572 matches
-
după Filiurin pe curierul Iusupov. Evsei Lvovici se oferi să îl însoțească pe curier. Din cerul amiezii se revărsa o lumină albă și fierbinte. În vitrinele magazinului optic al societății pe acțiuni cu capital mixt Triger și Brak1, pe un postament în trepte acoperit cu atlaz roșu stăteau, retezate, șiruri de capete de ceară. Pe nasurile tuturor capetelor erau ochelari și pince-nez-uri de diferite mărimi și forme. Toate barometrele expuse indicau furtună. Niște puști se îndulceau cu înghețată, mâncând cu lingurițe
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Alexandru Mușina nu ține la distanță nici învățăturile de viață, nici emoțiile dinaintea marii treceri, nici ascultarea ploilor din ce în ce mai dese, nici exercițiile de stil, nici notele cotidiene. Mușina se înfățișează aici ba extrem de sever, ba cumplit de retractil; ba pe postament, ba între paranteze; ba ca dascăl, ba ca didascalie. El lucrează cu textul, dar e și adânc scufundat în text. Epopeea are refrene școlare, iar salutul consta în ridicarea sfioasă a două degete: "Hârtia e albă. Să trecem pe ea
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
în ceruri? Numai sub presiunea mulțimii și în numele interesului superior al apărării ordinii, a acelei „pax romana” în provincie Pilat ajunsese la o concluzie „justă”. ...Începe acum procedura pro tribunali și pentru a conferi solemnitatea cuvenită momentului, Pilat urcă pe postamentul de la înălțimea căruia să pronunțe hotărârea. Aceasta s-ar fi putut afla în porticul pretoriului, deasupra scării ce urcă din curtea pietruită, ori să fi constat într-un podium ridicat special în fața incintei. Suntem spre miezul zilei și așezat în
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
chei vechi de alamă. în fața vitrinei e un scaun înalt cu spetează, pe care stă tolănit un bărbat la patruzeci de ani cu pălărie de pai, sacou și cravată; linge grațios înghețata dintr-un cornet. Are picioarele sprijinite pe un postament îngust de lemn - parcă-i faraonul Akhenaton într-o variantă Art Nouveau - și piticul ghemuit acolo jos îi lustruiește plin de zel bombeul pantofilor grena. La masă ne întîlnim toate trei la un restaurant mai de lux, pe Coriente, lîngă
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
în experiență, cu atâta mă preocupa mai mult viața săteanului, această temelie a edificiului nostru social, pe care o doream cât mai solidă, cât mai cu greutate, așa precum, în ce privește orice clădire, gustul meu arhitectural înclină totdeauna pentru acelea cu postament sănătos din blocuri mari de piatră. În singurătatea acelei vieți citeam mult și rar mă mulțumeau principiile călăuzitoare ale romanelor, căci mai adesea vedeam vițiul proslăvit și biata virtute arătată ca ceva de aruncat la rebut. Ca o protestare am
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
Gheorghe Grigurcu Am în față un volum de aproape patru sute de pagini, închinat receptării operei lui Mateiu Caragiale, purtînd semnătura lui Barbu Cioculescu. E, indiscutabil, o piatră dintre cele mai impozante din cîte alcătuiesc postamentul gloriei mateine, relevînd, după cum mărturisește cu franchețe exegetul, ,o amănunțită studiere a tuturor izvoarelor critice, acțiune cu mult mai dificilă decît la o primă evaluare, în lipsa unei bibliografii pe care a trebuit singur să o edificăm printr-o răbdătoare despuiere
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
care, mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe vârful postamentelor zidite cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși, care intră în tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu se discută, daca nu frizează calitatea, morală, la auzul unor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
uneori tăcerea. 569. Zborul cel mai înalt este numai în tine. 570. Toate frumusețile lumii nu valorează cât inima ta. 571. Oricât de frumoase ar fi marile minuni ale lumii ele nu pot sta nici măcar la picioarele marilor iubiri. 572 . Postamentul logicii este ilogicul. 573. Cât cer Doamne, cât cer are această lume plină de păcate. 574. Numai penitenta rugăciunii ne poate mântui Doamne? 575. Ce a fost înaintea lumii va fi și după ea. 576. Diferența dintre realitate și iluzie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
scenă, transpirând abundent, ieșiți complet din postura „oficială”, ca și cum dirijorul n-ar fi cedat prerogativele ce-i revin și n-ar fi stat, chiar el, monumentul de sobrietate de până în urmă cu câteva clipe, cu spatele la sală, sprijinit în coate de postamentul care desparte fosa de sală. Ca și cum el însuși, Villazón, omul, biata ființă fragilă și vulnerabilă, n-ar fi trecut, în acele minute de delir colectiv, prin toate stările imaginabile, pe care figura lui involuntar expresivă te invita să le citești
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
nu-l taie, dar nici departe nu poate privi. Directorul desprinde scara de pe tavan și o montează pe o latură laterală, într-o poziție ca să indeplinească condițiile pentru a putea fi folosită. Secretarul se folosește de scară și urcă pe postamentul din piatră pentru a rămâne alături de biroul directorului, învăluiți amândoi în lumina orbitoare a reflectorului, într-un mister total pentru cei care se află la nivelul pardoseli. -Avem un strung care este cam obraznic, nu ne ascultă și numai probleme
