289 matches
-
DE CHAVIGNI D-NUL DE EHEINFELD secretarul prințului Rudolph HERMANN domestic al d-nei de Surville Scena se petrece într-un principat german. {EminescuOpVIII 483-564} {EminescuOpVIII 565} LANȚUL DE AUR Novelă svedică de Onkel Adam [C. A. Wetterbergh] Într-o seară posomorâtă de toamnă, puțin după ce intrasem în enoria mea - începu amicul meu preotul... narațiunea sa - ședeam singur în camera mea de studiu, în care locuiesc și astăzi și din care am privirea peste biserică și cimitir. Atunci intră o servitoare la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
servitorul său cel esperiat, care, afară de cunoștința misterelor bucătăriei și a camerăriei mai poseda și dibăcia de a mâna bine o păreche de cai. În curând am ajuns la moșie. O zidire masivă și mare căuta cu ferestrele sale negrite posomorât înaintea sa. Mai multe rânduri duple de arbori străvechi, cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din ambele părți curtea spațioasă, în a căreia mijloc se afla o fântână artificială desecată și încongiurată de un hățiș de cimișir, parte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce a fost odinioară amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât înaintea sa, fără a spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să afle pace, căci puterile sale scădeau din zi în zi. Eu ședeam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă. În micul cabinet se lasă tăcerea. Mă apucă, brusc, spaima. De-asta s-a posomorît așa. Copilul are o singură mînă. Știam eu. Simt cum mi se ridică În suflet un val copleșitor de dragoste și dorință de a-mi proteja odrasla. Ochii mi se umplu de lacrimi. Nu-mi pasă dacă bebele nostru are
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dus În oraș special pentru ele. Tocmai vrea să spună ceva, cînd Începe să-i sune mobilul. Îl scoate iute din buzunar, Însă ecografa ridică o mînă. — Îmi pare rău, nu puteți vorbi la mobil aici. — Am Înțeles. Luke se posomorăște cînd vede numele apelantului pe ecran. — E Iain. Ar fi bine să-l sun, cred. Nu-i nevoie să-l Întreb care Iain. E vorba despre Iain Wheeler, marele mahăr de la marketing al Grupului Arcodas. Luke are propria lui companie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la ce te referi. — Oricum, În a doua parte a anului o să fie la Londra și vrea să ne vedem. — Luke... credeam că-ți urăști mama. Parcă nu mai voiai s-o vezi niciodată, Îți amintești? Haide, Becky. Luke se posomorăște ușor. O să fie bunica băiatului sau a fetei noastre. Nu putem să-i refuzăm acest drept. Ba da, putem, Îmi vine să-i răspund. Însă, În loc de asta, ridic fără chef din umeri. Probabil că are dreptate. Copilul o să fie unicul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ei vitregă, un veritabil spațiu miraculos, cu infinite, compensatoare duioșii ocrotitoare materne. Simbioza om-natură implică nu numai planul fizic, ci și pe cel psihic. Peisajul devine un uriaș ecran de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare, își schimbă luminile și culorile, cu o tulburătoare empatie, vorbește mai ales printr-o muzică secretă - foșniri, murmure, clipoceli, gâlgâituri, vuiete îndepărtate; vântul - remarcă Tudor Vianu - este un adevărat personaj al povestirilor
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
care înfipseră apoi prăjina; capătul de jos al saulei fu întins în lungul prăjinii, pînă la jumatatea ei și legat zdravăn, cu noduri. Și astfel, prăjina, fierul și saula - întocmai ca cele trei Parce - rămaseră nedespărțite în veci. Ahab plecă posomorît cu arma lui. Piciorul său de fildeș și prăjina din lemn de nuc sunau a gol pe fiecare scîndură, a punții. Dar, înainte de a intra în cabina lui, se auzi un rîs stins, nefiresc, batjocoritor și totuși jalnic. O, Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cercul de apropiați al decanului sau al Ministrului sau al oricărui alt sus-pus, așa că de ce să mă chinui să obțin o notă mai bună când știu că nu am nici o șansă de reușită? L-am văzut că s-a posomorât deodată și și-a plecat capul, punându-l pe brațele încrucișate ce stăteau pe bancă. Nu era treaba mea să învăț ca el să ia note mari. Dacă vroia note, trebuia să și muncească puțin pentru ele. Cel puțin putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se îngrașă felurite specii de pești. Pe nesimțite, chipul i se posomorăște la loc. Câte certuri a avut cu Vipsania și pentru această mare artificială! L-a acuzat că dă frâu liber lăcomiei. Ipocrita! Pretinde că vremea de dinaintea arhitecților și a constructorilor a fost fericită. De unde știe? Că doar n-a trăit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu e decât lanistul. Funcționarul care aduce la îndeplinire ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți. Și pe care, din păcate, o să-l piardă. Fără nici un cuvânt, Rufus se îndreaptă posomorât către cel întins la pământ, care s-a încâlcit în cădere în propria-i plasă. Îi examinează concentrat rana superficială de pe piept. Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius, dar își mușcă buzele precaut. — Poate, cu timpul, continuă Seianus, voi putea trece asu pra mea și sarcinile tatei, să-l mai scap de... Își înghite vorbele descumpănit. Și-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime gălăgioasă și pestriță îl așteaptă deja. Lygdus i-a înșiruit nu în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
I-am acordat până și latus clavus... Tot n-a vrut să se gudure pe lângă tine. — ...dar filfizonul ăsta n-a fost dispus să-și bage mințile-n cap și să servească poporul roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea din cerul plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă se adunaseră deja și începuseră să taie copacii de pe dealurile din împrejurimile munților Ogatsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să fie primiți niște trimiși diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici. Și hainele, și încălțările le erau pline de praf, căci merseseră care lungă. Pe deasupra, tăceau mâlc și chipurile le erau posomorâte și lipsite de orice bunăvoință. — Noi vrem să vă poftim la masa de seară, concluzionă primarul după ce se sfătui în șoaptă cu ceilalți oameni de vază. Printre ei nu era nici unul care să știe unde se afla Japonia și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai știu nici una. Le am isprăvit. Am știut mii și mii de povești. Dar cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Și tot așa, tot așa am ajuns la margine..." Și cum fața piticului se posomorî un pic, fetița îi întinse cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia-ți covorașul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și niciodată, niciodată n-ar fi făcut o asemenea afirmație dacă biata Muriel - știți - n-ar fi fost atât de disperată și așa mai departe. Zău așa, ar fi trebuit s-o vedeți pe sărmana copilă, a adăugat ea, clătinând posomorât din cap. Aici ar trebui să intercalez un paragraf care să descrie reacția mea la cele rostite de doamna de onoare. Dar prefer ca deocamdată să mai amân acest lucru, dacă cititorul îmi permite. — Și ce altceva a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În timp ce o mulgea pe Evlampia. - Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii căpătară o lucire stranie. - Dar Tatiana nu te deranjează? o Întrebă el pe Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un nas lat, gravid de lacrimi. Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puțin, era observația lui. Probabil că Elya era furios pe ea, iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
audă că bărbatul În cauză era judecător municipal În Chicago sau chiropractician sau contabil sau traficant de droguri sau că făcea parfumuri ori formaldehidă. — Wharton s-a băgat În joc, și-a făcut partea lui, dar după aceea s-a posomorât. Apoi, În avion, când ne Întorceam, mi-a spus cât de supărat este pe chestia asta. — Ei, e un tânăr cam pretențios. Vezi asta din cămășile pe care le poartă. Presupun că a avut o creștere aleasă. — Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar băiatul meu îmi scrie pe Yahoo și citesc chiar la computerul Mariei, cu bebelușul în brațe: „Eu zic să te cam hotărăști să intri cu adevărat în politică, fiindcă în următorii zece ani sigur nu vei fi bunică”. Mă posomorăsc și mă întorc spre Maria: - Dar Condoleezza Rice (consiliera lui Bush)? Ea ce face? 18 septembrie Încep să mă înfurii tot mai mult pe administrația bizantină, cum îi zic ei. După 14 zile mă cheamă din nou la International Office
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi alungând căprioarele. Neagra Șarului, 1922 Pe Deleleu a fost publicată prima dată în Însemnări literare, nr. 37 din 1919. Cadrul povestirii se spune că i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]