325 matches
-
Folosite adesea În activități de tip juridic, ordaliile implică de multe ori contactul cu obiecte Încălzite (lamă de fier Înroșită, cărbuni Încinși, ulei fierbinte) sau Îngurgitarea unor substanțe considerate periculoase, În scopul dovedirii nevinovăției sau a probării puterilor magice; e) posedarea de către spirite permite transmiterea unui mesaj din partea puterilor supranaturale; f) necromanția - mesajul ascuns este descifrat din comunicarea cu cei morți sau interpretarea corpului În descompunere; g) interpretarea animalelor - forma și comportamentul animalelor sau aranjarea unor părți din corpul animalelor oferă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
crearea a numeroase funcții și ranguri, impunerea ierarhiilor și a regulilor stricte de acces și promovare, caracterul impersonal al cultului, rutinizarea sarcinilor religioase, apariția congregațiilor specializate etc. Celelalte categorii de specialiști ai religiei scot În evidență caracterul individualizat al activității, posedarea unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a spiritelor (făcută vizibilă celorlalți membrii ai colectivității prin crize, vise, transă, malformații etc.). Practicarea magiei este legată de parcurgerea inițiatică a unui traseu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
urmărește și prinde o căprioară (metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o ia din grădina familiei și o plantează la el acasă. În ambele sisteme metaforice, actul mirelui este unul de posedare prin forță (capturare sau dezrădăcinare), În timp ce mireasa este definită prin pasivitate și acceptare. Așa cum am arătat În altă parte (M. Coman, 1980, pp. 176-182), dialogul modelelor normative se regăsește și În baladele care se cântau cu această ocazie: dacă unele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunică un mesaj hegemonic: „Grija pentru lizibilitate ș...ț presupune controlul și modelarea felului În care mesajul este receptat și descifrat, ceea ce Înseamnă, de fapt, să impui destinatarului un anumit cod de interpretare a lumii. Sesizarea imediată a sensului presupune posedarea acestui cod. Transparența semnelor marchează astfel victoria evidenței ideologice”. Studiul procesiunilor și paradelor evidențiază grija organizatorilor de a construi aceste ceremonii ca mijloace capabile să „comunice unitatea fundamentală a unei comunități risipite Între zone geografice diferite, dar legate Între ele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru. Obosit, ca și cum tocmai aș fi traversat înotând un mare fluviu, priveam în jurul meu recunoscând cu greu obiectele familiare. Totuși, am dorit să fac cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poate crea sau se poate folosi de noi tipuri de surse de distrugere; sofisticarea armelor teroriste va continua să existe în simplitatea procurării acestora, explozivi din plastic, materialele folosite în bombele artizanale sunt ușor de achiziționat din comerțul public și posedarea acestora este legală, până la etapa fabricării bombelor. Teroriștii vor încerca să dețină noi capabilități pentru acțiuni letale. Unele grupuri teroriste se vor îndrepta spre acțiuni ce vor conduce la creșterea gradului de risc pentru forțele militare. Considerăm că, în viitor
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Dei” (Vg); „le Fils de Dieu” (BJ); „the Son of God” (RSV). În Vechiul Testament, si de aici în cel Nou, cuvântul „fiu” nu exprimă numai relația de rudenie în linie directă, ci și apartenența la un grup („fiii lui Israel”), posedarea unei calități („fiu al păcii”). Regii davidici își ziceau „fii ai lui YHWH” în virtutea relației speciale stabilite de YHWH cu dinastia lor prin oracolul rostit de Natan: „Eu îi voi fi tata și el îmi va fi fiu” (2Sam 7
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și „datorită ei, când privim frumusețea de aici, aducându-ne aminte de frumusețea cea adevărată, simțim cum ne cresc aripile”. Dragostea este privită ca un fel de mania (delir) și Platon proclamă acest delir drept cea mai frumoasă formă de „posedare” divină. Erosul platonician e nebunie, fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica exclusivă, cât în atributele celor doi) și se comportă în felul următor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. -13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prin extinderea asistenței acordate, si, în cele din urm), prin impunerea de ameninț)ri descurajatoare. De vreme ce statele care dispun de mari arsenale nucleare nu le ,,folosesc” realmente, se spune c) forță iese din calcul. Un astfel de raționament este falacios. Posedarea puterii nu ar trebui identificat) cu utilizarea forței, iar utilitatea forței nu ar trebui confundat) cu utilizabilitatea să. Introducerea unor asemenea confuzii în analiza puterii este comparabil) cu afirmația referitoare la faptul c) efectivul de poliție care recurge arareori - dac
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ar trebui s) mascheze pericolele. S) lu)m mai întâi hegemonia. Nu se poate presupune c) liderii unei națiuni superioare ca putere vor defini întotdeauna cu înțelepciune politicile, vor pl)nui cu subtilitate tacticile, sau vor aplica cu rezerve forță. Posedarea unei mari puteri a încurajat adesea națiunile c)tre non-necesara și neraționala angajare a forței, defecte fâț) de care nici noi nu suntem imuni. Pentru un stat, sau pentru o combinație de state, a împiedica utilizarea de c)tre alții
