455 matches
-
Articol principal: Cultura Cubei" Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 9 obiective din această țară. "Articole principale: Santería, Palo Monte, Catolicism" Peisajul religios al Cubei este marcat puternic de sincretismele de diferite tipuri. În era postrevoluționară, religia a fost descurajată, iar din 1962 până în 1992, Cuba a fost, în mod oficial, un stat ateu. După această dată, prin amendarea constituției, Cuba a devenit, formal, un stat secular. Deși vizita Papei Ioan Paul al II-lea a
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
care cerea o lectură revelatoare. Atât de departe de țară mi s-a părut tulburător să se rostească asemenea versuri vibrante În grai românesc, dar și În traducere engleză. Desigur că, așa cum se observă tot mai adesea În peisajul cultural postrevoluționar, poeții noștri au Înțeles că nu pot străpunge barierele notorietății universale dacă nu asigură versurilor o circulație În cât mai multe limbi străine. Una dintre plachetele de versuri ale părintelui era tradusă și În albaneză, spre exemplu. Nu lipseau nici
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
s-a folosit propriul os iliac cu care s-a reconstruit organic maxilarul distrus al tatălui meu.” Doina vorbește pe baza documentelor găsite de ea. Dispensa dată de Regele Mihai a fost importantă. De aceea, atunci când, Într-un târziu moment postrevoluționar, Doina a plecat În străi nătate, ea s-a dus glonț la Versoix, să mulțumească regelui pentru tot ce făcuse spre ajutorarea familiei sale. Intenționând să intre În țară, Regele fusese refuzat de către președintele Ion Iliescu și marcat de o
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
care pot depăși limitele comportamentului învățat în teatru. În construcția spectacolului, regizori precum Meyerhold sunt parteneri corporali ai actorilor, fiecare depinzând de corporalitatea celuilalt. Colaborarea lor reprezintă procesul pe care Donna Harraway îl numește "a deveni împreună." Regizorul și actorul postrevoluționari lucrează împreună prin corpul celuilalt: Ne formăm unul pe celălalt, în carne și oase. Suntem semnificativ 'celălalt' unul pentru altul prin diferența specifică, si însemnam în carne și oase o infecție urâtă de dezvoltare, numită iubire."[7] Direcțiile și metodele
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
război. Polemicile lui cordiale și nuanțate, dar categorice, cu Vladimir Tismăneanu sau Andrei Pleșu - plus neînțelegerile tacite cu Gabriel Liiceanu, taxat drept „un anticomunist visceral” - l-au păstrat pe Ion Ianoși într-o dezbatere de idei necesară în inflamatele decenii postrevoluționare. Dincolo de prolixitate și de deficiențele de compoziție, Internaționala mea rămâne, de aceea, o probă convingătoare (lecție deloc programatică, întrucât lui Ion Ianoși îi repugnă afirmațiile peremptorii și autoeroizările) că am avut intelectuali veritabili de stânga chiar sub totalitarism și că
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Pleșu mi-a spus că, dacă accept să fiu ministru, se duce la Președinție”tc "„Pleșu mi‑a spus că, dacă accept să fiu ministru, se duce la Președinție”" Al 91-lea ministru de Externe al României și al optulea postrevoluționar, Mihai-Răzvan Ungureanu este un politician norocos. A semnat Tratatul de Aderare a României, iar în ianuarie 2007, sub mandatul său, țara noastră va deveni membră a UE. Biroul lui Mihai-Răzvan Ungureanu nu se deosebește cu nimic de cele ministeriale. Aceleași
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
acest domeniu impun particularități metodologice și epistemologice, sugerând În plus Întrebări pe teme etice, de altfel indisociabile de finalitățile proprii acestor discipline. Toate statele occidentale se confruntă cu asemenea Întrebări. Modelul centralizator și uniformizator În stil iacobin, pentru care Franța postrevoluționară este o perfectă ilustrare, dar care a fost utilizat, cu unele nuanțe, pretutindeni În Occident și În toate fostele colonii, dar mai ales În Lumea Nouă, este tot mai contestat. Celebrul creuzet (melting pot) american, al cărui cost uman a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Prună la gradul de general". Putem fi convinși că posesorul unui astfel de creier digestiv, de mai trăiește (că de! anii trec și torționarii, natural, ființe trecătoare, se retrag și ei prin țintirime), nu a fost "supărat" de nici o instanță postrevoluționară, fie și după condamnarea comunismului la cea mai înaltă tribună, pentru sentințele la sute de mii de ani de detenție asupra unor oameni nevinovați care au avut nenorocirea de a trăi sub dictatura bolșevică. Martorul acuzării va fi un voluntar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a Bibliotecii Universitare și a unor edificii sacre din Capitală și din alte localități. Liberalizările care au urmat au dus la sporirea nedreptăților oamenilor