1,576 matches
-
Puncții, encefalograme, radiografii, alături de postfața prețioasă și emfatică a lui Al. Cistelecan), se pot desprinde multe poeme ce rezistă cu brio și după douăzeci de ani de la data scrierii lor. Această validitate explicîndu-se nu printr-un avans general către modelul postmodernist și printr-o așa-zisă epuizare a modernismului înalt, ci, mai simplu, prin investiția de talent, inteligență și expresivitate întoarsă pe care autorul a făcut-o în anii săi creativi. După care, venind Revoluția, poetul n-a prea mai scris
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
sau Ioan Groșan merg în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și făcând din istoriile lor axa de rezistență a prozei. Cele optsprezece povestiri din volumul
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
aceea, identificarea cu spectatorul, încurajată de realismul mimat de documentare, e împiedicată în Orlando. Oricum, consolarea e că protagonistul e remarcabil de spiritual în dialoguri. Rezultă că Potter reușește să escamoteze defectele codurilor de care se folosește. Impactul e unul postmodernist sută la sută: printr-un mixaj inspirat al codurilor, se ajunge la "încețoșarea" granițelor dintre realitate și film, adică exact ce făcuse Woolf cu linia de demarcație dintre literatură și realitate. Încorporând codurile realismului, Orlando depășește statutul de fantezie al
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
prin definiție, vocația primordială a cinematografului. Și cu atît mai mult cu cît un filosof francez ca René Girard ne prevenise, într-un eseu, că, pentru a înțelege demersul lui Mel Gibson "trebuie să ne eliberăm de snobismele moderniste și postmoderniste și să înțelegem filmul ca pe o prelungire și depășire a marelui realism literar și pictural". De acord; am așteptat cu nerăbdare să văd cum demontează Mel Gibson mecanismul violenței umane, utilizînd ceea ce același filosof numește "versantul antropologic al descripției
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
acest punct de vedere interesează în mod deosebit povestirile lui Tudor Octavian. Prejudecata temelor minore și a banalului ca subiect permanent a complicat, probabil, rezolvarea ecuației scriiturii acestui autor. Însușindu-și de la sud-americani lecția misteriosului camuflat în profan, iar de la postmoderniștii nord-americani dezinvoltura parodiei și a ficțiunii din orice frântură de viață sau text, Tudor Octavian a început să construiască povestiri exersându-și inventivitatea pe spații tot mai reduse. În 1968, (re)scria un basm cu Făt-Frumos în cheia spleen-ului
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
notații „istoria“ Antoniei. Istoria unui fel personal - a unor feluri personale - de a scrie și a citi. Istorie ce se conține pe ea înseși, autoexilată în propria-i poveste. Începutul cărții e de altfel o mise en abîme de efect postmodernist: naratorului (personaj omniprezent, care folosește obsedant persoana întîi la genul masculin) i se întinde propria carte. Scrisă la negru: „Mi s-a întins cartea, adică o carte al cărei autor eram eu, cu fotografia mea (reușită) pe coperta din spate
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
Pornind de la nenea Iancu și de la Republica de la Ploiești, un cineast, cunoscutul Radu Igazsag (care, mai nou, și-a mai adăugat un nume, deci semnează Radu Vasile Igazsag ! e o glumă sau e doar “o scurtă nebunie”?) compune un pamflet postmodernist pe tema “Ah, sînt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă tirania!”. Radu Igazsag semnează regia, scenariul și grafica, secondat de Vivi Drăgan Vasile, operator și producător (Fundația Arte Vizuale). Numai cineva familiarizat cu tehnicile filmului de animație poate înțelege
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
unic și indiscutabil este înlocuită aici de relativism. Pare că situația teoretic i-ar favoriza, dar practic nu se întâmplă astfel, pentru că nu poți lucra la un capăt temporal al canonului (cel dinspre actualitate) cu această deschidere generoasă a relativismului postmodernist, iar la celălalt capăt, dinspre clasici, să procedezi la modul tradițional. Nu poți să construiești un canon din opere neterminate, cu scriitori aflați în plină ascensiune (inclusiv prin afirmarea postumă incipientă, în cele câteva cazuri) și care lasă în suspensie
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
viitoarei generații 2000 (Marius Ianuș e un exemplu relevant). Din 1999, Ștefan Baștovoi e cunoscut drept părintele Savatie, după ce se călugărește la Mănăstirea Noul Neamț din Basarabia, dar continuă să scrie pe teme filosofico-teologice: Între Freud și Hristos, Ortodoxia pentru postmoderniști, A iubi înseamnă a ierta ș.a. În acest context - și nu numai -, romanul Iepurii nu mor este altceva. Totul se petrece în Basarabia, parte a Uniunii Sovietice post-leniniste. Un elev în clasele primare, Alexandr Vakulovski - zis Sașa - apare ca personaj
