777 matches
-
care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o licitație nu fusese privită vreodată cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-o ceașcă de ceai, urmă el. CÎnd o să vină pacea, o firmă ca asta, cu vechea ei reputație și cu relațiile pe care le are, va fi o adevărată mină de aur. Cel puțin așa cred, adăugă din nou posomorît. Ascultîndu-l, Rowe Își spunea, pentru a mia oară, că lumea asta bizară nu trebuie luată În serios. Deși de obicei el o lua nu numai În serios, ci chiar și În tragic. Vorbe mari, ca Dreptate sau Pedeapsă, se Înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cei aflați În libertate. Nu uita că pentru a ieși azi din țară e nevoie de un motiv foarte serios. Numai dacă poliția asta locală... — E chiar atît de important? — Am comis atîtea greșeli În războiul ăsta, oftă domnul Prentice posomorît. Iar ei au făcut atît de puține! Poate că aceasta a fost ultima noastră greșeală: să Încredințăm un secret unui om de teapa lui Dunwoody! — Dunwoody? — N-ar fi trebuit să-ți vorbesc despre el, dar mi-am cam ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu i se opri, ci continuă să bată, iar Mma Ramotswe și peisajul înconjurător rămaseră, cu îndărătnicie, pe loc. Mma Ramotswe se uită întrebător la domnul J.L.B. Matekoni. Stau la tine? întrebă ea. Iată o noutate. Tocmai s-au mutat? Posomorât, el dădu din cap a încuviințare. Da, ieri, răspunse. Mma Ramotswe se uită la copii, apoi din nou la domnul J.L.B. Matekoni. Cred că ar trebui să stăm de vorbă, spuse ea. Voi, copii, stați puțin aici. Domnul J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fac bine? Nu-i așa că o să merg și eu să-mi arăți cetăți mari și râuri, și marea?”, prepelița răspunde, silindu-se să nu plângă: ,,Da, mamă...” Iată însă că în locul zilelor mari și frumoase au venit zile mici și posomorâte...sărmana ar fi vrut ,,să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoși care sufereau de frigul toamnei înaintate, iar jumătate să rămână cu puiul schilod care se agăța de ea cu disperare”. O asemenea soluție însă nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poezie; noaptea minții mele; amurg rece; noaptea ulițelor vechi; întunecime viorie; nopți ca fantome; noaptea e limpede, răcoroasă; întuneric orb; sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întunecată. Despre nori: nor sihastru; nouri trecători; norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate acum departe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
făcea bărbatul ei urcând cu crema de ras pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apucă să șteargă antenele de praf. Despre citate și cuvinte ca mântuire ori ispășire și alte chestii care Îl frământau aveau tot timpul să vorbească. Cât timp mai poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă a primit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu mult mai tânără ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu Însuși puțin mai târziu. Așadar Mihail reintră în cerul al cincilea, ducând imensa cupă doar pe jumătate plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să lucrezi pentru analfabeții ăia de cioloveci de la sfatul popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul său. Cu o mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și își șterse cu batista fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă îl condamnase fără nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate ignora că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se întorcea tot mai trist, tot mai posomorât. Și totuși își găsea puterea să încerce să mă scoată din starea de apatie, să mă îmbărbăteze. Peste câteva săptămâni a reușit să mă readucă lângă el în spital; grija pentru suferințele altora poate fi un balsam pentru propriile suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o stea." " Sau, dacă vrei, și Luna e o stea. Luna este ce vrei tu. Luna este pentru inima ta." "Luna e un vis frumos ce se sfârșește în zori.," Când ne întoarsem la masa tinerilor, pe aceștia îi găsirăm posomorâți. Ce s-a întâmplat? întrebarăm. I s-a făcut rău Mireillei. Cum de? întrebarăm iar. Emilie ne luă într-un loc mai ferit și spuse. Mireille bea. Cu toții bem, îi arătai paharul plin cu vin. Înțelegeți? Făcu un semn. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și merge până la capăt cu ceea ce și-a pus în gând. Dacă tu o admiri, atunci eu cum să n-o iubesc? — Eu nu sunt împotrivă că ești la anii când iubirea își spune cuvântul, dar nici să-mi stai posomorât nu-mi place. Când erai tânără și tata nu era lângă tine, cum te simțeai? — Nu bine! —Vezi? Eu cum să mă simt? Toți merg cu iubitele încoace, încolo, eu pauză. — Doar n-ai să te nchizi în casă. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul valsează și sufletul se descătușează. Mai târziu am compus „Poezia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]