191 matches
-
erau tari numai în negustorie (Hrisantu), ci și în blesteme (Dositheiu). O perlă de blestem o face sfințiia sa la 13 mai 1677 (7185). Si pentru mai nimic. Ii blestema pe cei ce nu vor ține seama de scutirile acordate poslușnicilor de Antonie Ruset voievod. După ce am ascultat blestemul patriarhului, citit de Spiritul domnesc, m-am cutremurat. - Doamne! Puternic și îndurător ești, dar să asculți asemenea blesteme din gura celor puși să te slujească este prea mult, Doamne! In acea clipă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din nou ale mănăstirii, repetându-se schimbul ca în vremea lui Duca Vodă. - Apoi, prietene, într-o sută de ani multe domnii au fost și fieștecare cu ale ei. Așa că nu-i de mirare...O trebușoară mai aparte este existența poslușnicilor în viața mănăstirii Barnovschi. La 24 ian. 1693 (7201), Constantin Cantemir voievod vorbește despre aceștia: „Si iarăși am dat svinei mănăstiri a răpăosatului Barnovschie vodă de aicea, de târgu de Iași, unde iaste hramul Svintei și Precuratei Maicei Domnului...28
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și câte 8 ocă de untdelemn pe lună, fapt confirmat de Constantin Nicolae Mavrocordat la 12 iulie 1733 (7241). - Mănăstirea Golia s-a bucurat și de scutiri de dări acordate de voievozi în repetate rânduri. Apoi i s-au dat poslușnici scutiți „de toate angăriile". - Spuneam noi la început că mănăstirea Golia a fost ca un fel de fortăreață. Uite colea dovada. Acolo se adăposteau în vremi de restriște și boierii cu lucrurile cele mai de preț pe care le aveau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de lei pre an la dziua Sfântului Voievod Arhanghel Mihail.” Vine apoi Grigorie Ghica voievod, care, la 15 aug. 1736 (7244), printr-un zapis, confirmă cele de mai sus, scutește de dări zece pogoane de vie de la Odobești și 12 poslușnici. Apoi împuternicește mănăstirea să ia câte doi potronici de la cei ce scot piatră de la Bucium și Poiana lui Păun. Iar de la cei ce cară piatră în Iași să ia câte patru potronici de om. Nu știu cum se face, dar nu-i
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și făcând ei șase suflete, am stătut la împărțală...și am împărțit drept.” La urmă, Radul postelnicul a lăsat pe Anița - „țiganca părințască” - „să fie de acum vecinică roabă la mănăstire.” - Ar mai fi de luat în seamă, dragule, și poslușnicii. Oameni de mare trebuință la o mănăstire. Apoi scutirile de dări acordate mănăstirii nu erau de ici de colo. Voievozii răspundeau la toate „jalobele” egumenilor. Grigorie Ghica voievod a mers până acolo încât la cererea egumenului mănăstirii Dancu, prin zapisul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ridicat aici în Codrul Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” Nu-i pentru prima oară când Vasile Lupu voievod nu spune totul. Greu de spus din ce cauze... - Am mai vorbit, mărite Spirit, despre poslușnici. La 15 mai 1716 însă, revine Mihai Racoviță voievod, care spune: „Facem știre cu această carte a domnii meli...pentru sfânta mănăstire Copou...Rugându-să dară, sfinții părinții de acolo ca să arăte sfintei mănăstiri cevaș milă pentru poslușnici...pentru căci această
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mărite Spirit, despre poslușnici. La 15 mai 1716 însă, revine Mihai Racoviță voievod, care spune: „Facem știre cu această carte a domnii meli...pentru sfânta mănăstire Copou...Rugându-să dară, sfinții părinții de acolo ca să arăte sfintei mănăstiri cevaș milă pentru poslușnici...pentru căci această sfântă mănăstire au stătutu pe vremile de nepăci tot pustie și iaste la mare scăpăciune, neavând nice moșii, nice sate cu vecini, nice țigani pe cum au alte mănăstiri...Intru aceea...am făcut milă...cu aședzarea pentru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pentru căci această sfântă mănăstire au stătutu pe vremile de nepăci tot pustie și iaste la mare scăpăciune, neavând nice moșii, nice sate cu vecini, nice țigani pe cum au alte mănăstiri...Intru aceea...am făcut milă...cu aședzarea pentru poslușnici, ca să aibă a ținea fieștecându pururi cu număr de 20 de oameni...dzece oameni la satul Bârlești...sau aiurea...