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
literar trebuie să se adapteze vremurilor de astăzi. Dacă e să ne amintim de ceea ce spunea Călinescu, critica literară este și ea o artă, dacă se validează, se validează prin propriul ei limbaj. - CUM AȚI DEFINI CRITICA LITERARA IN CULTURA POSTMODERNISTĂ? În postmodernitate, există un gen numit critic fiction, adică o critică ficționalizată, care recurge masiv la procedee literare. Și în România, Lovinescu, în tinerețe, influențat de impresioniștii francezi, scria foiletoane în care opiniile despre cărți erau redate printrun scenariu dialogat
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Topîrceanu intercalată în corpul ei. Cît ingeniozitate demonstra textul în sine ni se pare azi mai puțin important. Dar faptul de a introduce în 1955, în miezul unei lucrări de diplomă, o compunere în versuri reprezenta fără dubiu un gest postmodernist, anticipînd cu trei decenii apogeul la noi al curentului: Eu nu știu tărîmul spre care Pornesc cu condeiul acum, Ce demon mă pune-n mișcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar fruntea-mi nu stă să reverse Lumina aceluiași
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
e totdeauna în fața noastră, cu tot ce închide în el". Tema este prelucrată de Eminescu în Glossă: Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate". Interesante sînt fulgurațiile eminesciene în poeziile următorilor trei poeți: un postmodernist (M. Cărtărescu), un simbolist baroc (L. Dimov) și un suprarealist (Gellu Naum). Cărtărescu uzează cu mult succes de anumite "trucuri optice" prin care obiecte și lumi se dilată sau se micșorează după liniile de forță ale imaginației, ca în Sărmanul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
din tranșeele aceluiași "timp al mărturisirii, de la un M. Preda încrîncenat, uneori încleștat pe subiect, la un Al. Ivasiuc cu uimitoare abilități asociativ-demonstrative și de la un G. Călinescu, oarecum in anticipo, la un M. H. Simionescu sofisticat, frînt în muchii postmoderniste, C. Țoiu se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la cărămida primului cuvînt
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
ta-len-tatului scriitor, iubitor al calamburului și înfrățit în simțire și închipuiri cu marele Urmuz. Parodia e arma pe care cel mai mult o iubește autorele, și multă atenție ar trebui să-i arate scriitorii noștri de acum, de-și spun postmoderniști. Încă mai mult, Costin e primul a face Încercări pentru restabilirea realității în fabulele regretatului La Fontaine, pline de miez, împodobindu-și opera cu toate bogățiie sensibilității și inteligenței sale. Rîndurile sale, pătrunse de livresc (căci trezesc în minte nu
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
sub aspect teoretic, o listă de nume ale literaturii contemporane intrate în manuale, din moment ce acesta pare a fi primul pas al canonizării lor și al genului de literatură scris de ei. În fine, un ultim capitol al cărții, intitulat Decalog postmodernist, alătură fragmente, de asemenea comentate, de texte teoretice și critice referitoare la poezia postmodernă. Dar dacă structura cărții e cea obișnuită pentru lucrările adresate elevilor de liceu, abordarea se situează cîteva trepte mai sus. Voi lăsa la o parte comentariile
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
nici el nu știe bine dacă și cât le iubește, după trădări sau absențe, după amare confruntări. Arta literară a lui Anton Holban cu o stilistică directă, străină scrisului frumos, care obsedase generații de scriitori de mai înaintea lui, până la postmoderniști posedă timbrul autenticității, al unei necruțătoare investigații coborând în abisal și acceptând vătămarea eului, ca pe un dat necesar autoscopiei. Nu mai puțin, din acest fanatism al autenticității generează o certă calitate a observației, în alcătuirea de portrete, în crearea
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
precum ireverențiozitatea umoristică, omagiul indirect, amintirea pioasă, citatul spiritual și comentariul paradoxal"; el practică ,aluzia și comentariul aluziv, referința jucăuș deformată sau inventată, transpunerea, anacronismul intenționat, amestecul a două sau mai multe moduri istorice sau stilistice etc. Ca urmare, estetica postmodernistă a fost descrisă drept esențialmente Ťcitaționistăť." 1) Sînt trăsături care se regăsesc plenar în fizionomia Partidului Liber-Schimbist. Ideea de a ,reînvia" un partid din secolul al XIX-lea, care nu existase decît în ficțiune, ilustra concomitent anacronismul și parodia, aluzia