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
însă pentru mult timp. La 17 iunie 2002, forțe obscure și certate cu legea au înhățat statuia sub pavăza întunericului și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Pentru un început de lămurire a chestiunii, sine ira et studio dăm cuvîntul documentelor. 1. Teatrul Național „I.L. Caragiale” Cabinetul directorului general [ștampilă
Caragiale statuie by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13532_a_14857]
-
concepere, prin metodă. Așa cum observă și editorul ultimului volum (dl Ștefan Ion Gilimescu), „O atare ordonare și abordare a materialului analitic, punând accent deopotrivă asupra interrelațiilor biografiei autorului și operei, evidențiază o metodă de lucru suplă, nefixată apodictic pe vreun postament teoretic, atâta vreme cât opera caragialiană continuă să despletească generos sensuri din direcții multiple, adesea contradictorii.” (p. 7) Pentru cititorul doar al acestor rânduri poate părea totuși disproporționat raportul între numărul de pagini rezervate vieții și acelea care se ocupă de operă
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
E bucuros că i se îngăduie intrarea în hol, în camera de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
și prosperitatea noastră”. Din gânduri, m-a trezit brusc, monumentul tanchiștilor sovietici, aflat la extremitatea vestică a cimitirului eroilor. Din falnicul monument - care fusese până înainte de 1989 situat în actuala Piață Avram Iancu, în spatele Catedralei Ortodoxe - a rămas un mic postament în formă de trunchi de piramidă, de pe care un tanc T 34 în miniatură, turnat în bronz, își îndreaptă țeava tunului spre est. Nu pot să nu mă întreb, „de ce spre est?” Cine știe... o fi vreo premoniție? O fi
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
localitățile cu populație majoritar românească să convoace sesiuni și să ridice deputații mâinile pentru Limba Noastră. În acest ținut, unde lui Mihai Eminescu i se retează capul, unde sfântul Ștefan cel Mare așteaptă de 16 ani să fie înălțat pe postament, unde Casa lui Aron Pumnul se va repara încă 25 de ani, unde pe această scenă trebuia să fie o trupă românească, limba română are trei dușmani de moarte. Primul este nepăsarea noastră de a o îngriji, a o cultiva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
Jocurile erau făcute. Lupta se terminase. Burkeviț era primul. Și, parcă știind că întrecerea s-a terminat (sau poate și pentru alte motive), profesorul de istorie, care între timp intrase în clasă, se așeză la catedră și, după ce tropăi pe postament, îl scoase la lecție pe Burkeviț. Cerându-i să spună lecția curentă, profesorul adăugă: - Vă rog să vă mențineți în limitele cursului liceal. Și Burkeviț înțelese. Începu să spună lecția după manualul de liceu, în spiritul cinstei nepătate a slăvitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
erau la fiecare casă și, pentru creșterea rentabilității, râșnițele s-au perfecționat, fiind mori acționate de forța omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii ’50 ai secolului trecut consta dintr-o piatră rotundă fixă (stătătoare), așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era cu siguranță Întărită. În cele din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el. Dinaintea lui păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se repete miracolul lui Narcis: chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea cealaltă, o altă oglindă, formând un unghi drept, al cărui vârf era ascuns de piciorul postamentului. După o scurtă reflecție, schiță un zâmbet. Era simplu, ca toate marile farse. Așezate În acea poziție, oglinzile creau o nișă ferită de priviri, În interiorul căreia era loc pentru trupul unei femei. În exterior, oglinzile trimiteau spre credincioși nu imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lăzii, cum crezuse toată lumea, ci a pereților săi laterali, identici. De aceea Fecioara era expusă venerației din interiorul cutiei: nu pentru a o proteja În neprețuirea ei, așa cum lăsa să se Înțeleagă ceremonialul, ci pentru a feri de vedere laturile postamentului, care ar fi dat În vileag trucul. Zâmbetul i se preschimbase Într-un râs nestăpânit. Oricât ar fi Încercat să și-l Înfrâneze, ochii i se umpluseră de lacrimi. Îi reveni În minte chipul nobil al lui Arrigo: păcălit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o fată dispărută și, chiar și atunci, e doar curiozitate. Vineri, 30 septembrie După-amiază am fost chemat la sediul Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Privind în sus când am intrat pe ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându-se în cap, iar celălalt având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu trei ferestre cu arcadă de dimensiunile unei locomotive. Sub fiecare dintre ferestre se afla o bancă din lemn de felul celor pe care le vezi la biserică și acolo am așteptat așa cum mi se spusese. Între ferestre, pe niște postamente, erau așezate busturile lui Hitler și Göring. M-am minunat nițel de faptul că Himmler lăsase capul lui Hermann Grăsanu’ acolo, știind cât de mult se urau unul pe celălalt. Poate că Himmler pur și simplu admirase bustul ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]