lăsați pe drumuri. Așa s-a ajuns să se adune circa două sute de mii de "îmbogățiți postrevoluționari" într-o parte, iar în partea opusă se recenzează milioane de migratori în căutare de surse esențiale de subzistență. Se adaugă copiii abandonați, tinerii absolvenți respinși de angajatori, cohortele de "oameni ai străzii", pensionarii "anticipați". În loc să sporească, păturile intermediare se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu numai existența unei "clase", dar și "intelectualitatea tehnică" cu care vechiul regim se mândrea atât de mult. Cu recenta știre că se vor desființa două mii de kilometri de cale ferată, s-a ajuns să se aplice năstrușnica idee "proletcultistă" postrevoluționară din Rusia, care susținea schimbarea șinelor de cale ferată de origine țaristă. Acum însă, "caracterul de clasă al ideilor" nu prea mai are sens. "Demolatorii" nu formează o clasă, ci o forță difuză cu origini și brațe miriapodice, care se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Unul dintre cei mai cunoscuți băimăreni este fără dar și poate Ciprian Cătunescu, alias Unguru' Bulan. De vineri, 4 noiembrie, pe platforma online, Triluliru.ro, băimăreanul va lansa primul proiect de desen animat cl.asic din România postrevoluționară. Proiectul, numit "Luzării de pe Electrolizei" va combate în clasicul limbaj ardelenesc și cu umor autohton, instaurarea manelismului, otevizării și prostului gust peste România. Personajele principale, Frătzică, Unguru' Bulan, Gushteru' și C8ilu', care fac parte din proiectul "Unguru' Bulan" vor avea
"Luzării de pe Electrolizei", din 4 noiembrie. Oana Zăvoranu, Gigi Becali şi Mitică Dragomir au ajuns eroi de desene animate - TRAILER () [Corola-journal/Journalistic/68413_a_69738]
-
credibilă, cercetarea literară se îmbogățea cu un reprezentant atipic (a cărui disponibilitate pentru efort era dublată de o rară ingeniozitate conceptuală). Și totuși, poezia suferea o pierdere. Alice Popescu era, prin formație și afinități, unul dintre poeții începutului de tranziție postrevoluționară. Locul ei de drept era alături de T.O. Bobe, Sorin Gherguț și Svetlana Cârstean (de aceasta din urmă apropiind-o inclusiv atitudinea, excesiv de sfielnică și de scrupuloasă, în virtutea căreia și-a amânat cu două decenii ieșirea la rampă). Nu numai
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
cărțile adică, ci apartenența la un anumit grup de interese care, în lipsa unui termen mai potrivit, se numește partid. Cei cu bani și cu putere au învățat atât de repede legile locului, cumpărându-și "trompetele", lăudătorii, încât, citind unele texte postrevoluționare, Ceaușescu ar muri încă o dată - de invidie. Alții, care nu au cărți și nici fapte de cultură care să merite atenția opiniei publice, au ieșit la bătaie cu vârsta care, în sine, nu este un merit. De fapt, cei mai mulți nu
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
mai mult decât acum mediocritatea, nulitatea morală și intelectuală nu au ocupat mai ferm spațiul public. Lumea îi vede, le simte pustiul intelectual, dar fiindcă stăpânesc finanțele și o bună parte din publicații, tace înfricată sau indiferentă. La noi eroii postrevoluționari, salvatorii patriei, icebergurile ei au apărut după ce a trecut orice pericol. Acum se sacrifică luptând cu Securitatea, deși această instituție nu mai există; sunt anticomuniști vehemenți la multă vreme după ce comunsimul a devenit istorie. Important este că treaba merge, este
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
numele unui proprietar responsabil cu plătirea impozitelor corespunzătoare. Din punctul de vedere al impozitării terenurilor, harta cadastrală și cartea funciară sunt ceea ce reprezintă hărțile și tabelele silviculturii științifice pentru exploatarea fiscală a pădurii. Un Cod rural aproape adoptat Conducătorii Franței postrevoluționare aveau de-a face cu o societate rurală ce constituia o rețea aproape impenetrabilă de practici feudale și revoluționare. Pe termen scurt, era imposibil de imaginat că s-ar fi putut cataloga și cu atât mai puțin elimina toată complexitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
vecinilor lor nobili, fusese amenințată de Revoluție, de Marea Teroare și, În general, de agresivitatea țărănimii devenite mai Îndrăzneață și autonomă, părea necesară adoptarea unui cod rural explicit care să le garanteze siguranța. În cele din urmă, nici un cod rural postrevoluționar nu a putut fi impus, nici chiar În perioada În care se adoptau coduri napoleoniene În aproape toate celelalte domenii. Din punctul de vedere al studiului nostru, istoria acestui eșec este revelatoare. Prima propunere de cod, document elaborat Între 1803
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
