5,162 matches
-
eu» pasiv, incapabil să mai iasă din propria carapace pentru a iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister, transcendență sau distanță critică". Imaginea artistică postmodernă nu intenționează "să transmită un mesaj, o morală sau să reveleze adevărul, precum imaginea religioasă". Ovidiu Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu dictatul marginalului. Pentru că, în viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este deconstrucția ierarhiilor tradiționale (bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu dictatul marginalului. Pentru că, în viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este deconstrucția ierarhiilor tradiționale (bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage atenția autorul, "deconstrucția postmodernă subminează legitimitatea termenului superior, fără a reface ierarhia prin impunerea elementului subordonat în poziție hegemonică. Într-un context postmodern, ceea ce-i «leagă» pe cei doi termeni nu este nici opoziția, nici atracția dintre ei, ci simpla lor diferență (s.a.) - o
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este deconstrucția ierarhiilor tradiționale (bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage atenția autorul, "deconstrucția postmodernă subminează legitimitatea termenului superior, fără a reface ierarhia prin impunerea elementului subordonat în poziție hegemonică. Într-un context postmodern, ceea ce-i «leagă» pe cei doi termeni nu este nici opoziția, nici atracția dintre ei, ci simpla lor diferență (s.a.) - o relație rizomică, deschisă, care nu stabilește puncte fixe, reguli sau obligații ierarhice prestabilite" (p. 82). Este limpede de aici
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
leagă» pe cei doi termeni nu este nici opoziția, nici atracția dintre ei, ci simpla lor diferență (s.a.) - o relație rizomică, deschisă, care nu stabilește puncte fixe, reguli sau obligații ierarhice prestabilite" (p. 82). Este limpede de aici că poietica postmodernă presupune, la nivelul artei, o abolire a planului vertical (cu tot ce presupune el: tradiții, valori, ierarhii de tot felul) și încadrarea fenomenului artistic într-un plan strict orizontal - ca pe un platou - conform principiului rizomic. În final, o astfel
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
spusele lui Gramatopol, suntem noi. Dar perfect valabilă e și reciproca: nu oricine se poate apropia de ea, nu oricine poate, c o m p e t e n t, vorbi de ea. Antichitatea este o funcție a culturii (moderne, postmoderne, cum vreți să-i spunem, nu aceasta ne interesează). Un dat filogenetic repetat ontogenetic. Ne-am născut antici. Creăm azi o Europă, unită în diversitatea ei, a culturii contemporane, cu genele moștenite ale primei Europe unite: moarte efectiv în Istorie
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
poate spune, fără riscul de a greși prea mult, că situația sa de astăzi nu diferă fundamental de cea de dinainte de 1989. Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal este o carte neconvențională în care sînt adunate (în spirit postmodern?) pagini de jurnal și documente anterioare revoluției (completate cu notații din timpul rescrierii), articole de atitudine, analize politice, răspunsuri la diverse anchete literare și chiar... versuri, publicate în presa ultimilor ani. O carte eclectică, aparent dezmembrată, a cărei singură menire
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
cît mai degrabă sfîrșitul decepționant al unei piese după un act excepțional". Alți cercetători se arată incapabili de-a fixa buclucașul postmodernism în timp. Steven Best și Douglas Kellner socotesc că prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
neîndoios alexandrină, caracterizată de reciclaj, după expresia lui Guy Scarpetta, mai mult decît de ambiția pornirii ab ovo. Totuși istoria ne impune și factorii săi imprevizibili. De exemplu relația Est-Vest, cu analiza căreia își inaugurează Maria-Ana Tupan cartea consacrată "discursului postmodern", marcînd însemnătatea particulară a subiectului pentru noi, românii, și totodată una din probele pe care abordarea acestuia o implică pentru "viziunea totalității" la care aspiră postmodernismul. Prăbușirea Cortinei de Fier, reunificările ce i-au succedat, fluidizarea circulației bunurilor materiale și
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
introdus-o, la un moment dat, în dezbatere. Dna Cordoș crede (și eu îi dau dreptate) că este o greșeală să contăm pe "instrumente" postmoderniste în critica de întîmpinare. Într-adevăr, ce poate fi aceea o recenzie ori o cronică postmodernă? Există, desigur, o factură postmodernă a criticii literare, o nouă arie de preocupări, anumite procedee nefolosite înainte, dar acestea nu trebuie căutate în banalitatea comentariului curent de carte care rămîne ce a fost dintotdeauna: o analiză estetică, mai mult ori
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
dat, în dezbatere. Dna Cordoș crede (și eu îi dau dreptate) că este o greșeală să contăm pe "instrumente" postmoderniste în critica de întîmpinare. Într-adevăr, ce poate fi aceea o recenzie ori o cronică postmodernă? Există, desigur, o factură postmodernă a criticii literare, o nouă arie de preocupări, anumite procedee nefolosite înainte, dar acestea nu trebuie căutate în banalitatea comentariului curent de carte care rămîne ce a fost dintotdeauna: o analiză estetică, mai mult ori mai puțin sumară, dar făcînd
