109 matches
-
că e bine ca scriitorii, oamenii de valoare în genere, să fie luați în atenție în timpul vieții, pentru că după moarte degeaba li se mai acordă onoruri. Sigur, după ce nu mai exiști, onorurile nu mai au nici o valoare. Poate că pentru postumitate înseamnă ceva aceste aprecieri, integrându-se în substanța infinită a culturii și din aprecieri, cele care sunt serioase și nu sunt gratuite, se pot crea repere valorice pentru evoluția noastră, ca ființe individuale. E pe deplin întemeiată ideea că omul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
că e bine ca scriitorii, oamenii de valoare în genere, să fie luați în atenție în timpul vieții, pentru că după moarte degeaba li se mai acordă onoruri. Sigur, după ce nu mai exiști, onorurile nu mai au nici o valoare. Poate că pentru postumitate înseamnă ceva aceste aprecieri, integrându-se în substanța infinită a culturii și din aprecieri, cele care sunt serioase și nu sunt gratuite, se pot crea repere valorice pentru evoluția noastră, ca ființe individuale. E pe deplin întemeiată ideea că omul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
artistul (1969), unde sunt avute în vedere literatura de imaginație, memorialistica și portretistica. O secțiune specială reconstituie ultimul mare roman al criticului, Mălurenii, rămas în manuscris. Transformat în pasiune, interesul cercetătoarei se prelungește în urmărirea destinului acestuia în epocă și postumitate într-o panoramă intitulată Confruntări în critica deceniilor IV-VII. E. Lovinescu și posteritatea lui critică (1975), care opune în mod provocator direcția și lecția ilustrului precursor atât criticii sociologist-dogmatice din anii ’50, cât și noii generații „antierudite” din anii ’60
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
Eminescu rezidă mai degrabă în întreținerea, și aceea cu intermitențe, a unui climat abstract, fără activitate concretă, întrucât niciodată Eminescu "n-a devenit o instituție culturală a statului român", deși el este creatorul doctrinei noastre naționale moderne. Pe tot parcursul postumității, publicistica sa, și nu doar ea, a fost sistematic ignorată sau denigrată și scoasă din circuitul politicii naționale, ca, după al doilea război mondial, să fie interzisă în structurile ei esențiale, prin fragmentarism, din rațiuni politice. Nu întâmplător, proletcultiștii ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
există, se datorează unor atacuri incalificabile asupra lui Eminescu; altfel spus, asupra ființării noastre în ipostaza genialității. Autorul se află într-o stare de inconfort lăuntric aproape totdeauna când raportează complexitatea cosmosului eminescian atât la contemporanii poetului, cât și în postumitate. Provoacă amărăciune receptarea limitată sau intenționat obstrucționistă, din cauze subiective și obiective, a dimensiunii reale pe care o legitimează omul deplin al culturii române. O creativitate genezică și ctitorială merita o înțelegere pe măsură, măcar din partea urmașilor. Dar, se subînțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a studiului lui Daniel Dimitriu, precedată de un volum semnat de Constantin Trandafir. Sunt convins că ne aflăm în fața unuia din puținele procese de revizuire cu adevărat valorică și care se bazează pe criterii profesionale, nu politicianiste. A primit și postumitatea lui Bacovia atacurile politrucilor postdecembriști, deși nici pe departe atât de numeroase ca în cazurile lui Eminescu, Arghezi, Marin Preda ori Sadoveanu. Lupta pentru reașezarea lui Bacovia nu pare a întâmpina totuși dificultăți serioase. Atât exegeții tradiționaliști, cât și adepții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1 idem, p. 35 2 ibidem, p. 38 3 Pagini de critică literară, vol. II, p. 27 4 Pagini de critică literară, vol. V, pp. 16-25 5 idem, p. 22 6 Pagini de critică literară, vol. II, pp. 99-104 55 postumității cosmice”, dar s-a eliberat cu greu de influențe copleșitoare: Bacovia, Georg