260 matches
-
este constituită din arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), stejar ("Quercus robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinium myrtillus"), zmeur ("Rubus idaeus"). La nivelul ierburilor este întâlnită o plantă erbacee din familia cruciferelor ("Brassicaceae"), cunoscută sub denumirea populară de colțișor ("Dentaria bulbifera"). În arealul rezervației este semnalată prezența
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
drupă care prezintă: exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe coaste însorite. Fructele sale sunt utilizate în medicina empirică. Conțin glicozizi, flavonoizi, antociani, acizi organici, polifenoli, zaharuri etc. Florile sunt utilizate pentru acțiunea lor diuretic-depurativă, precum și în hipertensiunea arterială
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Din prima categorie pot fi enumerate următoarele: gorun (Quercus petraea), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus fraineto), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), arbuști precum alunul (Corillus avelana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina). Din subetajul stejăretelor pot fi menționate: stejarul (Quercus robur), teiul, arțarul, frasinul, ulmul, jugastrul, pajiști sub forma fânețelor și pășuni naturale. Vegetația etajului de stepă antropogenă cuprinde vegetații din vestul Câmpiei Transilvaniei din care merită
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus glabra"), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), mojdrean ("Fraxinus ornus"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), răchită ("Salix alba"), plop alb ("Populus alba"), arin negru ("Alnus glutinosa"), scoruș ("Sorbus dacica"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), ienupăr ("Juniperus communes"), cununiță ("Spiraea chamaedryfolia"), soc ("Sambucus nigra"), măceș ("Rosa canina") și mur ("Rubus fruticosus"). Flori și ierburi: floarea-de-colț ("Leontopodium alpinum Cass."), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), clopoțel de
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Alion Soava. În mod cu totul răzleț se întâlnesc exemplare solitare de ulm, frasin, jugastrul, tei și carpen. La umbra copacilor, dar mai ales la marginea pădurii, cresc peste 20 specii de arbuști dintre care cele mai des întâlnite sunt: porumbarul, alunul, cornul, iedera agățătoare. În pădurea Stirmina crește ghimpele pădureț - arbust protejat de lege. Pe mari întinderi pe teritoriul comunei este întâlnit salcâmul original din America de Nord și aclimatizat la noi din Turcia la 1750 ("salcim" - limba turcă înseamnă "dulceag") și
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Qercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin (Fraxinus excelsior), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), par pădureț ("Pyrus pyraster"), porumbar ("Prunus spinosa"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinium myrtillus"), zmeur ("Rubus idaeus"); Ierburi și flori: ghințura galbenă ("Gențiana lutea" ), osul iepurelui ("Ononis spinosa"), clopoțel ("Campanula serrata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), vinarița ("Asperula odorata"), sănișoara ("Sanicula europaea"), frigare ("Geranium palustre
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
precipitații diferă de la un an la altul. Vegetația pe teritoriul satelor comunei Lunca este în funcție de sol. În satele Lunca, Susțiu, Sîrbesti și Hotarel întâlnim o vegetație de lunca și stepa. Dintre plantele ierboase cele mai întâlnite sunt gramineele, dintre arbuști, porumbarul și măceșul. Pe malul apelor întâlnim sălcia și arinul, în livezi întâlnim mărul, părul, prunul, cireșul și nucul. Plantele cele mai frecvent cultivate sunt cerealele (grâu, secara, orz, ovăz, porumb), floarea soarelui și trifolienele. În satul Briheni vegetația este de
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
modificări, tencuindu-se pe jumătate și interiorul, bolta naosului și altarul rămânând netencuite. La acel moment, iconostasul era din lemn fiind așezate pe el numai câteva icoane răzlețe. Inventarul bisericii era întregit de un candelabru de lemn, frumos decorat, numit ""Porumbar"" - avea în partea de sus un porumbel sculptat din lemn, de icoane pe sticlă ce reprezentau pe Isus Hristos cu Evanghelia, Nașterea Domnului, Adam și Eva în Rai, Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail - icoană pe lemn, precum și de cărți vechi: Sfânta Evanghelie
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
