelului" (portretizata că o mantis religiosa - tipică soție tînără a unei celebrități senile) ori "erotismul intim" emanat de o politicianca de dreapta, vag legată de personalitatea lui Cela, insă simpatizata de autor. Insolitul biograf dă senzația că-și amintește abia într-un
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
dinainte. Să nu confundăm politica și puterea sau, cum procedează Cristian Ghinea în portrete, pe intelectualul aflat, de obicei, trecător, la putere cu omul politic, intelectual sau nu, care își face din politică o carieră: nici unul dintre cei patru intelectuali portretizați, toți de primă mână, nu este om politic iar doi n-au fost niciodată, propriu vorbind, la putere. În sens strict, nu există oameni politici independenți, adică fără partid, și, cu atât mai puțin, oameni liberi, cum este caracterizat unul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
să capete rotunjime, situîndu-mă într-un paradox oricum plin de precauție, am juxstapus nobilului pedantism al magistrului reversul medaliei, publicînd recent o însemnare pictural-pigmentată. Rîsul profesorului. Exclusivitatea revelației, cred, îm aparține, Primind, de altfel, în replică, rîsul amuzat al celui portretizat. Zdravănul Sava, de la același Național, la fereastra vagonului de turneu, extaziat în fața Bucegilor, remarca delicat: Frumoși munții ăștia, dar cam nefinisați...
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
ca Mircea Mihăieș, prilejuindu-i criticului una dintre formulările sale norocoase: "cei scăpați sunt doar cei cărora nu le-a venit încă rândul". Un capitol aparte, și mai suculent, al acestei lumi în mișcare, infra- și metaliterare, îl constituie ardelenii, portretizați memorabil de Al. Cistelecan. Virgil Podoabă, Aurel Pantea și Alexandru Vlad, balansați între bibliografie și biografia strictă, devin adevărate personaje, proiectate și exploatate ca atare. Iar Nicoleta Sălcudeanu, cu cronicile ei rele, de fapt "galante", cu insolențele sale "cordiale", e
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
înțeleaptă, de om care a văzut multe, o perspectivă care ascunde, totuși, cu discreție și eleganța pomenită mai sus, toate melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și de Plotin, sublimul filosof, care nu se lăsa nicicum portretizat, prietenul nostru își păzește, și el, printr-un soi de gardă geloasă, accesul la centrul intim al sufletului. Astfel înțeleasă discreția, ca un nume modest pentru altitudinea spirituală, pictorul își suspendă însă vigilența, își acceptă o neașteptată deschidere, cînd simte
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
fragmente de opere memorialistice și epistolare ale unor scriitori cunoscuți sau redați acum interesului public. Fiind fragmente (oricît de unitare sau de rotund alese în jurul unei teme), nu atît valoarea lor literară în sine atrage atenția, ci atmosfera sau personalitățile portretizate acolo. Descoperim o doamnă cu mult talent, pianistă și scriitoare, Constanța Marino-Moscu, care alege să rămînă o mamă de familie respectabilă în Bîrlad, apoi în Buzău. Scrisorile și paginile de amintiri pe care le-a lăsat sînt interesante materiale de
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
acestui tip de roman (obiectiv) nu este respectată, lipsind atitudinea obiectivă a autorului. Caracterul de idealitate a naratorului, singurul personaj cu o viziune și cu un comportament corect din întreg romanul, erodează fondul de autenticitate al scrierii. Personajele sunt schițate, portretizate corect, nuanțate chiar, dar nu au o psihologie proprie, sunt palide sub raportul filozofiei lor de viață și al metafizicii. Ceea ce rămîne, în final, din romanul lui Anton Holban, sînt doar cîteva siluete de dascăli care - cu sau fără voia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
întâlnit tipul de sensibilitate latină pe care o dezvoltă muzicienii Cvartetului ,Stradivari". Pe o direcție similară privind demersul interpretativ a fost orientată realizarea marelui Cvartet în do minor de Dmitri Șostakovici, o dramaturgie amplă, o spiritualitate de tip slav excelent portretizată de muzicienii formației pe direcția unui programatism psihologic abil tensionat expresiv. Cred însă că orientarea pe direcția unei expresivități suculente poate atinge limite mai puțin dorite, cele ale unei șarje ce dislocă, spre exemplu, frumusețea simplă a melodiei schubertiene. Muzicieni
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
Aplecarea lui Bălcescu spre efectul potențial literar al narațiunii istorice s-a arătat încă de la schițele compuse, în 1845, pentru Magazin istoric..., portrete ale unor personalități din istoria noastră (Miron Costin, Ioan Cantacuzino, Constantin Cantacuzino). Din mărturiile documentare despre cei portretizați, autorul nostru a ales, cu mînă sigură, cele mai "literare" episoade și documente, relevante prin încărcătura lor stilistică. Bălcescu a învățat, de la început, să decupeze literatura din documentul non-literar. Să observăm că paginile selectate de el din Miron Costin, de
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
pe al căror chip nu se citește nici o spiritualitate. În cazul unor bărbați celebri în Europa secolelor XV-XVI, nu se va mai fi simțit obligat la respectarea, fie și pe jumătate a canonului. Mai ales că era vorba, între alți portretizați, de însuși creatorul protestantismului, de care sociologii viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
