92 matches
-
noilor cuvinte; împrumuturi din sanscrita, pali, cambodgiana și chineză; unele cuvinte din fondul principal lexical (părți ale corpului, pronume personale, numerale) au rădăcini comune cu cele din limbile austroneziene; în general limbi fără flexiune; că și în limbile chino-tibetane, clasificatori postpuși numeralelor care însoțesc diferite substantive și identitate formală adjectiv-verb de nemișcare; anumite particule gramaticale la sfîrșitul frazei marchează interogativele și imperativele; topica SVO, substantiv-adjectiv. 6.6.5. Familia hmong-mien (miao-yao) Limbile hmong-mien, denumite și miao-yao, sînt vorbite în Chină și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
devin retroflexe dacă sînt precedate de [r], printr-o orientare a limbii spre fundul gurii în timpul pronunției. În suedeză, articolul hotărît este postpus, ca în română, dar, cînd substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (fenomenul circumpoziției): det stora skeppet "nava mare" (unde, skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
specială a articolului hotărît, plasată proclitic: det store skib53 (la fel: hus "casă", huset "casa", det store hus "casa (cea) mare"). În norvegiană și în suedeză, dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul se dublează, fiind antepus adjectivului și postpus substantivului, fenomen care poartă numele de circumpoziție: sued. skepp "navă", skeppet "nava", det stora skeppet "nava mare"; stad "oraș", staden "orașul", den stora staden "orașul mare"; norv. gutt "băiat", gutten "băiatul", den snille guten "băiatul frumos"; hus "casă", huset "casa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
le garçon etc. Se poate, prin urmare, constata că opinia potrivit căreia în limbile romanice determinanții se plasează după determinați nu se aplică și determinanților de individualizare (necalificativi). Limba română are însă situația specială că unii dintre aceștia sînt totuși postpuși, precum articolul hotărît, articolul demonstrativ-adjectival și adjectivul posesiv (băiatul cel harnic; băiatul meu), iar alții au poziție variabilă (epoca aceasta; această epocă). În general însă, se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă, articolul hotărît este enclitic, ca în limba română, dar devine proclitic dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Și în suedeză articolul hotărît este postpus, dar dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (realizînd fenomenul de "circumpoziție"). Aceleași situații caracterizează și limba norvegiană, cu manifestarea circumpoziției dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Limbile germanice realizează două tipuri distincte din punctul de vedere al formării diatezei pasive, engleza, neerlandeza și germana procedînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii române în 1953, în aceeași epocă de elan electric despre care am amintit mai sus. Chestiunea este că scrierea tradițională românească are trei feluri de apostrof: unul strâns care leagă cuvintele, altul larg care le desparte - și, iată, unul postpus, foarte frecvent în poezia veche, mai ales la Dosoftei (dar foarte frecvent și în vorbirea liberă, așa-zis populară, de astăzi). Pe lângă acestea, mai există desigur și cratima, adică liniuța dintre cuvinte. Biata liniuță - astăzi a preluat funcțiile celor trei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
puțin mai indiferent cu suflețelul tău, renunță la mila de sine și reflectează, din când în când, la tine însuți așa cum ai reflecta asupra altuia (idem: 194 și în CLRA) un om oarecare "neînsemnat, fără importanță" (GALR, ib.). Adjectivul oarecare, postpus grupului nominal, poate exprima nedefinirea. Această utilizare semantică este mai limitată, fiind înregistrată, preponderent, în texte cu caracter științific: Viteza de propagare a radiației optice într-un mediu oarecare (E. Poll, Fizică: 86) un punct oarecare al dioptrului diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
construcțiile care includ numerale (sau expresii numerice) compuse cu pronominalul nehotărât ceva (substitut de numeral, în această combinație - două mii și ceva, zero virgulă ceva), construcțiile cu adverbe și grupări adverbiale, precum vreo, în jur de, (mai rar) așa (antepus sau postpus grupului cuantificat), preț de ["circa"], mai bine de ["mai mult de", adverbul de mod bine fiind recategorizat, în context, și exprimând o valoare cantitativă]; construcțiile cu numerale care exprimă valori contextuale nedefinite etc.: trei sute și ceva [de brini] (IV: 335
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel articulat. Exemple
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
compus se formează în general ca în română, cu verbul auxiliar "veari" „a avea” la indicativ prezent, dar are valori specifice, în condițiile în care și perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
exprimă tot o acțiune încheiată în trecut, ca și perfectul simplu, dar la care vorbitorul nu a fost martor ocular, constatând personal faptul într-un moment ulterior: "G’org’i ari vinită din America" „Gheorghe a venit din America”. Auxiliarul postpus are forme scurte, neaccentuate: Cu această formă, vorbitorul exprimă faptul că nu a fost martor la eveniment, nici nu a constatat faptul ulterior, ci acesta i-a fost relatat: "G’org’i vinit-ău̯ din America" „(Pare-se / Mi s-
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
-și revine 1/ (de căte) a suferit. 2/ ELEMENTE CORELATIVE: adverbele și locuțiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru aceea, de aia, de aceasta. Conjuncțiile menționate, în afară ultimelor trei, sunt specifice. Specifice sunt și locuțiunile conjuncționale menționate, cu excepția ultimelor trei. TOPICA: - postpusa: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că și căci) - antepusa: (Cum) n-ai învățat, 1/ n-ai știut. 2/ (cele introduse prin cum) - intercalata: De aceea, 1/ (că) -i bolnav , 2/ n-a venit. 1/ PUNCTUAȚIE: - indiferent de
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
forma "en", și cel "neutru", cu forma "ett" care de asemenea determină și declinarea adjectivelor. De exemplu cuvântul "fisk" („pește”) este un substantiv în genul comun (deci "en fisk" = un pește) și are următoarele forme: Forma hotărâtă sau definită este postpusă substantivului, exact ca în limba română, prin adăugarea de terminații sau sufixe ("-en", "-n", "-et" sau "-t"), depinzând de genul său și dacă se termină în vocală sau nu. Articolele hotărâte "den", "det" și "de" sunt folosite doar pentru variații
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
acestea făcând referire la subiectul propoziției), o caracteristică limitată limbilor germanice de nord. Suedeza avea în trecut genitivul, care era poziționat la sfârșitul sau la începutul frazei. În suedeza modernă, genitivul este reprezentat de terminația enclitică "-s", care se atașează postpus unui substantiv. În limba scrisă formală, era considerat corectă să se poziționeze marca de genitiv "-s" după substantiv, dar astăzi sunt folosite destul de des alte construcții gramaticale. Verbele sunt conjugate în funcție de timpul gramatical. Un grup de verbe (cele care se
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul acesta, această
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul acesta, această zi" / "ziua aceasta, acel
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
dar numai în registrul familiar: Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om" / "omul celălalt. De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului. Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare: Observații: Spre deosebire de română, în franceză adjectivul demonstrativ determină totdeauna substantivul în mod definit fără prezența articolului hotărât. Mai este de menționat că
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]