ocupă suprafețe restrânse și sunt dispersate în teritoriu. Ele se găsesc în următoarele locuri: Crivina, Mănăstire, Valea Radului, Elian, Făget și Pini. Arborii care se întâlnesc cu precădere sunt garnița, cerul și ulmul, însă își fac loc și arbuști ca porumbarul, măceșul, păducelul și chiar părul sălbatic. Cele șapte sate sunt situate aproximativ în zona centrală a comunei. Conform planului și registrului cadastral, suprafața teritoriului administrativ este împărțită pe categorii de folosință astfel: Principalele tipuri de sol ale comunei sunt: solul
Comuna Breasta, Dolj () [Corola-website/Science/300390_a_301719]
-
Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus"), pin negru ("Pinus nigra") și arbusti cu exemplare de: păducel ("Crataegus monogyna"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), alun ("Corylus avellana"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau porumbar ("Prunus spinosa"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante, astfel: în zonele împădurite specii vegetale de stepă, păiușuri și rogozuri (plante xerofile) în luminișuri și tufărișuri și rarități floristice în zonele de pajiște. Din varietatea vegetală aflată
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
și astăzi. Era, pentru vietățile din curtea de păsări, un spațiu vast situat în Nordul grădinii de zarzavat, la adăpostul zidului celui înalt de 6 metri, lângă care erau expuși căldurii Soarelui arbori în spalier. În centru se înălța un porumbar hexagonal, plin de găuri, rezervat creșterii porumbeilor, a căror carne fină era foarte apreciată. Cele două cotețe de găini, mai mici și la mică înălțime, adăposteau păsări de curte (200 de găini și 30 de cocoși, potrivit cifrelor din inventar
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea
Mărțișor () [Corola-website/Science/298167_a_299496]
-
defrișat. Toate aceste trupuri de păduri se legau cu faimoșii codri ai Vlăsiei și țineau de la Dunăre până pe sub dealurile Costeștilor. Codrii Teleormanului cuprindeau arbori variați: fagi, stejari ( local numiți tufani), arțari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaștri, salcâmi, ghiorghinari (porumbari), măceși, cireși sălbatici, peri sălbatici, răsuri, carpeni, sângerul, aninul, măceșul, alunul, mărăcinișuri și mai rari, socul și salcia mai mult pe albia râurilor. Fagii, care altădată se întindeau peste tot, au dispărut cam de 100 de ani, rămânând doar amintirea
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația arborescentă este alcătuită din plopi, arini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuștii sunt alcătuiți din sânger, soc
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
fragilis") și tufărișurile de arbuști din mai multe specii, printre care: șoc roșu ("Sambucus racemosa") și șocul negru ("Sambucus nigra"), salba moale ("Euonymus europaeus"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") sau zmeur ("Rubus idaeus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice rare; printre care: iarbă neagră ("Calluna vulgaris"), pătrunjel de câmp ("Paucedanum oreoselinum"), drob ("Cytisus albuș") și lemnul bobului ("Cytisus
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
vârste de peste 100 de ani, specie dominantă, în asociere cu gorun ("Quercus petraea"), ulm ("Ulmus"), pin ("Pinus"), tei ("Tilia"), carpen ("Carpinus betulus") sau jugastru ("Acer campestre"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Crataegus monogyna"), crușin ("Rhamnus frangula"), măceș ("Roșa canina") sau porumbar ("Pinus spinosa"). La nivelul ierburilor vegetează o gamă variată de specii floristice; printre care: pufulița ("Epilobium hursutum"), salată iepurelui ("Mycelis muralis"), opaița ("Melandrium rubrum"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), precum și mai multe specii de orhidee (specii din familia "Orchidaceae"). Fauna
Parcul Natural Dumbrava Sibiului () [Corola-website/Science/325530_a_326859]
-
anexă I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), cocos de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ierunca ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), soim călător ("Falco peregrinus"), barza albă ("Ciconia ciconia"), barza neagră ("Ciconia nigra"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), mierla ("Turdus merula"), codobatura ("Motacilla albă"), fluierar-de-munte ("Tringa
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
culoare. Camerele locuibile sunt dotate cu șeminee monumentale și bogat mobilate în stilul secolului al XVIII-lea. Domeniul cuprinde o pădurice care a fost readaptată în 1996 de către peisagistul Joelle Weill, un hambar cu presă datând din 1808 și un porumbar. O moară de vânt a fost atașată domeniului, care a fost dărâmată în 1956 și reconstruită în 1976.