și dzece oameni ce ș-or afla streini să aibă a ține lângă mănăstirea Copoul.” Nu știu cum, dar mi se pare că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu hotarul mănăstirii Frumoasa dimpreună cu tot vadul.” - Pe măsură ce mănăstirea aduna pământuri sub diverse forme: vii, livezi, prisăci, aveau nevoie de oameni care să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am mai vorbit noi despre asta, dragule. Lucrătorii erau poslușnicii, apoi țăranii (vecinii) care locuiau pe moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să le lucreze. De unde îi luau, mărite Spirit? - Am mai vorbit noi despre asta, dragule. Lucrătorii erau poslușnicii, apoi țăranii (vecinii) care locuiau pe moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în când - pentru un anumit număr de poslușnici - prin zapise domnești. - Un zapis de întărire cuprinzător a fost dat de Constantin Duca voievod la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
moșiile mănăstirești - obligați să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire - și țiganii robi. Poslușnicii erau oarecum avantajați, pentru că erau scutiți de toate dările și „angheriile”. Acestea erau întărite din când în când - pentru un anumit număr de poslușnici - prin zapise domnești. - Un zapis de întărire cuprinzător a fost dat de Constantin Duca voievod la 11 oct.1702 (7211): „Adecă domniia mea dăm și întărim sfintei mănăstiri...Ioan Zlataust...cu vinăriciul (dare pe vin) de la Buciumi și cu o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
11 oct.1702 (7211): „Adecă domniia mea dăm și întărim sfintei mănăstiri...Ioan Zlataust...cu vinăriciul (dare pe vin) de la Buciumi și cu o bucată de loc din hotarul târgului Iașii...Așijdere, am miluit...ca să aibă a țâne șesesprezece liudi poslușnici, oameni streini, la Buciumi la Metoh sau și într-alt loc...și i-am iertat de toate angheriile.” Dacă îmi dai voie, mărite Spirit, aș adăuga faptul că pivnițele metohului din Bucium mai sunt și astăzi la locul lor. Mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1703 (7212) de Mihai Racoviță voievod, din care aflăm că mănăstirea Zlataustului era stăpâna satului Găureni de peste Prut și a unui loc din hotarul târgului Iași. Prin același zapis se confirmă vinăriciul de la Bucium și se scutesc de dări 16 poslușnici. Mai spuneam noi că mănăstirile primeau și bani gata făcuți. În cazul de față, aflăm aceasta din zapisul de confirmare a dreptului mănăstirii Zlataust de a lua câte o sută de lei pe an din vama domnească. - Nu se puteau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu atenție primul document care vorbește despre Poiana Vlădicii. El vine de la Ieremia Moghila voievod și a fost scris la 22 iunie 1605. Prin el se întărește Mitropoliei Sucevei stăpânirea asupra Poienii Vlădicii și se scutesc de dări 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo ale Mitropoliei, din al căror venit se procură lumânările pentru moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Despre înființarea satului, sau mai bine zis, de reînființarea lui vorbește actul lui Miron Barnovschi Moghila voievod din
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
acte de vânzări sau danii privind vii, livezi, prisăci sau locuri de prisăci. Este de remarcat că aproape în toate actele de întărire a stăpânirii Mitropoliei Sucevei asupra Poienii Vlădicii se vorbește și de scutirea de dări a 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
silite, nici asuprite, au vândut o poiană...care poiană se cheamă Vămășoaia...” În celelalte documente se vorbește despre vânzări cumpărări între mănăstirea Socolei și Cetățuia, despre prisăci și locuri de prisăci, de dreptul de stăpânire al mănăstirii asupra a 12 poslușnici, precum și de alegerea și stâlpirea - din nou, la 12 iulie 1708- a hotarului Mănăstirii Socola. Nu te-ai fi așteptat la așa o dârzenie din partea unor călugărițe, dar ele au făcut-o. Dacă încă mai reziști atâtor amănunte și încă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1717, Mihai Racoviță voievod a respins atacul austriecilor conduși de Ferencz, venit cu gândul să-l ridice pe domn. Întâmplarea o desprindem din actul întocmit de voievod în ianuarie 1717, prin care scutește de dări Mănăstirea Cetățuia și 40 de poslușnici ai mănăstirii, pentru ajutorul dat în lupta cu austriecii: „Făcut-am domnia mea acest testament sfintei mănăstiri, întru vecinică pomenire, ca să fie iertată de toate dajdele...De vreme că au miluit Dumnezeu că s-a tâmplat întru acest an, la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