puteau petrece și altfel, iar când se uită acest fapt, se face un pas Înainte În direcția naturalizării triumfului revoluționar. Când Învingători precum Lenin ajung să Își impună teoriile nu atât În derularea evenimentelor revoluționare, cât În scrierea istoriei oficiale postrevoluționare, aceasta din urmă pune accentul, de obicei, asupra dinamismului, scopului și geniului liderilor, minimizând rolul hazardului. Paradoxul final a fost, În cazul nostru, că istoria oficială a Revoluției bolșevice a fost, vreme de șaizeci de ani, În așa fel prezentată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Tandră... Naivă... Tristă..., compusă din Era muzicii lejere (1996), Poeme supărate rău (1996) și Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic (1998), subsumează bună parte din creația acestor ani. Tentat de dorința corijării vieții sociale și cultural-morale a României postrevoluționare, Ț. se transformă într-un vehement moralist. Când depășește versificarea unor percepte morale, știe să găsească în modalitățile satirei, ale absurdului și ale viziunii pseudoinfantile deschideri notabile către o afirmare surprinzătoare. Același lucru e vizibil și în volumul Un abecedar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
a luat această măsură în mod deliberat, care avea ca scop împrospătarea proviziilor, oastea sa aflându-se în tabără de două luni. Dacă istoriografia comunistă considera că Ștefan cel Mare a fost trădat în mod sistematic de boieri, în istoriografia „postrevoluționară” s-a ajuns la încheierea că țăranii l-au trădat, l-au părăsit pe Ștefan. Această interpretare absurdă s-a inspirat tot din relatarea lui Baltazar de Piscia, forțând însă limitele unei interpretări decente și pertinente. Planul sultanului era acela
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mult nația română nu ar trebui să se afunde în altă "abisalitate" culturală a neamului nostru. Plină de subtile și eclatante surprize cartea lui Theodor Codreanu merită să fie studiată mai mult decât lecturată, spre a ne desprinde de fanarul postrevoluționar al existenței culturale diurne, în care ne scufundăm plin de voluptăți omnisciente. Theodor Codreanu oferă criticii literare contemporane o mantie din purpura regală pe un promontoriu de porfir, greu de egalat dacă s-ar fi avântat ca viețuitor în capitala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decenii spiritul critic. Dar voci tinere ori mai puțin tinere, în numele demitizării, se dedau la violențe nihiliste considerând că poetul trebuie să suporte "rigorile democrației". Poate fi el condamnat pentru naționalism? A devenit ideea națională un păcat greu? lată, contextul postrevoluționar, tulburând scara valorilor, instituie confuzia întreținând o periculoasă nivelare. Întrebările par inutile, dar realitatea vieții literare, culturale în sens larg, atinsă de poftă maculării, a contestației oarbe ne obligă să le formulăm. Fiindcă aceste ieșiri vitriolante, într-o epocă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o periculoasă nivelare. Întrebările par inutile, dar realitatea vieții literare, culturale în sens larg, atinsă de poftă maculării, a contestației oarbe ne obligă să le formulăm. Fiindcă aceste ieșiri vitriolante, într-o epocă de rupere a zăgazurilor, în plină fermentație postrevoluționară nu l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rațiunii Practice (1788) și Critica puterii de judecare (1790), asistăm la o puternică revenire la deplinul empirism metafizic, din anii bătrâneții: Ce Înseamnă Iluminismul? (Was ist Aufklärung?), Spre Pacea eternă, și Conflictul facultăților. Apreciindu-le În contextul european al perioadei postrevoluționare a Revoluției Franceze de la 1789, când Kant lua cunoștință cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu, „lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
volumul Gravitația tăcerii, prefațat de Ioanid Romanescu. O mare încredere în forța Cuvântului (obligatoriu, cu majusculă) caracterizează versurile lui B., fie că e vorba de cele metaforizante, de factură neomodernistă, fie de cele „neorealiste”, îngroșate prin aderența la realitatea exterioară postrevoluționară. Pe de o parte, aspirație spre cerul înalt și pur al Poeziei (cu sfidarea forței gravitaționale), pe de alta, revărsare în spațiul devenit extensibil al poemelor, din necesități de documentare socială și pamflet moral. Bun versificator, autorul caută și găsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
să dau chestia aia jos. Răsplata pentru distrugerea cîtorva sute de mii de cărți vechi, rare a fost o avansare pînă la gradul de general și ocuparea funcției de șef al Direcției de Cultură din Ministerul Apărării, În armata română postrevoluționară. Ironie sau cinism? Abia dacă mai are importanță, notez pe margine, sub privirea căscată brusc a țărăncii care a dormit tot drumul cu papornița de rafie În brațe. Generalul-procuror i-a Întocmit un dosar pentru crime Împotriva păcii și crime
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]