353 matches
-
catrenul imitând ceea ce arabii numesc rubați, iar persanii do-bait - adică două bayt-uri, versuri, alcătuind un poem de sine stătător). Dincolo de preluarea formei, pot fi regăsite motivele liricii arabe. Iubirea care înnobilează și schimbă în bine (la Ibn Hazm, în Colierul porumbiței, ”face ușor ceea ce părea înainte greu, ajunge chiar să schimbe naturi și înnăscutză mislitele trăsături”), iubirea castă, minunile aduse de ea, printre care supunerea, efectul „educator” și lămuritor al iubirii: toate acestea au fost preluate de trubaduri Formarea în cortezia
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
se dorește vindecarea. Cât despre iubirea din copilărie (chiar dinainte de naștere!) și până dincolo de moarte, sau iubirea din vis - toate aceste motive pe care azi le numim trubadurești existaseră încă în poezia preislamică. Ele sunt expuse pe larg în Colierul porumbiței de Ibn Hazm al-Andalusi, care a fost unul din modelele vădite pentru De amore de Andreas Capellanus. La data scrierii tratatului lui Capellanus, între 1184 și 1186, tratatul despre iubire și îndrăgostiți al lui Ibn Hazm era cunoscut de peste un
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
ce-și poartă durerea „ca pe o intoxicare de nevindecat”. Limbajul scrisorilor, încifrat și utilizând abundent antifraza, transmite poezia unei rupturi ce fortifică dragostea dintre protagoniste. Mama trăiește, cum spune deseori, închircită, tulbure și oarbă. Se teme ca nu cumva „porumbița neagră” să-și piardă demnitatea în Paris. „Fii egoistă superb”, îi cere fiicei divinizate, având impresia, tot mai carnală, a scrisorilor-testament. Nu greșea. Dacă fiica are totuși șansele lumii libere, mama resimte cei 60 de ani nu atât prin lipsuri
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
să știi tu: cînd cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale plutesc în carnea roșie a ochilor tăi, numai cuvintele vin să mă apere: că tu nimic nu poți, dar nimic, drăguțule! la fereastrî porumbiță temătoare din cîmpii nu știam că și aicea o să vii parcă martoră de-a pururea să fii cum îmi pun eu fața pe ferestre ca să văd dacă la locu-i este într-o de neînțeles de poveste. surioară aprig visătoare cu
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
Scăpase de cei doi și aflase unde este și Lica Vulpica urmând ca cei de la miliție să dea telefon în orașul X să meargă la adresa indicată pentru a elibera fata. Don Basilio nu putea da telefon să o contacteze pe Porumbița lui și era nevoit să aștepte ce se va întâmpla în orașul X. La mină ne comportam ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În orașul X însă lucrurile nu stăteau pe loc. Porumbița reclamase la miliție dispariția fiicei Lica
DON BASILIO VREA REABILITAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361256_a_362585]
-
da telefon să o contacteze pe Porumbița lui și era nevoit să aștepte ce se va întâmpla în orașul X. La mină ne comportam ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În orașul X însă lucrurile nu stăteau pe loc. Porumbița reclamase la miliție dispariția fiicei Lica Vulpica. Dar fără să știe că don Basilio aflase unde este fata. De la miliția din Zlatna s-a dat telefon la minister despre locul unde se afla răpita. Ministerul a trimis fără știrea miliției
DON BASILIO VREA REABILITAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361256_a_362585]
-
recuperatorii și cele două femei au fost duse la miliția locală. Printre vecini a început un fel de alarmă, căci nu se știa ce s-a întâmplat. Astfel că Lica Vulpica avea să se întâlnească la miliție cu mama ei Porumbița. Cum au evoluat evenimentele vom vedea în episodul următor. http://en.calameo.com/books/000136769a7a9495fa6f8 Referință Bibliografică: Don Basilio vrea reabilitarea / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
DON BASILIO VREA REABILITAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361256_a_362585]
-
cetate eternă crescând până-n cer Ne simțeam rătăcitori în peisaje lunare Ne înspăimântau himere, umbre fără contururi Ce căutau să-ne înlănțuie sufletele între două lumi, Să ne smulgă din certitudini, să ne facă sclavi umbrelor. Se zbătea inima mea- porumbiță cu aripa rănită În cursa damnatelor întunecimi și monștri treziți Din epoca miturilor, intrați în timpul nostru iubite Trecuți prin poarta visurilor pierdute. Căutam un loc de răgaz, departe-n unghere Printre umbre țesute-n uitări Cu ochi larg deschiși sondam
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
hămesiți infinitul În căutarea stelei noastră călăuzitoare Imploram pronia cerească: ,,Să se retragă zidurile de umbre să ne elibereze iubirea Întemnițată între piscuri și peisaje pierdute-n chaos!” Și întemnițaseră lumina , eliberând teama Iar întunecimile adânci se împotriveau Să elibereze porumbița cu aripa frântă. Tu iubite atunci te-ai ascuns într-o vrajă Deghizat în dragon și ai înghețat Cu-suflarea-ți de fiară umbrele și întunecimea Ai înghițit într-o sorbire de monstru Întemnițata lumină Inima-porumbiță cu aripa frântă din cursă Ai
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
ce limitau orizontul Călăuzit de lumina și focul din tine Ai pătruns din mituri în lumea reală În chip de dragon plăsmuit dintr-o vrajă Dintr-un basm de iubire Născut în zori ancestrale Între dragon -o fiară și o porumbiță. Referință Bibliografică: POVESTE DE IUBIRE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
