119 matches
-
din motivele prezentate, este o propoziție care depășește înțelegerea logică. Ea cuprinde o antinomie fățișă, leagă concepte care se exclud: emisiune dintr-un emitent, fără diminuarea emitentului. Prin afirmarea ei conștientă, sinteza termenilor antinomici se va face într-o zonă postulată, translogică și transconcretă. Ne aflăm în fața unui mister, pe care această antinomie transfigurată are menirea de a-l adânci, potența, depășindu-ne în mod radical înțelegerea. Avem și aici, ca și în alte cazuri prezentate, o scindare de concepte care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Soluția antinomiei dialectice se realizează în concret, pe când soluția antinomiei dogmatice se realizează prin postularea unei zone inaccesibile, iraționale, contrare logicii, ce își găsește expresia în transfigurare. Transfigurarea este modul prin care antinomia dogmatică își află soluția, o soluție doar postulată, imposibil de cuprins cu structurile normale ale intelectului. Spre deosebire, formula dialectică nu are nevoie de transfigurare pentru a se construi. Refuzul sintezei în concret nu se datorează faptului că dogma se referă la ceva transcendent, precizează Lucian Blaga 379
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formulă fără concept sintetic, "compusă prin alăturarea momentelor antinomice pe fondul inaccesibil al unei unități postulate; momentele concrete antinomice intră în formulă, dar sinteza revelează ceva criptic față de fenomenele în chestiune. Cum momentele concrete în chestiune se ciocnesc, sinteza lor postulată, irealizabilă pe un plan logic sau concret, se efectuează prin scindarea unor termeni solidari"380. Sintetizând aceste comparații, putem spune că dialectica topește antinomiile în concepte sintetice sau concrete, pe când gândirea dogmatică trasfigurează antinomiile, punându-le să vizeze un ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca să nu zicem de inteligență) va alege indicatori ale căror corelații vor fi mai slabe între perechile formate din indicatorii specifici unei dimensiuni decât între cei ce aparțin unor dimensiuni diferite. Tot ce se poate întâmpla este ca anumite dimensiuni postulate ca fiind distincte să se dovedească apropiate una de alta. Așa ceva se întâmplă, de fapt, și în exemplul descris mai sus. Într-adevăr, se vede că cele opt aspecte asupra cărora sunt chestionați salariații din întreprinderile studiate sunt, în fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
că, prin introducerea celei de a doua variabile, se reduce gradul de nedeterminare privitor la poziția indivizilor după prima variabilă. Modelele deterministe se disting unele de altele în funcție de natura variabilelor (calitative, cantitative), de numărul acestora și de forma legăturilor matematice postulate a exista între ele. Cazul cel mai simplu de model determinist îl reprezintă construcția unui tabel de asociere (contingență) între două caracteristici calitative (variabile categoriale, cum se mai numesc) A și B, dintre care una - să zicem A - este presupusă
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
a ciclurilor, recomandînd politicile anticiclice care se impun. De asemenea, în dinamica economică, ei au introdus analiza pe perioade și pe secvențe, modificînd astfel metodele tradiționale ale analizei echilibrului. Myrdal a întîmpinat mari dificultăți în explicarea ratei reale a dobînzii postulate de Wicksell, pe care o rescrie într-o formulă, cu ajutorul unor ipoteze simplificatoare. Valoarea sa este considerată normală atunci cînd corespunde unei rate a profitului specifică situației în care investiția brută totală corespunde economiei totale, majorată cu variațiile anticipate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
anume: aceasta n-a urmat modelul "organicist" al evoluției (naștere, maturizare, apogeu, decadență), ci a cunoscut apogeul chiar la începutul ei prin Dante și Petrarca, "condamnând epocile care au urmat la coagularea, în nesiguranță, a unei alternative la "Dante - Petrarca", postulată, afirmată, susținută și ilustrată prin mijloace deduse, în mod fatal, din retorica și imaginarul celor doi". Adevărul e că, retrospectiv vorbind, C. M. I,, cum îi vor spune generațiile de studenți, dar și prietenii, mulți și totuși foarte puțini (ca și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
atrăgea prin neliniște, neastâmpăr, neistovită vervă coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în unitatea, mai mult ideal postulată, a operei, pictura lui a deconcertat printr-o mai adâncă contradicție care ar putea fi formulată drept aceea dintre adevărul vieții și artificiul artei. Arta lui Tonitza pornește din exigențe etico-sociale, dintr-o participare profundă și patetică la spectacolul suferințelor
