2,788 matches
-
Chiar și ceva nasol. Sau ceva mișto. Orice. Ceva. Dar ea nu face nimic. Doar merge înainte, dă din buci. Iar el? El ce face? Urmărește un cur. S-a luat după un cur. Evident că n-a uitat fața posesoarei acestui cur. Dar totuși. Mă uit la un cur și merg după el. Unde merg. Unde merg. Unde merg. Unde-a parcat femeia asta. Unde-a parcat curul ăsta perfect. Cred că merge la mașină. Sau unde mă duce. Curul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Cristina Alexandrescu Visul fanilor Roxanei Vancea s-a împlinit. Posesoarea unui bust impresionant, vedeta s-a bronzat în sânii goi la plajă. Roxana Vancea a fost ajutată de un bărbat misterios să-și scoată sutienul costumului de baie. Se pare că bărbatul este noul iubit al Roxanei cu care s-
Roxana Vancea, în sânii goi la plajă! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71861_a_73186]
-
Enescu în România, și muzicienii vorbeau cu venerație despre vioara lui David Oistrah, "Oistrah Stradivarius". Nici astăzi nu sunt prea mulți instrumentiști care să se afle în posesia unei astfel de comori; una dintre fericiți e destul de tânăra Anne-Sophie Mutter, posesoarea unui Stradivarius cu numele "Emiliani". Altă vioară, care se numește Paganini Desaint Stradivarius, aparține Fundației Nipone de Muzică; cele mai multe - între care și "Regele Maximilian Joseph" Stradivarius, sau "La Cathédrale", ca să dau doar niște nume mai cunoscute - aparțin Societății Stradivari. Importante
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
un astfel de instrument, care se numea Duport, iar Piatigorsky avea unul numit Batta. Ca stat, doar "statul ceh" și "statul român" (între atâtea orchestre, bănci, fundații, muzee și particulari mai mult sau mai puțin bogați sau talentați) au rămas posesoare de Stradivarius. Se înțelege că un stat democratic nu poate oferi, cuiva, instrumentul spre interpretare, decât prin concurs. Iată cum o astfel de "căsătorie" din anii comunismului (vioara a fost cumpărată de statul român în 1956 din Elveția) rămâne rodnică
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
celelalte două "edițiuni". De observat că Ion Scurtu, îngrijitorul volumului, Geniu pustiu, atrage atenția că, în broșura Portretele lui Eminescu, din 19038, face istoricul acestei fotografii, dar pe care nu a putut-o reproduce pentru că nu cunoștea adresa Corneliei Emilian, posesoarea originalului acelei fotografii, iar "un clișeu bun după copia făcută prin editorii Șaraga fiind cu neputință" (foto. 5)9. Deci, Ion Scurtu cunoștea fotografia originală (cu vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
de mână, parcă ar fi o marfă. Puștiul, cu ghiozdan, să tot fie prin clasa a doua-a treia primară. Îi zice mamei că doamna învățătoare le-a spus, în clasă, că trebuie să cumpere cărțile cutare și cutare. Tânăra posesoare de copil îi răspunde ferm, cu mânie chiar: "Te omor, dacă îți cumperi cărți! Auzi? Te omor!" Voiam să ies din perplexitate, cum mergeam în urma acelui cuplu - mamă și copil -, întrebând-o: "Dar ce rău i-ar putea provoca copilului
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
pervertită. Însăși denumirea -"televiziunea națională" - sub care e cunoscut postul din Calea Dorobanți spune ceva despre frauda la care suntem părtași. La rigoare, "națională" (având, adică, o acoperire la nivelul întregii țări) poate fi, în clipa de față, orice gioarsă posesoare de antenă și de emițător capabil să bată până în cel mai îndepărtat ungher din Deltă sau Maramureș. Ca să nu mai vorbesc de ambițiile internaționale nutrite de multe din canalele de acest tip. Ele nu se mulțumesc să-i tâmpească pe
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
primii bloggeri am fost eu cu Năstase. Năstase era politician și eu eram cercetător la Academia România. Scriam numai economie. Acum lucrurile s-au mai schimbat", a declarat Andreea Paul, scrie Ziua de Vest. Andreea Paul se declară și mândra posesoare a unei pagini de Facebook cu aproape 60.000 de fani. Este o pagină „crescută natural", fără promovare plătită. Andreea Paul a făcut și un top al orașelor din care provin cei mai mulți prieteni virtuali: București, Timișoara, Iași, Constanța, Cluj, Satu Mare
Andreea Paul, dezvăluire despre Adrian Năstase: Lucrurile s-au schimbat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81794_a_83119]
-
primii bloggeri am fost eu cu Năstase. Năstase era politician și eu eram cercetător la Academia România. Scriam numai economie. Acum lucrurile s-au mai schimbat", a declarat Andreea Paul, scrie Ziua de Vest. Andreea Paul se declară și mândra posesoare a unei pagini de Facebook cu aproape 60.000 de fani. Este o pagină „crescută natural", fără promovare plătită. Andreea Paul a făcut și un top al orașelor din care provin cei mai mulți prieteni virtuali: București, Timișoara, Iași, Constanța, Cluj, Satu Mare
Andreea Paul, dezvăluire despre Adrian Năstase: Lucrurile s-au schimbat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81795_a_83120]
-
romanța la basmele a rebours, toate textele acestei secțiuni sunt meditații asupra vieții. Schimbările inexorabile ale corpului uman, transformarea sentimentelor sub presiunea rutinei cotidiene, singurătatea, nesfârșitele bilanțuri ale nefericirii sunt teme recurente ale liricii Mihaelei Mâlea Stroe. Inteligență, foarte cultivata, posesoare a unui gust estetic de invidiat, Mihaela Mâlea Stroe oferă prin volumul Spre al nouălea cer o variantă de jurnal liric al propriei sale vieți interioare. O carte a obsesiilor și a meditațiilor celor mai grave, în planul existenței umane