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mijloacelor precare de care dispuneau. Ambiguitatea termenului „elită” este determinată și de schimbările politice și sociale intervenite, mai ales ca urmare a reconsiderării statutului „vechilor” elite („veritabile”) și a „contra” elitelor („autentice”). Apartenența la elită presupune o anume calitate socială, posedarea unui anumit tip de capital (politic, social, cultural) și capacitatea de a-l reconverti. Teoriile modernizării și procesele de diferențiere socială ce le sunt inerente se raportează constant la „elite”, fără a putea fi Încadrate Într-o unică „teorie a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai adaugă două care se referă în mod și mai explicit la spectrul comunicațional la care facem referire în cadrul acestui capitol, și anume puterea informațională și puterea de conexiune (Schmuck, Schmuck, 1992, p. 113). Astfel, puterea informațională se referă la posedarea unei dinamici comunicaționale fundamentate în informații despre istoria, cultura, abilitățile grupului; spre exemplu, un profesor care predă de mulți ani la o școală, fiind familiarizat cu o sumă extrem de mare de variabile, posedă o astfel de putere; puterea informațională, după cum
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
confruntare directă și violentă cu diavolul în persoană sau cu acoliții săi. Exemplul celebru este, fără îndoială, Viața sfântului Antonie, scrisă de Atanasie. . Interpretare reducționistă, care neglijează multe dintre elementele tradiției antiimperialiste. Actele martirilor, aproape în unanimitate, insistă asupra ideii „posedării diabolice” a împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4. . Adu. haer. V, 29, 1. . Hipolit vorbește de o escaladă a violenței inaugurată de împărați și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Înscriu nebunia eroică, ilustrată de nebunia lui Ahile, și nebunia abandonului, reprezentată de sinuciderea Didonei. O formă intermediară, Între nebunia culturală și nebunia psihomorală, o reprezintă posesiunea demoniacă. Aceasta din urmă este legată de impresia de penetrație interioară și de posedare a individului de către diavol. Ea este un delir care apare ca o prelungire și o prelucrare tematică a unei convingeri mistico-magice. Aspectele mai sus prezentate se raportează la anumite modalități de prezentare și explicare a suferinței psihice. În cazul posesiunii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
închirierea celor suplimentare. Noi rămăseserăm, în acea casă din Calea Rahovei, chiar la sfârșitul anilor ’60, printre ultimii care nu «se aranjaseră» și suportam regimul cu «colocatari» veniți peste noi. Ni se propusese să cumpărăm propriul apartament, ceea ce - pe lângă că presupunea posedarea unei sume de bani pe care nu o aveam - ne păruse imoral, absurd (adică să cumpărăm, de la stat, care nu mai putea face față întreținerii, reparațiilor etc., fosta noastră proprietate). Să adaug că - aflând toată lumea, inclusiv studenții, colegii sau colaboratorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
raportate la distincția freudiană între identificările secundare, isterice și narcisice. „Identificarea isterică” în calitate de model de identificare cu dorința celuilalt este descrisă de Freud încă din Interpretarea viselor (1900/1967). Identificarea cu un terț este o manieră de a ajunge la posedarea obiectului. Punându-i pacientei sale, Dora (1905/1979), întrebarea: „Pe cine copiați?”, Freud își propunea doar să evidențieze identificarea acesteia cu verișoara sa, în contextul durerilor acute de stomac de care cea din urmă suferise la aflarea veștii că sora
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
numai în retenția scaunelor, ci și în retenția în vorbire și în exprimarea sentimentelor, copilul arătându-se atunci foarte rigid. Acest proces regresiv inconștient permite abandonarea poziției oedipiene riscante, constând într-o rivalitate față de tată și o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește drept adaptare și, în același timp, drept apărare, erijându-se chiar în simptom patologic, întrucât nu mai reușește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima În nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se Întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict de posedare demonică și de vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba de un șir de vindecări, Între care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne Îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu Înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă În limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mărturisește că i-au fost scoși afară șapte demoni. Și ce Înseamnă șapte demoni dacă nu toate viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele, pe de altă parte, el interpretează În cheie morală, mai precis imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă (stă la gura mormântului și nu crede În Înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
le oferă despre Maria Magdalena, făcând distincția Între cele trei Marii, distincție acceptată de lumea științifică cinstită a Occidentului Încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atac Împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate Împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, Încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat În sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins În Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol”, prin gura lui Isus Însuși
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este complet posedat. Iar Origen se declară incapabil să răspundă la Întrebarea: Cui i se adresează Isus atunci când poruncește „Ce ai de făcut să faci repede!”? Lui Iuda sau diavolului? Într-atât de contopiți par a fi cei doi. Totuși, posedarea ia sfârșit În clipa În care Isus ajunge În fața lui Pilat. În acel moment, spune Origen, diavolul se retrage din sufletul lui Iuda, iar apostolul realizează, brusc, enormitatea răului pe care l-a comis. Iuda acționează deci În transă? Da
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că Începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu Învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și cât posedării? Origen nu tranșează și nici nu cred că se poate tranșa. El duce Însă problema până la ultimele consecințe, Încercând să Înțeleagă resorturile teologice ale trădării. În fond, aceasta ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]