un pământ cosit , ca o ploaie repede care udă câmpia . În zilele Lui va înflori cel neprihănit ,și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună” . Ps 72:5-7 Și glasul celui mai frumos dintre oameni răsună : Porumbiță din crăpăturile stâncii , ascunsă în scobiturile prăpăstiilor , arată-mi fața ta , și fă-mă să-ți aud glasul , Căci glasul tău este dulce . Cântarea cântărilor 2:14 Și iubita (mireasa ) , iată ce spune : ” Preaiubitul meu este al meu, și eu
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
și spuneți-i că eu, Sima-Voevod, sunt gata să-i lovesc pe osmalâi cu primul prilej potrivit! — Măria-Ta!... - făcu uimit Ximachi. — Am zis! - îi tăie vorba Voevodul și se sculă în cârjă. Apoi grăi cu glas mai blând: Ruxăndriță, porumbița mea, până deseară la ospăț, n-ai vrea să mergem să facem nani? — Nani? - ganguri Ruxăndrița. Ba da, vreau, vreau! - și bătu din palme ca un copil, sărind cu putere în picioare. Episodul 81 MÂHNIRI Pe când Vodă, întovărășit de tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie s-o-ntindem. Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a lui Vodă de a nu-și numi soția de două ori la fel, și-n aceasta era de o nemaipomenită inventivitate. în câte feluri nu i se adresase! „Hulubaș”, „porumbiță”, „șceptrulețul meu scump”, „toiegel drag”, „sultănică, „spahiuța mea”, „fumăritul meu”, „tunulețu’ lu’ tata”, „firmănel iubit”, „grânar”, „tribuțel” etc, etc. — Deja plecăm? - se trezi Ruxăndrița, întinzându-se fermecător. Păi cât ai domnit? — Șapte luni, pașalâca lu’ tata - răspunse rușinat Vodă. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dar într-o zi, când se lăsase copilărește prea mult pe panta visurilor, o mașină îl răsturnase și se trezise la spitalul Karolinska. Acolo întâlnise iubirea, sub forma unei infirmiere cu ochi blânzi și păr lung, îngeresc. Se numea Duva, Porumbița. Aparținea unei secte religioase - „Preoții noi“ sau „Aleșii Domnului“. Prin Porumbița, Zaharel se convertise și chiar începuse să i se dezlege limba, vorbind limba țării neobișnuit de bine, fusese brusc inițiat în secretele limbii țării. Nu putea să-i ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
panta visurilor, o mașină îl răsturnase și se trezise la spitalul Karolinska. Acolo întâlnise iubirea, sub forma unei infirmiere cu ochi blânzi și păr lung, îngeresc. Se numea Duva, Porumbița. Aparținea unei secte religioase - „Preoții noi“ sau „Aleșii Domnului“. Prin Porumbița, Zaharel se convertise și chiar începuse să i se dezlege limba, vorbind limba țării neobișnuit de bine, fusese brusc inițiat în secretele limbii țării. Nu putea să-i ascundă Porumbiței că era evreu, dar „Aleșii Domnului“ nu vor afla niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Aparținea unei secte religioase - „Preoții noi“ sau „Aleșii Domnului“. Prin Porumbița, Zaharel se convertise și chiar începuse să i se dezlege limba, vorbind limba țării neobișnuit de bine, fusese brusc inițiat în secretele limbii țării. Nu putea să-i ascundă Porumbiței că era evreu, dar „Aleșii Domnului“ nu vor afla niciodată adevărata lui naționalitate. Ei erau convinși că toți oamenii erau născuți preoți, având menirea să aducă mulțimii mesajul divin al unui Dumnzeu prezent în lume. Exista o condiție, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oamenii erau născuți preoți, având menirea să aducă mulțimii mesajul divin al unui Dumnzeu prezent în lume. Exista o condiție, ca în toate sectele: trebuia să cotizezi pentru viitorul și succesul mesajului sfânt. Asta nu era ușor pentru Zaharel, dar Porumbița îl ajutase, în numele iubirii. Devenise o ocupație plăcută pentru Zaharel să meargă sâmbăta la sinagogă și duminica la biserică. Era ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă mângâie. Trebuie să fii prost și leneș numai pentru că eu am fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o groapă din patul lui Zaharel și al Porumbiței, lăsând în urechile mele un râs sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere putrede care se lăsase în camera „noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în gură. Zaharel folosise această tipologie pentru a aduce de față lipsurile spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească la faptul că el însuși băuse vin toată noaptea. Dar Porumbița fusese mândră de el. Atât de repede intrase în spiritul sectei, răsfoise Biblia cu gesturi simple, alegând sigur de sine o pagină, punând palma peste ea și spunând cu o voce din străfundul trupului: - Dragii mei, vă amintesc de tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cât de mică, în speranța ca aceasta să-i facă să simtă că sunt vii și puternici. Zaharel nu mai îndrăznea să se arate la templu. I se făcuse frică dintr-odată și chiar rușine pentru înscenarea comediei cu proviziile. Porumbița îi dăduse de înțeles că n-o mai interesa deloc proiectul cu căsătoria. Zaharel se simțea aruncat dintr-odată în afara vieții și dorea pur și simplu să-și aducă moartea singur. Eu, demonul lui Zaharel, vroiam să-l ajut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
părăsit-o! Și după ce m-am zdrențuit de atâta hoinăreală, ca o cârpă veche, m-am întors la «casa mea»“. Dar Zaharel, „casa“, nu era deloc măturată și sclipind de curățenie. Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a făcut nebun! Totul de dragul Porumbiței. Deși știam că dragostea poate să și omoare. Dar nici măcar mort nu pot trăi fără ea, peste tot o văd, în siluetele femeilor, ochii ei lucesc în sclipirea cenușie a pietrelor de pe stradă. - O să-ți treacă, i-am șoptit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]