84 matches
-
funcția lor fiind indicată prin topică. Există mecanismul pasivizării, care permite verbului cu doi participanți să nu ia decât unul, întotdeauna pe cel nonagentiv. La aspectul perfectiv, verbele tranzitive nu se acordă cu agentul (aflat în cazul oblic, marcat cu postpoziția ne), ci cu pacientul (aflat în caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu se acordă cu agentul (aflat în cazul oblic, marcat cu postpoziția ne), ci cu pacientul (aflat în caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei, în mileniul II î. Cr. S-a formulat ipoteza că ar fi avut anumite caracteristici ergative. HOKAN Familie de limbi din America de Nord (California, Mexic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de svan. Dacă limbile nord-caucazinene sunt de tip SVO și se caracterizează prin marcare de tip ergativ−absolutiv, manifestată prin caz și prin acord, limbile kartvelian (sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și acord verbal (în persoană) de tip ergativ. Cinci clase morfologice. Încadrarea într-o anumită clasă determină apariția sufixelor "posesive" sau a celor "relaționale". Există un singur set de mărci de persoană, care apar cu nume, cu verbe și cu postpoziții, fiind derivate de la forme pronominale libere. Modul și timpul se exprimă sufixal. Nu există auxiliare. Schimbările de valență sunt marcate prin prefixe sau prin sufixe. Argumentele nominale și cele pronominale sunt în distribuție complementară. Cazul ergativ are aceeași flexiune cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
după sistemul ergativ, având o formă pentru S/O și altă formă pentru A. NEPALEZĂ Limbă indo-europeană (din aceeași familie cu HINDI), grupul indic, vorbită în Nepal și în India. 32 de milioane de vorbitori nativi. Marcare cazuală realizată prin postpoziții, care au statutul de clitice. Limbă head-final (SOV). 7 cazuri morfologice: cazul subiectului tranzitiv și intranzitiv, cazul obiectului direct, dativul, instrumentalul, genitivul, ablativul, locativul. Nu este folosită nicio marcă de caz pentru argumentul S al verbelor inacuzative. Dacă verbul e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
milioane de vorbitori) și în India (30 de milioane de vorbitori). Numeroase dialecte. Partiție ergativă. Construcția ergativă este restrânsă la anumite timpuri. De obicei, în construcțiile acuzative, subiectul și obiectul nu sunt diferite morfologic. În construcțiile ergative, subiectul primește o postpoziție (ne). Structura ergativă provine din pasiv. Regula acordului: verbul se acordă cu obiectul direct dacă subiectul este ergativ; în celelalte situații, verbul se acordă cu subiectul. Topică SOV. QUICHÉ Limbă din familia MAYAN, vorbită în Guatemala. 900 000 de vorbitori
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
liberă. Omiterea mărcii ergative determină defocalizarea agentului (așteptat, cu grad mic de agentivitate). Orice nume poate fi marcat cu ergativ, adică poate fi argumentul A al unui verb tranzitiv, indiferent de animare, timp, mod, aspect. Relațiile gramaticale sunt marcate prin postpoziții și prin clitice pronominale. Acordul pronominal urmează tiparul nominativ−acuzativ. Nu există o construcție medio-activă, prezentă în alte limbi din aceeași familie. WARRUNGU (WARRANGU, WARRANGO) Limbă ergativă, australiană, aborigenă, din familia pama-nyungan. Ultimul vorbitor a murit în 1981. Sintaxă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi în care marcarea are bază semantică sau care combină marcarea pe baze semantice cu cea pe baze sintactice: folopa (Papua Noua Guinee), wakhi/waxi (limbă sud-est iraniană). 14 Oyharçabal (2000) vorbește, referindu-se la limba bască, despre codificare nominală (prin caz, postpoziții, particule, topică) și codificare verbală (prin acord). 15 E. Woolford, "More on the Anaphor-Agreement Effect", Linguistic Inquiry, 30, p. 257−287. 16 Dixon (1994: 52) arată că pentru caracterizarea unei limbi ca fiind ergativă parametrul topicii nu este suficient (fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]