a se înlocui printr-un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu, de către M. R. Paraschivescu, cel care, daca nu ne înșelăm, a lansat-o pe poeta în discuție, azi pe nedrept uitat): "sînt un barbat dubios/ vedeți doar am gratii de femeie/ îmi plac culorile complementare
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
găzduiește un al treilea mod de percepție, dinafara „taberelor” pro sau contra. Lectura pe care Alexandru George o întreprinde pentru biografia și opera lui Nicu Steinhardt se plasează sub semnul paradoxului, în sensul că se admite un tertium al personajului portretizat pe care portretistul nu îl poate interpreta. Ceva ne scapă și acest ceva trebuie cercetat cu o deschidere a intelectului și a inimii cât mai generoase. Alexandru George scrie că este nevoie de o relectură în condiții ne-partizanale și
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
nu numai că nu fusese exterminat de Ceaușescu, cum insinua un zvon, dar chiar Își dorea să devină... membru În C.C.! p.231), Tudorel Popa, A. Teică, Ludovic Antal („invidios, turnător”p.235), Fănuș Neagu, Petre Bărbulescu, Richard Oschanitzky (excelent portretizat, cu dragoste și cîntărire a cuvintelor !), Petre Țuțea, Cioran, PÎcă, Săraru, Paler, Tudor George, mari artiști străini - M. Jarov, VÎsoțki, Liubimov, E. Samoilov, Oleg Strijenov, Ulanova, dar și politicieni ca Dej, Leonte Răutu, Maurer, Nicu & Nicolae Ceaușescu, Viorel Păunescu, Gogu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sprijinul teoriilor sale. Kanji-ul pentru "tată" 父 stilizează o figură masculină autoritară, care, nici mai mult nici mai puțin, ține în brațul ridicat un băț gata să pedepsească! Aceasta în timp ce mama 母 apare redusă la esența ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de șampanie și un buchet de flori, pentru a sărbători acasă evenimentul, împreună cu soția lui, Maricica, și cei doi copii ai lor, Nelu și Marian. Maricica, pe care Ion Tronaru „o iubește ca pe lumina ochilor“, este la rândul ei portretizată convențional de Mircea V.N. Drilea. Ea spală geamurile cântând, gătește cu zel pentru „bărbații ei“ și, când un vecin îi face curte, îl pune la punct în limbajul moralei comuniste, amintindu i că familia este „o celulă de bază a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în efortul lor de a sistematiza viața și lumea și existența. Nu e filozofie mai profundă decât contemplarea felului cum se filozofează. Istoria filozofiei e filozofia perenă. Trebuie, în sfârșit, să-i mulțumesc dragului meu Cassou - oare nu eu, cel portretizat, l-am făcut autor al portretului? - pentru faptul de a recunoaște că, în ultimă instanță, apărându-mă pe mine îi apăr pe cititorii mei și, mai cu seamă, pe cititorii care se apără de mine. Și astfel, când le povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În contemplarea estetică a gravurii lui Dürer Cavalerul, Moartea și Diavolul, pentru a relua celebrul exemplu al lui Husserl, atenția nu ni s-a îndreptat către placa gravată sau către figurinele cu contururi întunecate de pe aceasta, ci către "realitățile figurate", "portretizate" sau, dacă vreți, "înfățișate" și care constituie, tocmai, nu gravura ca obiect al lumii, ci obiectul-gravură în calitate de operă de artă, realitatea sa estetică. Spunem că o operă de artă este distrusă atunci când, deoarece suportul său material nu mai există sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
foiletonul. Au fost chiar momente când m-am gândit să retrag totul. În cele din urmă, am acceptat să scot personajul din varianta În volum a cărții și am inventat altul care să Îi ia locul. — Deci era Într-adevăr portretizat Whistler? — N-am putut contesta asemănarea. Și cred că l-am făcut pe Joe Sibley puțin cam vanitos și arogant. Dar m-am gândit că Jimmy Whistler o să dea dovadă de umor. La urma urmelor, pe vremuri am fost amici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de epocă), Radu Ionescu se decide să Înceapă povestea și Îi introduce unul câte unul În scenă pe „frumoșii noștri cavaleri”, craii cu nume aiuritoare: Terez Gogor, Alexandru Paloti, Colan, Lelio Tofan, Toni Burton, Costică Tavari, Fumurescu, Bolborescu, Forfanteron. Primul portretizat e un tânăr de 28 de ani, răsturnat leneș pe un pat, cu veșminte dintre cele mai ciudate: „Pantalon larg de flanelă albastră, cu bande de șnur galben zig-zag, cizme de casă de saftian auriu, căptușite Înântru cu blană albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
uită că, cu toată pretinsa lor superioritate, își datoresc exis tenț a numai femeilor. Insultând femeie ei insultă pe propriile lor mame . S-au gândit ei la aceasta?” Iar pentru că în urma „Profilurilor” publica te s -au născut multe nemulțumiri din partea portretizatelor, la 21 noiembrie într-un auto-interviu, însăși Maria N. de la Banca scria: „În urma acestui interviu care a dovedit, cred îndestul, nemulțumirea ce exprimă subiectele profilurilor, rugăm pe Maria N. de la Banca, să ne dea adevăratul său nume, măcar pentru cunoștința
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
însuși. Deîndată fugea în el și cu el din el, mistuindu-se într-o lumină de lună, ca într-o catedrală a contopirii cu Dumnezeu. Uneori murmura: versuri, pasagii de proză, melopeie...” Ei? Parcă ar fi pictat cu vorbe personajul portretizat. Alții nici într-un roman întreg nu reușesc să-și definească eroul principal. Fără să ne dăm seama, am intrat pe ulițele Iașilor. Uite, dragă ieșene, că acușica suntem acasă. O masă bună, de la care nu poate lipsi o ulcică
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]