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
cu păduri de foioase. Arborii predominanți sunt cei de esență tare, din familia stejarului, gorun, cer, carpen, fag, frasin; precum și plantații de pin și molid. La mijlocul secolului trecut exista și o pădure de mesteceni. Arbuștii sunt reprezentați de măceș, murul, porumbarul, socul. Din vegetația spontană fac parte: margaretele, chiminul, mușețelul, sunătoarea, coada șoricelului, traista ciobanului, nalba, păpădia, sânzienele, ștevia, potbalul, cicoarea etc. Fauna este specifică zonei de deal, acoperide de pajiști și păduri. Din animalele întâlnite sunt: vulpea, mistrețul, lupul,viezurele
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
are o adîncime de mai mult de 4 metri. Pădurea este în temei alcătuită din stejar, frasin, arțar cu frunza ascuțită, arțar tătăresc, arțar de stepă, tei, corn, păr, vișin magalebn, carpen. Din arbuști se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măceșul, porumbarul, mura. Plantațiile artificiale de salcîm sînt întîlnite îndeosebi deasupra dealului. În adîncimile din pante predomină frasinul, teiul, iar mai aproape de rîu - salcia albă, salcia galbenă. Din plante se întîlnește urzica, leunurul (leunurus cardiaca). Printre crăpăturile din piatră atîrnă feriga, în
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
licheni. În lunca rîulețului, mai aproape de sat, putem întîlni coada calului de luncă. Pe “Movilă” și pe “Țiglău” din insuficiență de umiditate sînt poiene cu plante graminee, clopoței, garofițe, iar printre pietrele dezgolite cresc arbuști de măceș, drăcilă, păducel, corn, porumbar. Acolo unde stratul de roci este mai mare apare coada șoarecelui. Din animalele sălbatice se întîlnesc: dihorele de stepă, dihorele de pădure, vulpea, iepurele sălbatic, popîndăul comun, popîndăul pătat, veverița, șoarecele gulerat, șoarecele de cîmp și șoarecele de pădure.
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
-lea, în stil eclectic. Pe vremuri, aici se afla unul dintre cele mai frumoase parcuri ale domeniilor familiei Bánffy. Exista aici un lac, astăzi doar un teren mâlos. Cronicile familiei Bánffy spun că în mijlocul acestui parc era amplasat un columbar (porumbar) în stil japonez și că domeniul era folosit ca reședință domnească de vară. Între anii 1752-1755 au fost restaurate casa de oaspeți și grajdul, iar clădirea actuală, realizat în stil eclectic, datează din 1809, ridicată fiind pe locul unei vechi
Castelul Bánffy din Răscruci () [Corola-website/Science/307414_a_308743]
-
ș.a.; cărpinița ("Carpinus orientalis") este inclusă în Cartea Roșie, iar "Sorbus torminalis" și "Sorbus aucuparia" sunt catalogate că plante rare pentru floră Modovei. Etajul arbuștilor este redat de specii ce cresc solitar și doar unele fomează desișuri: scumpie ("Cotinus coggygria"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas") spinul cerbului ("Rhamnus cathartica"), măceș ("Roșa spinosissima", "Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), salba moale ("Euonymus europaea"), sânger ("Swida sanguinea"); clocotișul ("Staphylea pinnata") este specie de plante rare. Învelișul ierbos este alcătuit din circa 167 specii
Rezervația naturală Molești-Răzeni () [Corola-website/Science/329964_a_331293]
-
puțin sec decât London dry gin și Old Tom gin, cel mai dulce și mai aromat. Ginul compus este obținut din alcool etilic și ienupăr, fără redistilare. "Sloe gin" este un sortiment de gin îndulcit, obținut prin infuzia fructelor de porumbar sau a prunelor. Ginul iși are originea în Olanda, în secolul al XVII-lea. Realizarea lui este adesea atribuită doctorului Franciscus Sylvius. Era vândut în farmacii și utilizat în tratarea afecțiunilor renale și gastrice, lumbago, calculilor și gutei. S-a
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
Franța, mai departe cu diverse specii comestibile până otrăvitoare, ca de exemplu: "Entoloma clypeatum" sin. "Rhodophyllus aprilis" (comestibil, miros de făină, imediat după colectare câteodată chiar săpunos, primăvara în păduri de foioase), "Entoloma sepium" (comestibil, cuticulă mai deschisă, crește sub porumbar), "Inocybe mapipes" (otrăvitor, carnea tăiată devine ușor maronie, crește mai târziu), "Inocybe perlata" sin. "Inocybe rimosa" (necomestibil, poate otrăvitor, miros spermatic), "Pluteus cervinus" (ciuperca cerbilor, comestibil) sau "Rhodophyllus stauroporus" (suspect, miros de faină).
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]