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
a apărut la București, la Editura „Destine” (2015). O carte în alb și negru de la un capăt până la celălalt, în care predomină albul, deloc întâmplător, spre a ilustra laitmotivul (timp alb) al tuturor poemelor cuprinse în ea. Este o poezie postmodernistă, nu chiar la îndemâna oricui, plină nu numai de neologisme, ci și de referiri la mitologia greacă ori nordică, de filosofie și simbolistică esoterică. Cu ample conotații, dificil de decriptat, poezia Mihaelei Oancea nu seamănă cu nimic din ce am citit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
a apărut la București, la Editura „Destine” (2015). O carte în alb și negru de la un capăt până la celălalt, în care predomină albul, deloc întâmplător, spre a ilustra laitmotivul (timp alb) al tuturor poemelor cuprinse în ea.Este o poezie postmodernistă, nu chiar la îndemâna oricui, plină nu numai de neologisme, ci și de referiri la mitologia greacă ori nordică, de filosofie și simbolistică esoterică. Cu ample conotații, dificil de decriptat, poezia Mihaelei Oancea nu seamănă cu nimic din ce am citit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
a călugărit și ține, la Mănăstirea Râșca, ateliere de poezie... În acest context generaționist, plural și aproape centrifugal, tânărul T.S. Khasis debutează cu un volum, Arta scalpării, ce extinde și mai mult claviatura artistică a anilor 2000. Autorul este un postmodernist tipic, cu toate atuurile și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
vol. 12, 1989, precum și Feminine Endings: Music, Gender and Sexuality, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1991; J. J. NATTIEZ (s. la dir. de), Postmodernisme, Circuit, vol. 1, nr. 1, 1991; I. HOESTEREY (s. la dir. de), Zeitgeist în Babel: The Postmodernist Controversy, Bloomington, Indiană University Press, 1991; S. MILLER (s. la dir. de), The Last Post: Music After Modernism, Manchester, University of Manchester Press, 1993; M. CHANAN, Musica Practică: The Social Practice of Western Music from Gregorian Chant to Postmodernism, Londres
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Music and After, Oxford, Oxford University Press, 1995; H. de LA MOTTE, La musique nouvelle en Allemagne depuis 1945, în: H. DUFORT et J. M. FAUQUET (s. la dir. de), La musique depuis 1945. Matériau, esthétique et perception, 1996; S. Connor, Postmodernist Culture: An Introduction to Theories of the Contemporary, Oxford, Blackwell, 1997; C. FLOROS, György Ligeti - Jenseits von Avantgarde und Postmoderne, Vienne, Lafite, 1996, U. MOSCH (s. la dir. de), Wolfgang Rihm ausgesprochen, Schriften und Gespräche, vol. 1, Winterthur, Amadeus, 1997
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
bun început drept program de acțiune. footnote>. Într-un al doilea sens, nici aceasta din urmă lista nu oferă un algoritm, o cheie de lectură care ne-ar permite o identificare și diferențiere a fenomenelor de substanță modernista de cele postmoderniste. Altfel spus, nu ne ajută cu criteriile prin care am putea opera o selecție, pentru că prin extrapolare să putem asambla o imagine clară a perioadei postmoderne în specificitatea diferențiată a acesteia. În concluzie, nici a doua lista nu clarifica lucrurile
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
originarea). Însă ambele se prezintă doar că două semnificații, două indicii sau doi coeficienți, ai aceluiași proces mutativ sau, mai precis de metamorfozare gradata astfel încât fragmentarea progresivă a unui principiu (modernist) semnifică, într-un mod sincron, relevarea coagulanta a celuilalt (postmodernist). Iar situația cu periodizarea se prezintă drept una de o extremă complexitate, deoarece (a) vorbim despre dispersia ultimei avangarde și, împreună cu ea, a întregului modernism muzical și (b) postmodernismul muzical se naște din această dispersie, însă, surprinzător, adoptând starea dispersata
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
avangardă (1945-anii '60). Astfel, într-un prim moment am putea concepe postmodernitatea în calitate de răspuns la situația din etapă imediat premergătoare. Spre exemplu, Grand Pianola Music (1982) de John Adams, o lucrare reprezentativă a post-minimalismului, poate fi imaginata drept un raspuns postmodernist la modernismul unei lucrări precum "Le Marteau sans maître" (1954) de Pierre Boulez, un răspuns post-minimalist la o lucrare pan-serială. Însă lucrurile nu se opresc doar aici. Tehnică citarii și colajului, generalizarea tehnicii de pastișa include, însă, perioade stilistice
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]