352 matches
-
pedagogic ca poetul să fie citit și recitit pentru a fi cuprins mai bine în rândul tinerilor. Numai că Gheorghe Doca nu-l citează de două ori la fel pe Eminescu. Mereu alte virgule, uneori și alți termeni, amestec de postume între antume fără atenționare: ce va înțelege tineretul nostru din aceste reluări în continuă schimbare, nu știu - dar am convingerea că dl. Gheorghe Doca se abstrage din ideea de poezie - iar în privința textului ca text nu are proprietatea virgulei, a
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
ceară" are o poveste a ei: Perpessicius beneficiază de o prevedere a amintitei reforme care spune că textele deja elaborate până la intrarea ei în vigoare vor rămâne așa cum sunt elaborate - și până în volumnul V al său (1958), dedicat variantelor la postume, are corect, eminescian. „O,'nțelepciune, ai aripi de ceară..." - dar edițiile de după el au „O,-nțelepciune..." Ce marchează, aici, cratima? Funcția universală a ei este să indice formele conjuncte (legate), dar cum să legi două cuvinte după virgulă?! Inutil să
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
alungat abuziv în 1948 și n-a mai fost reprimit niciodată), în fine în capitolul despre anii în care Petru Caraman a trăit sub teroarea Securității, monografistul vine cu o informație am spune exhaustivă. Dense capitole prezintă apoi opera, soarta postumelor, activitatea de recenzent, studiile care l-au consacrat pe savant: Colindatul la români, slavi și la alte popoare, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei, Contribuție la cronologizarea și geneza baladei la români, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei Meșterului
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
Fofiu), La philosophie de la maladie (Mihaela-Gențiana Stănișor), Deux lettres inédites de Cioran ŕ Joan Marín Torres, Présentation de la Lettre d'Henry Corbin ŕ Emil Cioran (Eugčne Van Itterbeek), Lettre d'Henry Corbin ŕ Emil Cioran. Cînd e vorba de memoria postuma a operei lui Cioran, Capitala României se mută automat la Sibiu. Iată de ce se cuvine să sperăm că, în 2011, Centenarul lui Cioran va fi un eveniment de proporții europene.
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
că mi-ar fi dat prin cap. Cuprinderea unitară a operei eminesciene s-a lovit, de-a lungul timpului, de numeroase și variate obstacole, unul dintre cele mai tenace dovedindu-se opoziția antume-postume. Ridicată de Ibrăileanu la rangul unei dogme ("postumele nu sînt de ŤEminescuť", adică statutul de piese reprezentative le rămîne total inaccesibil), ea s-a transmis sub forma unei marcate rețineri și în studiile lui T. Vianu: "Eminescu al manuscriselor este un Eminescu anterior lucrării sale de autocritică, prin
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
al actului său poetic". După lumina egală proiectată de G. Călinescu asupra celor două sectoare ale operei, am asistat iarăși - pentru simetria traseului critic - la postularea disjuncției lor structurale (I. Negoițescu), și noimă în noua versiune cu exaltarea inflamată a postumelor. Să recitim împreună, pentru rațiuni pe care le voi divulga la timp, cartea din 1968 a lui I. Negoițescu. Ideea ei centrală este că în opera lui Eminescu "se disting două tărîmuri diferite"; "fără a se contrazice, tărîmurile se distanțează
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
dureri; iar plutonică acea parte ce corespunde în general laboratorului și care ș...ț vine mai din adînc, de unde se frămîntă văpăile obscure". De aici încolo, întregul demers critic, desfășurat cu fervoare și erudiție, urmărește un unic țel: demonstrarea superiorității postumelor și calificarea antumelor drept rodul unui proces al degradării. Enunțurile de acest gen sînt atît de numeroase încît problema constă doar în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm o sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
remarcabila analiză disociativă a lecturilor acestor personaje) să apeleze nonșalant la un asemenea concept, din punct de vedere paradigmatic, vetust? A doua oară, la egalitarismul democratic pe care autorul Scrisorii pierdute îl conferea tuturor lumilor lui ficționale. A rămas între postumele lui, ca o dovadă a acestei politici narative liberale, un foarte curios Repertoriu de nume proprii. Unele concretizate (și, de altfel, prezente măcar în Inventarul lui Gelu Negrea), altele abandonate în praful atelierului, ele spun multe despre un anumit sistem