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
vrea să facă puțină ordine în haosul multiculturalist, unde cele mai plictisitoare nulități sînt studiate cu morgă științifică. Aș mai vrea să-i atrag atenția dlui Borbély asupra a două lucruri. Primul: nu se poate fără naivul foiletonism. Alte abordări, postmoderne ori Dumnezeu știe cum, pot coexista cu el, dar nu-i pot "fura" rolul, care e unul esențial pentru existența literaturii și a spiritului critic. Al doilea: identificarea dintre estetic și canon nu este a celor care mi-au comentat
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
cu pene de struț și coadă de păun de era tare împodobit poemul ăsta și parcă nici nu era un poem era o scrisoare de adio..."(15 octombrie). Caietul oranj e un volum scris totuși în cel mai pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și cea poetică, pînă la dispunerea grafică a textului. Unul dintre cele mai lungi poeme "meditează" la fărămițarea sintactică, iar altul înfățișează coagularea tipic postmodernă a poemului, cu iluzia
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
cel mai pur spirit postmodern, cu toate artificiile textuale aferente, de la hibridizarea dintre notația de jurnal și cea poetică, pînă la dispunerea grafică a textului. Unul dintre cele mai lungi poeme "meditează" la fărămițarea sintactică, iar altul înfățișează coagularea tipic postmodernă a poemului, cu iluzia că ne explică semnificația culorii oranj: "am stat acolo toată dimineața și am așteptat să îmi vină în minte un vers, primul vers, cînd a venit era într-un taxi oranj n-am avut cu ce
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
figuri de stil". Adagiul apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai realizate aspecte ale prozelor lui Mihuleac. El reușește să extragă
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
pătruns de celebritatea de care, realmente, se bucură în Irlanda. Magda Teodorescu: Dezbaterea actuală din cercurile literare se învîrte mai mult sau mai puțin în jurul dispariției postmodernismului. Am sesizat în romanele dumneavoastră unele trăsături care le-ar putea afilia literaturii postmoderne, susținute de postmoderniști ca propriul teritoriu în literatură, cum ar fi jocul vocilor, limita indistinctă dintre genuri; în ce privește ideologia postmodernă s-ar putea vorbi despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
mult sau mai puțin în jurul dispariției postmodernismului. Am sesizat în romanele dumneavoastră unele trăsături care le-ar putea afilia literaturii postmoderne, susținute de postmoderniști ca propriul teritoriu în literatură, cum ar fi jocul vocilor, limita indistinctă dintre genuri; în ce privește ideologia postmodernă s-ar putea vorbi despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
susținute de postmoderniști ca propriul teritoriu în literatură, cum ar fi jocul vocilor, limita indistinctă dintre genuri; în ce privește ideologia postmodernă s-ar putea vorbi despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și să citesc doar la ce lucrez eu
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
despre o recitire a istoriei, o preocupare intensă pentru problemele identității și minorității. Vă considerați scriitor postmodern? Colm Tóibín: Nu sînt și nu am fost implicat în această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și să citesc doar la ce lucrez eu. Nu sînt afiliat la nici o universitate, nu sînt profesor, ceea ce înseamnă că nu am nici o idee despre această teorie. Abia înțeleg la ce se
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
cum fac răniții", "ne supse soarta/ cînd am murit ne supse/ născusem ligheane să mîncăm// luarăm și porcii din ligheane/ doar un nimic cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui iată poetul/ vai pasul iuțește-l nu plînge/ fereacă-ți matale femeea/ hii neam de curcan sau de hiară"; sau reciclări: "oareșicare ar fi și oareșiunde/ voa ea să mă lepede
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
inegală, în care proze precum Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister și moarte și prin câteva detalii prozastice care te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic și diluată în genul lui Barth, reușită tehnic, însă cu o recuzită destul de redusă: "Ochii se coborau, la intervale regulate, urmând parcă un ritual celest, se reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
integrarea în masa amorfă a copiilor cu o descendență cu grijă ocultată, care-și pierd vocea proprie și, odată cu ea, identitatea lor ca parte a unei tradiții. Nádas Péter e, după cum s-a spus deja de multe ori, un autor postmodern(ist), scriitura sa trimite irevocabil către această asociere; el e, însă, chiar într-o mai mare măsură, central-european, iar apartenența la acest spațiu (contestată ca grilă de interpretare pentru că ar fi limitativă, în sens negativ regionalistă) dă cititorului - dacă e
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
Roxana Racaru Eseurile lui Claude Karnoouh, pe urmele lui Baudrillard și ale altor observatori pesimiști ai fenomenului postmodern (modernitatea tîrzie), aduc, de pe poziții esențial antropologice, argumente în favoarea ideii că pierderea fundamentelor metafizice ale lumii contemporane (și cu ele a ideii de Bine, Adevăr, Frumos) a dus la trista degradare a democrației, devenită democrație de masă: "democrația de masă
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]