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
este nimic altceva decît o secvență fantasmatică care îmbracă forma unei povești imaginare. Cu alte cuvinte, orice text literar ascunde în rîndurile sale niște mituri primordiale ale căror secvențe noi le sesizăm sub forma estetică a retrăirii unor fantasme. Odată postulată structura mitică-fantasmatică a textelor literare, lui Culianu nu-i mai rămîne decît să treacă la analiza unor exemple concrete, depistînd în paginile operelor literare existența motivelor mitice. Acest efort de descoperire a miturilor din corpul unui text este totuna cu
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista de priorități, printre cumpărături și telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează cel al dialogului a cărui eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
și se ascundea până acum în genunchi, ceea ce a făcut să fie extrem de dificil de identificat, deși studiul corpului uman a început cu foarte mult timp în urmă, conform ScienceDaily, scrie sursa citată. Ligamentul nou descoperit afost pentru prima dată postulat în 1879 de către un chirurg francez, însă primii care au reușit să-l identifice au fost chirurgii ortopedici Dr. Steven Claes și profesorul dr. Johan Bellemans de la University Hospitals Leuven, Belgia, cu ajutorul tehnicilor de disecție macroscopice. Medicii afirmă că acest
Componentă nouă, identificată în corpul uman. Unde se ascundea by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63098_a_64423]
-
grupări egoiste, exclusiviste, care consideră că există numai adevărul lor. De ce atâtea grupări religioase? Din pur egoism. Poate din interesul clericilor. Trebuie să existe o balanță între credință și știință. Nu cred în dogme, în adevăruri date, pot accepta doar postulate. Mie anumite expresii din biserică îmi fac frică, de tipul "Teme-te de înfricoșata judecată a lui Hristos!" La noi nu se mai vorbește în astfel de termeni, asta ține de epoca medievală. Avem și noi reminiscențe medievale în biserică
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
Dar și mai adevărat e că eu însumi mă împiedec să-mi fac datoria, că am geniu cînd e vorba să-mi irosesc timpul." Sau: "Din toate părțile mi se reproșează că nu produc nimic, cînd la mine sterilitatea e postulată; ba e chiar modul meu de "realizare"". I-o reproșau și prietenii. Odată s-a destăinuit caietului de amărăciunea provocată de o convorbire cu Mircea Eliade: "Toată dimineața am rumegat reproșurile pe care mi le-a făcut ieri M.E.: Ce
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
întrebuințează adjuvanți sau „deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac imposibilă inocența, naturalul sau transparența totală, trădând astfel fragilitatea formulei postulate de Truman Capote. Volumul are trei părți distincte. Prima, numită chiar Muzică pentru cameleoni include șase povestiri, în timp ce a doua este un scurt roman non-fictiv - Cioplitorul de sicrie - care, ca și Cu sânge rece, are o captivantă intrigă detectivistică, fiind
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
pe care i le-am dat conțin, în mare, o analiză a complexului semantic per, o justificare a "peratologiei" ca aură metafizică a acestui complex semantic, o localizare a teoriei din Tragicul în cadrul peratologiei, o redefinire a libertății în raport cu limitele postulate ("voința de limitare" - forma) și limitele date sau impuse ("voința de depășire" - problema peisajului și problematica lui "dincolo"), în sfârșit, o ilustrare la voința de limitare pe mitul Genezei și pe sculptură. La ora 6, când ne-am întîlnit și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
capitolul 2. Concurența perfectă Tipul ideal de societate schimbătoare pare greu de imaginat. Bineînțeles, societatea trebuie să aibă o structură permanentă, altfel cum ar putea suporta relațiile complexe ale unei civilizații? Totuși, o societate schimbătoare ideală nu poate fi doar postulată: a fost deja studiată riguros în cadrul teoriei competiției perfecte. Concurența perfectă oferă unităților economice situații alternative ce sunt doar cu puțin inferioare celei în care se află deja. Dacă ar apărea cea mai mică schimbare a circumstanțelor, ele sunt gata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
bucată. Văd comoda din dormitorul părinților, pe care se află o fotografie înrămată a surorii mele: râzând, așa e fotografiată, își arată gropițele și poartă o rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de călugăriță. Încadrat în alb și negru, chipul ei pare unul de copil. Privește cu mândrie, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