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
autori bucovineni de limba germană, de la Roșe Ausländer la Paul Celan, de la Alfred Kittner la Kubi Wohl. Înnăscuta să generozitate față de tinerii literați e în mod special subliniată de Alfred Kittner (1906-1991), cel care i-a editat și prima culegere postuma, Das verzauberte Wort, la doi ani după moarte, la București. Din 1980, operă postuma a lui Margul-Sperber s-a aflat la Muzeul Național al Literaturii, între care mai multe variante ale antologiei realizate de el. Oferind-o spre publicare Editurii
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
la Kubi Wohl. Înnăscuta să generozitate față de tinerii literați e în mod special subliniată de Alfred Kittner (1906-1991), cel care i-a editat și prima culegere postuma, Das verzauberte Wort, la doi ani după moarte, la București. Din 1980, operă postuma a lui Margul-Sperber s-a aflat la Muzeul Național al Literaturii, între care mai multe variante ale antologiei realizate de el. Oferind-o spre publicare Editurii Schocken din Berlin, antologatorul scria că a renunțat deliberat la note și lămuriri bio-bibliografice
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
der Bukowina. Zusammengestellt von Alfred Margul-Sperber. Aus dem Nachlass herausgegeben von George Guțu, Peter Motzan und Ștefan Sienerth. IKGS Verlag, München 2009. (Fagul. O antologie a poeziei evreilor de limba germană din Bucovina. Alcătuită de Alfred Margul-Sperber. Editata din opera postuma a acestuia de către George Guțu, Peter Motzan și Ștefan Sienerth, Editura IKGS, München 2009, 469 pp.)
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
iremediabil poet”. După 1943, istoria literară va ocupa, progresiv, un loc tot mai important în activitatea criticului, prin participarea - alături de Tudor Vianu și Șerban Cioculescu - la proiectul Istoriei literaturii române moderne (1944), prin monografiile Calistrat Hogaș (1968) și Ion Creangă (postumă, 1971), nu în ultimul rând, prin activitatea în cadrul colectivului tratatului academic de Istoria literaturii române (materializată în volumul al II-lea, apărut în 1973). E greu de spus, în absența unei cercetări biografice bazate pe documente, dacă acest accent tot
Vladimir Streinu, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5901_a_7226]
-
cum nu s-au zgârcit la nici una din aparițiile anterioare din cadrul colecției - și au oferit o culegere cvasi-completă a poeziei lui Topîrceanu: volumele Balade vesele și triste, Parodii originale și Migdale amare, 24 de texte recuperate din periodice și 14 postume. Nu sunt reproduse, desigur, variante, iar textele nu sunt însoțite de note explicative, căci nu avem de-a face cu o ediție critică. Însă îngrijitorii au respectat norma critică a reproducerii textului și cuprinsului volumelor în ultima versiune antumă. Exigență
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
apoi vor figura în sumarul volumului Cadavre în vid. În toate cazurile, textul de bază adoptat de editori este ultima variantă a fiecărei poezii tipărite în volum sau revistă sub îngrijirea autorului. Acolo unde a fost posibil - adică la unele postume -, s-a făcut și confruntarea cu manuscrisele (bunăoară, pentru ciclul din Steaua, apărut între aprilie 1984 și iunie 1985). Însă manuscrisele volumelor antume nu au putut fi descoperite, așadar a fost imposibilă precizarea eventualelor intervenții ale cenzurii. În Notă asupra
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
-se chiar să completeze de una singură texte neterminate (de exemplu romanul Ferryboat de octombrie spre Gabriola). Nu este, așa dar sigur, că Malcolm Lowry mai poate fi recuperat în - pe de-a-ntregul propriile sale cuvinte. Cunoaștem și noi fenomenul „postumelor" scoase la iveală cu ghiotura de văduvele sau de progeniturile unor scriitori dispăruți. Margerie Lowry avea însă o scuză specială, simbioza întru creație dintre ea și soțul ei fiind probabil unică în istoria literaturii: când inhibiția maladivă l-a împiedicat
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
esoterice, etc., încât se pare că singurul inițiat care le sezisa pe toate și tocmai de aceea ajunsese să-l deteste a fost chiar Lowry. M-am străduit, de-a lungul anilor, să fac rost de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