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
sugarului, prozatoarea străbate cu multă dezinvoltură toate straturile limbii. Bețivul incurabil, fost pe vremuri strungar de categoria 1 la IMGB, mereu cu sudalma grea, apăsată pe buze și cu pumnul strâns pentru a lovi, mama terorizată de un soț violent, posesoarea unui bun-simț resemnat, care dorește să-i facă viața suportabilă copilului ei, filosoful interiorizat ce-și pune sub semnul întrebării propria identitatate, domnișoara notar, modernă emancipată, șoferiță de Matiz și abonată la "Elle", "Cosmopolitan" și "Financial Times", tinerii studenți care
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
virtute și manieră, onoarea are toată îndreptățirea să facă istorie. Nu i s-a făcut, în afară de cea, poloneză, a lui Adam Michnik, una notabilă. Dovadă de cum precumpănesc, în balanța culturii, interesele de studiu forjînd în irațional, în frică, în nebunie (posesoare de bune istorii...), și nu în partea respectabilă, mergînd de la demnitate în absolut la a ști să te porți în concret, a veșnic scindatei noastrei persoane. Totuși, există o onoare în mic, de societate și salon, ai cărei apărători nu
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a lui Lionel. În cei cinci ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
copiii, se face vinul. De insistat asupra diferenței dintre pod, beci și polată. Polata-obiect intermediar, de tranziție. Polata conține lucruri care nu se fură, adică nu s-ar înjosi nimeni să le subtilizeze, pentru că ele nu au decât prestigiul familiei posesoare. În momentul în care le-ai fura, te-ai contamina cu istoria unui alt clan. Încuscrire prin obiecte. Dar, ca să fim sinceri, polată duce cu gândul la acoperiș. Ceva ce acoperă obiecte fără o prea mare importanță. Plăcintă cu vișine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
temă. Ema căută să o sfătuiască că imprevizibilul poate să apară la tot pasul, ... dar în același timp încerca să scotocească în cele mai tăinuite colțuri ale sufletului Simonei, să o descoase, să afle cât mai multe amănunte. Era acum posesoarea unui subiect spumos care, fără îndoială, suscita mult interes din partea ei și, dacă se gândea bine, avea și o anumită savoare. Simona o cunoștea așa de puțin pe Ema. Nu bănuia că la ea totul plutea pe suprafața unei ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unde proprietatea asupra pământului este sfântă, o familie, printre multe altele, a fost pusă În posesie cu o anumită suprafață de teren, pe care exista un drum de acces către locuințele mai multor localnici. Imediat după intrarea În posesie, familia posesoare și-a Împrejmuit proprietatea, ceea ce a Întrerupt drumul de acces menționat, iar localnicii În cauză au declanșat un mare conflict de vecinătate, care era cât pe aci să degenereze Într-un conflict cu violență. Conflictul putea fi soluționat În biroul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Ina, bravând, voiau cu tot dinadinsul să lase impresia că sunt pregătite pentru a merge pe propriile picioare. Părinții însă mai aveau unele îndoieli: fetele aveau în continuare nevoie de sprijin. Cu siguranță, le așteptau alte răspântii. E drept, erau posesoarele unei profesii. Ce avea să urmeze? Viața! Viața care le stătea înainte și, cum bine este știut, nu-l așteaptă pe nimeni cu masa întinsă. Ina și Olga erau tinere, aveau încă multe proiecte, nădejdile nu le părăsiseră, de aceea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate de vânt, nu Încremenesc În pânde ca niște statuete Îmbrăcate În blană, pentru ca apoi să se năpustească În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
portretului-robot: multe din cărțile ei arată o puternică implicare socială, proslăvind binecunoscutele valori cu care s-a hrănit umanitatea de la Revoluția Franceză încoace. Problema e că, de câteva decenii, Doris Lessing nu mai e Doris Lessing. Membră a partidului comunist, posesoare ardentă de carnet roșu, feministă acerbă, sprijinitoare a mișcărilor de eliberare din Africa, ea a făcut o rotație de o sută optzeci de grade, lăsând pe mâinile altora mai vrednici torța "umanismului socialist" și a fericirii obligatorii. Șocul citirii raportului
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
În tren, spuse domnișoara Warren. El colectă ultimul bilet și bătuci cartoanele, formând un teanc egal, În jurul căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
foarte comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted Wiggins. — Nu te-am mai văzut de un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate cu o reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce se întâmplase. Cealaltă Carol apăru din spatele ușii de placaj și, avansând până la mostrele dispuse circular în mijlocul magazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o voce voalată, ca și cum posesoarea ei ar fi acoperit receptorul cu o batistă. Fata nu putea să știe că pentru el nu existau alte voci feminine, cu care s-o poată confunda pe-a ei. — Caută să părăsești casa aceea cît mai repede cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anumită temă tehnică. Radu se închise în cercul de băieți, sfidând prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în sufragerie. O oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]