e uitarea. Și-i reamintea existența măritându-se cu un alt bărbat. Era uitată într-o cușcă, Mioara amintindu-i mereu că e uitată prin orgiile expuse în fața ei, nepăsarea fiind arma eliminării definitive a conceptului de Mamă, a Mamei Postulat. Devenită o Mamă oarecare, amintirea avea să-i ofere aceeași destinație. De ființă oarecare, care a avut scopul de a o aduce pe lume și atât. Din ou a țâșnit acest pui care acum, deși nesigur, e Liber. Ca preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sa filosofică asupra materiei totul se transformă. Eu îl contrazic întru totul! Nimic nu se câștigă, totul se transformă în... nimic! Așa va trebui să fie Mioara. Se va dovedi că nimicul există, va fi forma sa materială. Dovadă filosofică, postulat, cuvânt magic, absolut. Existența lui îi va dovedi nonexistența sa. Aceasta e uitarea, închisoarea perfectă pentru Mioara. Dorința ei de a fi văzută, cunoscută, acest vedetism agresiv, dovedindu-i inconsistența iubirii. Habar nu are că ea, de fapt, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reprezintă o geografie și o biografie imaginare. Ele creează iluzia unei continuități, a unui fir legîndu-i între ei pe toți cei care ocupă planeta din vremuri îndepărtate. Ceea ce se sprijină pe astfel de evidențe nu poate fi dovedit, ci doar postulat. Conform acestui postulat, impresiile din trecut se păstrează și în viața mentală a maselor, sub formă de urme mnezice. În anumite condiții prielnice, le putem trezi din nou la viață. De altfel, ele se păstrează cu atît mai bine cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a uitat să își disciplineze impulsurile atitudinale și scripturale datoare, în mod firesc, influențelor (orfice!) ale maeștrilor locului, surselor poeziei moderniste și formației filosofice proprii. Coerența internă a operei sale suferă tocmai din cauza unei pendulări constante între nevoia de simplitate (postulată, undeva, drept principiu fundamental al poesis-ului: "visez și acum scrierea poemului/ în cele mai simple cuvinte/ în cele mai cunoscute litere") și un anume vertij discursiv în care poetul alunecă adesea. Chiar și unele texte din Oglinda sumară (Editura Opera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de lume textuală. Este vorba despre o lume în-semnată de conștiința superiorității auctoriale ("Primiți-l cum se cuvine pe călătorul străin, poate că el poartă semnul!"), care îi permite creatorului ei să propună o altă variantă de reflexie a instanței postulate drept demiurgice: "Dumnezeu e mort spune Nietzsche/ e doar obosit spun eu -/ și câteodată amnezic". Sătul să stea "pieziș în umbra lui Dumnezeu" (Ceea ce flacăra nu știe)/, actantul liric se încumetă să își exhibe minusurile, convertindu-le pe loc în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
PRq PRq PRq vechi velur se hlizesc pd (3) SIT PR. loc la genunchi Avem astfel o idee asupra modului în care se stabilește ierarhia elementelor unei secvențe descriptive. Punct care trebuie teoretizat. C. Suprastructura descriptivă Trecerea operațiilor de limbaj postulate la ceea ce noi definim ca fiind suprastructura descrierii nu poate fi făcută decît simplificînd în continuare și plecînd de la macro-operații mai mult de natură lingvistică decît semiologică: aspectualizarea, pe de o parte, limitată, așa cum s-a mai spus, la dezvoltarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
auxiliarul, persoana căutată, mandatarul, eroul și falsul erou) nu este independentă de cea a funcțiilor: "Numeroasele funcții se grupează după anumite sfere. Aceste sfere corespund personajelor care îndeplinesc funcțiile." (V. Propp, 1970: 96). Această corelare între povestirea evocată și personaj, postulată deja de Aristotel în poetica sa, va fi reluată de Ricoeur în Temps et Récit în ipoteza genezei reciproce dezvoltarea caracterului/desfășurarea istoriei narate, căci dezvoltarea unui caracter este direct proporțională cu cantitatea de fapte, întîmplări relatate. Ideea majoră a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tot în orizontul acestuia. Topos-ul critic cel mai generos în privința sensurilor proiectului antropologic este a doua Critică. Omul apare în acest context ca subiect sensibil (impresionabil) și subiect inteligibil ("suport" al legii morale). De aceea, unitatea sa fie trebuie postulată, fie trebuie dedusă. Kant o postulează, dar nu în forma Ideii psihologice ca unitate a facultăților simțirii, cum procedase în prima Critică, ci în forma ideii despre o "structură" pe verticală a celor doi "subiecți" (sensibil și inteligibil). Este vorba
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]