față de opera unuia dintre marii noștri scriitori postbelici, duc la realizări editoriale pe măsură. Drumul de la bunele intenții la infernul editorial, se știe, e scurt și nemilos, nu numai pentru cel care îl parcurge - editorul - ci, din păcate, și pentru postumele necorespunzător valorificate. Exemplul cel mai recent este o culegere de documente, publicată, probabil, pentru a marca apropiata comemorare a 15 ani de la moartea poetului. Însă, așa cum este editată, culegerea nu aduce servicii memoriei acestuia, în ciuda prezenței unor texte apte să
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
-l traduce. În comparație cu Hegel, Schopenhauer pare un nedreptățit tremurând de nerăbdarea de a-și vedea cât mai repede recunoscute meritele. Și fiindcă intuiește că recunoașterea nu-i va veni în timpul vieții, își cultivă speranța într-o afirmare tardivă, chiar dacă una postumă. E un morocănos acru cu subtilități tenebroase, plângându-se de puțina atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
Magda Teodorescu După masivul și tulburătorul Lanark, comparat de Anthony Burgess cu Ulise al lui James Joyce, prozatorul scoțian Alasdair Gray apare în limba română cu un nou roman, intitulat Bătrîni îndrăgostiți - postumele lui John Tunnock. Plurivalentul scriitor scoțian, care este aici și graficianul propriei cărți, își dezlănțuie imaginația, pornind de la pretextul clasic al jurnalului găsit. Pseudo-jurnalul, scris de un învățător pensionar, John Tunnock, se combină cu un set de ficțiuni istorice ale
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
carte, între al doilea și al treilea text, este intercalat, hodoronc-tronc, un ocazional și nesemnificativ Cuvânt despre Eminescu. Care, în plus, ar fi fost publicat, conform editorului, în revista Caiete critice, nr. 1/1957! (În realitate, este vorba, firește, despre postuma tipărită în numărul 11-12/1997 al revistei Caiete critice. Plecat la cele veșnice în 1964, cărturarul n-ar fi avut cum colabora la o revistă apărută, conform DGLR, de-abia în noiembrie 1979...) Nici imperativul totalității, din păcate, nu este
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să te mișc o dată.../ Și-odat’... o să-mi ridici statui”. Aceeași nedreptate o va recunoaște, în cuvinte mult mai mișcătoare, Caragiale la moartea lui Eminescu. Tonul din Filozoful Blagomirea seamănă, de departe, cu unele postume eminesciene, de pildă Bismarqueuri de falsă marcă. Deși Eminescu are, culmea, mai mult umor, pe când Caragiale e destul de sec și fără poantă. Pe potriva, într-un fel, a lui Hasdeu, pe care-l ironizează sub chipul filozofului atoatecuprinzător. Vremea subtilităț ilor
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Alexandra Ciocârlie În prefața - netipărită în momentul respectiv și rămasă postumă - la ediția din 1912 a volumului Pe drumuri de munte, Calistrat Hogaș își anunță, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, intenția de a revoluționa specia literară aleasă, memorialul de călătorie. Pe un ton solemn, el prezintă geneza operei
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Critica tinereții lui e deopotrivă puristă și estetă. Cel dintâi studiu este Poezia lui Eminescu, scris la începutul anilor 1950, dar publicat abia în 1968. Este, probabil, interpretarea cea mai originală și discutabilă a poeziei eminesciene. Sunt, firește, preferate antumelor, postumele, sporindu-se diferența dintre ele până la opoziție. Antumele ar fi rodul influenței lui Maiorescu, editorul lor în 1883, și a clasicistei lui concepții despre poezie, creând pentru decenii bune imaginea unui Eminescu neptunic, în spiritul romantismului Biedermeier (termenul este al
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi romantice este real sau doar virtual. Două lucruri se opun validării tezei. Primul este precaritatea lingvistică și poetică a majorității postumelor, pătate de greșeli de limbă și de licențe. Al doilea este și mai important: puține imagini sau poeme confirmă plutonicul. Până și amplul poem Panorama deșertăciunilor, din care ediția Maiorescu reia un fragment, este mai degrabă neptunic decât plutonic, arcadian
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
le lipsește acea linie de oscilație care, trecută în mintea cititorilor, ia forma unei reacții de durată. În această privință, debutul lui Petre Pandrea nu numai că a avut loc foarte tîrziu, dar pe deasupra a inaugurat o carieră cu totul postumă. Mai precis, Pandrea e un înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]