KorAP: Find »[drukola/base=posac & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...21 >

521 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL: Ei, trei fete ca toate fetele. LIMBUTUL (care li s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL: Ei, trei fete ca toate fetele. LIMBUTUL (care li s-a alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ei, trei fete ca toate fetele. LIMBUTUL (care li s-a alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât de poruncit. Și-acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
intrase la mare grijă: fetele mai mari, trei la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate-așa ți-o mai tăcea gura... POSACUL: Iară pe urmă tot trebuie să-i îndese în gâtlej un șomoltog de câlți, că altfel nu-i chip! PRICINĂ: Așa c-am să vă mărit, cum am zis. Da' nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai tăi. LINGUȘITORUL: Mulțumesc cu supunere. Să trăiești, Măria Ta! POSACUL (aparte): Cu adevărat, mare bucurie o să aibă așteptându-și rândul... PRICINĂ: Ai zis ceva? Nu. Bine! Deci hotărăsc să-i dau de soț fetei mele mai mari, Ana, pe Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
trei sunt ca și împlinite. Să trecem la cea din urmă. Spune-ți gândul, cum au făcut-o surorile tale mai mari, mezină a noastră, Liana. Și pe urmă vom hotărî ziua în care să pornim deodată cele trei nunți. POSACUL: Trei nunți deodată, asta zic și eu economie! Un singur rând de oaspeți, un singur rând de mese, un singur rând de lăutari, însă daruri închinate de trei ori... PRICINĂ: Aha, aha... A-nceput să ți se deschidă și ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nunți deodată, asta zic și eu economie! Un singur rând de oaspeți, un singur rând de mese, un singur rând de lăutari, însă daruri închinate de trei ori... PRICINĂ: Aha, aha... A-nceput să ți se deschidă și ție înțelegerea, posace întâiului sfetnic...! LINGUȘITORUL: Numai o minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cum ai face Măria Ta dacă ar trebui să miști acel deget. Faima Măriei Tale a ajuns desăvârșită, și noi, solii pe care binevoiești a-i trimite din când în când pe la alte curți, avem grijă s-o tot întețim. POSACUL: Așa este. Și de-atâta râvnă, uită câteodată acei soli pentru care treabă au ajuns, de fapt, acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
alții, mai depărtați. Alege, și-ți făgăduiesc să-ți fac pe voie. Cât despre zestre, ea nu va fi mai mică decât a surorilor tale: vei primi trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam multe jumătăți are împărăția asta... PRICINĂ: Aud? Ai zis ceva? POSACUL: Mă gândeam la partea din împărăție care-i va mai rămâne Măriei Tale... PRICINĂ: Mie-mi rămâne restul, n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
despre zestre, ea nu va fi mai mică decât a surorilor tale: vei primi trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam multe jumătăți are împărăția asta... PRICINĂ: Aud? Ai zis ceva? POSACUL: Mă gândeam la partea din împărăție care-i va mai rămâne Măriei Tale... PRICINĂ: Mie-mi rămâne restul, n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă n-ai aflat de asta până acum? LINGUȘITORUL: Măria Sa poate da fetelor sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
său. PRICINĂ: Întocmai așa este! Ți-am mai spus eu, sfetnice al doilea, că pe tine am să te tai ultimul. Ești mereu în gând cu mine și nu știu de ce nu te-am făcut pe tine sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL: Slăvite stăpâne... PRICINĂ: Mă rog, om mai vedea. S-auzim ce ne spune domnița Liana. LIANA: Eu, mărite tată al meu, am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de tare mă iubești tu pe mine. LIANA: Luând pilda surorilor mai mari, ți-oi spune, tată, că te iubesc așa cum iubești sarea în bucate. Explozie de uimire și dezaprobare la surorile și la sfetnicii al doilea și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
din drum până nu-i călca dincolo de hotarele noastre. Altfel să nu faci! Se ridică, pleacă greoi pe ușa din stânga, însoțit de cele două fiice mai mari. Ies sfetnicii II și III. Slujitorii iau jâlțurile și le scot din scenă.) POSACUL: Domniță, șterge-ți lacrimile și pregătește-te de drum. Altfel nu-i chip! LIANA: Încotro să plec, cinstite sfetnice, când aici se află casa mea și tatăl meu, și surorile mele, și mormântul maicii mele, și toți cei care-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Altfel nu-i chip! LIANA: Încotro să plec, cinstite sfetnice, când aici se află casa mea și tatăl meu, și surorile mele, și mormântul maicii mele, și toți cei care-mi sunt dragi și de care nu mă pot despărți? POSACUL: Să așteptăm cu înțelepciune și cu răbdare trecerea norilor. Pe urmă va luci iară soarele pentru cei buni. Pretutindeni sunt oameni vrednici, și domnia ta vei ști să-i găsești și să te așezi în preajma lor, nădăjduind îndreptarea lucrurilor. LIANA: Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vei ști să-i găsești și să te așezi în preajma lor, nădăjduind îndreptarea lucrurilor. LIANA: Unde să mă duc, înțeleptule prieten? În țara lui Hulpav-Împărat, sau la Zarvă-Împărat, sau la Lehamite-Împărat? Le știi, și lor și celorlalți, năravurile și apucăturile... POSACUL: Să treci, domniță, de hotarele lor, și să poposești tocma în țara lui Gând-Împărat. Să te oprești la pragul lui și, fără a arăta cine ești anume, să ceri milă și ocrotire, ca o orfană sărmană, rătăcită în lume. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ar făgădui scurtarea cu un cap. LIANA: Îți mulțumesc, bunule prieten. Mă duc să-mi pun strai sărac de copilă orfană și să-mi adun într-o legătură cele trebuincioase la drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de soare. (Liana iese pe ușa din dreapta. Posacul o urmărește cu privirea.) CRAINICUL CURȚII (din culise): Măria Sa binevoiește să prânzească. Restul împărăției să steie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-mi adun într-o legătură cele trebuincioase la drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de soare. (Liana iese pe ușa din dreapta. Posacul o urmărește cu privirea.) CRAINICUL CURȚII (din culise): Măria Sa binevoiește să prânzească. Restul împărăției să steie pe loc și să nu crâcnească! (Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 2 La curtea lui Gând-Împărat. La chelăreasa Ilinca. Încăpere modestă, curată, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în casa asta. Să aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde s-ar afla, cum mă tot îndemna un sfetnic bătrân și posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385

sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu ojă. Hotelul este aproape pustiu, mi-

Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a varză, grație respirației liniștite a butoaielor care constituiau mobilierul principal din Încăpere. Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să

Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]