30 iunie 1626, dată în urma judecății dintre călugării moldoveni și călugării greci de la Aroneanu, domnitorul le mai dă călugărilor moldoveni stabiliți la Hlincea și 60 de fălci de vie. Găsim apoi acte care vorbesc despre scutirea de dări a unor poslușnici, de locuri pentru moară pe pârâul Miculina, de locuri de prisacă mai sus de mănăstire, iar cel din 31 august 1695 spune că voievodul Constantin Duca a întărit învoiala tatălui său Gheorghe Duca voievod din 1672, cu Dosoftei Patriarhul Ierusalimului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a fost destinat pentru îngroparea morților de holeră. Hramul bisericii este Sfântul Gheorghe. Dragă prietene, hai să părăsim incinta mănăstirii și să plecăm în căutarea satului Hlincea - o duzină de case, nu mai multe. Inițial, satul era format doar din poslușnicii mănăstirii. Un drumeag ce taie în curmeziș costișa din spatele bisericii ne scoate pe creasta dealului și apoi ne conduce printre casele satului, presărate ici-acolo în lungul drumului. Atestarea documentară a satului Hlincea o găsim în actul din 27 august
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
1936. Traversăm parcul și Grădina Botanică, pentru a ajunge la Biserica Sfântul Atanasie din Munteni. Din noianul de documente, desprindem unul din 20 aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin Duca voievod împuternicește Mănăstirea Copou să ție zece poslușnici, pe care îi scutește de dări. Pe când mahalaua Iașilor, Rufeni, era sat, s-a iscat gâlceavă între
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin Duca voievod împuternicește Mănăstirea Copou să ție zece poslușnici, pe care îi scutește de dări. Pe când mahalaua Iașilor, Rufeni, era sat, s-a iscat gâlceavă între Mănăstirea Treisfetitelor și Mănăstirea Copou, privind stăpânirea acestui sat, dar, la 27 iulie 1702, Constantin Duca voievod întărește stăpânirea satului de către Mănăstirea Copou
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și binecuvântările sfintei mănăstirii noastre de curând zidite, căreia i se zice Din Țarină, căreia i-am dat moșiile mai sus numite, Rânzești și Averești...” La 6 februarie 1601 Eremia Moghilă voievod dă dreptul Mănăstirii Aron Vodă să aibă șase poslușnici scutiți de toate angăriile. Despre pricina de judecată între călugării moldoveni și călugării greci și hotărârea lui Miron Barnovschi Moghila voievod din 30 iunie 1626, am vorbit pe când călcam pe moșia Nebuna (Hlincea). Referindu-se la arhitectura bisericii Aroneanu, Nicolae
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dumnezeu, domnul Țării Moldovii...am miluit pe sluga noastră, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc să-ș(i) facă bisericuțe în Dealul Mare ce este în ținutul Iașilor”. La 3 mai 1659, același domn scutește de dări patru poslușnici ai mănăstirii de la Dealul Mare. Pisania bisericii glăsuiește: „Cu voia Tatălui și ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a făcut această biserică dumnealui Iane Hadâmbul în pădurea Iașilor, la Dealul Mare... în zilele lui Io Ghica vodă în anul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
haină deasupra Ce cați, mă, cu cuțitu-n bobou? braniște Vatman un vig (val) de sumani voștmar vrășmaș grui (munte ascuțit) danie jidovină zăpodie = loc plan pe munte iliș (dare pentru provizia armatei) ilișar cneaz culme miezuină (hotar-hat) muncel obârșie paltin poslușnic (servitor) pripasari (slujbașii) pripasuri (vitele prinse) păhărnicel runc holtei zurbar hotar troian șteaza (până mai mică) St + Marușca = Alexandru St + Evdochia = Olena = Petru + 1480 St. + Maria de Mangop = Bogdan și Iliaș +1479 + St. + Maria Radului V.V. = Bogdan cel Orb se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Episcopul Melchisedec a analizat planul Episcopiei și al orașului Huși, întocmit în anul 1771 de Iorest Dan, și a emis o altă ipoteză. În planul din 1771 se arată că, pe locul satului Corni, situat la nord-vest de așezare, locuiau „poslușnici ai Episcopiei” (oameni aduși din alte țări) și că „acolo a fost silesce (siliște, vechea vatră de sat, n.a.) de satu vechi la o depărtare de târg ca la un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]