Trakl, Arghezi. Virgil Carianopol (Scrisori către plante, Frunzișul toamnei mele, Scară la cer1Ă este la începuturile sale îndatorat lui Esenin. Criticul observă ironic: „D.Virgil Carianopol are o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și nemijlocit scrierile polivalentului Camil Petrescu. Criticul scrie în schimb frumoase pagini de considerații generale asupra operei de ansamblu a eminentului literat, stăruind asupra personalității și structurii inconfundabile ale intelectualului de mare distincție și de tot atât de mare orgoliu. Privit în postumitate, Camil Petrescu este un spirit proteic: poet, romancier, dramaturg, critic literar, eseist, filozof, matematician, sociolog, om politic, cronicar (sportiv și militară, ziarist și memoralist. „S-ar putea zice - observă 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 121 2 Pagini
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în acest capitol mărturisesc o reală prețuire față de autorul Paginilor de critică literară. Vladimir Streinu se reflectă divers și multiform în oglinzile criticii, ale acelei critici apte să disocieze permanent esteticul de 121 valorile adiacente și să impună valorile perene. Postumitatea sa critică este una din cele mai generoase, chiar dacă, cel puțin deocamdată - cu excepția câtorva studii mai ample - nu i s-au consacrat lui Vladimir Streinu cărțile de exegeză pe care le merita. Viitorul ne poate rezerva însă surprize dintre cele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
că e bine ca scriitorii, oamenii de valoare în genere, să fie luați în atenție în timpul vieții, pentru că după moarte degeaba li se mai acordă onoruri. Sigur, după ce nu mai exiști, onorurile nu mai au nici o valoare. Poate că pentru postumitate înseamnă ceva aceste aprecieri, integrându-se în substanța infinită a culturii și din aprecieri, cele care sunt serioase și nu sunt gratuite, se pot crea repere valorice pentru evoluția noastră, ca ființe individuale. E pe deplin întemeiată ideea că omul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și alți câțiva. Apare volumul III al Caietelor de la Rohia, la Editura Helvetica din Baia Mare, în îngrijirea lui F. Roatiș, cu titlul N. Steinhardt în interviuri și în corespondență. 2002. Apare volumul IV din Caietele de la Rohia, Prin alții în postumitate, ediție alcătuită și îngrijită de F. Roatiș. 2005. O noua ediție a Jurnalului fericirii, la Editura Mănăstirii Rohia. 2006. Apare, la Editura Humanitas, volumul Eseuri despre iudaism, tradus din franceză de Viorica Niscov, cu o prefață Toader Paleologu. La Editura
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
literare niște enclave de spiritualitate, de etică, de transcendență, chiar și acolo unde scriitorii înșiși nu și le recunosc. E cazul scriitorilor generației '80. A.S. Cum îl percepeți dumneavoastră pe Steinhardt din perspectiva destinului său postum? G.A. E o postumitate fericită, ca să zic așa. E o postumitate meritată și care contrabalansează destinul antum. Spre exemplu Jurnalul fericirii, care are un destin mai mult decât dramatic. Confiscat în 1972, autorul anchetat. Rescris din memorie. Restituit în '75, trimis la M. Lovinescu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de transcendență, chiar și acolo unde scriitorii înșiși nu și le recunosc. E cazul scriitorilor generației '80. A.S. Cum îl percepeți dumneavoastră pe Steinhardt din perspectiva destinului său postum? G.A. E o postumitate fericită, ca să zic așa. E o postumitate meritată și care contrabalansează destinul antum. Spre exemplu Jurnalul fericirii, care are un destin mai mult decât dramatic. Confiscat în 1972, autorul anchetat. Rescris din memorie. Restituit în '75, trimis la M. Lovinescu și V. Ierunca din dorința de a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a scris și s-a discutat în ultimii 20 de ani mai mult decât despre orice alt scriitor ori despre orice altă personalitate bisericească. Ca să-l parafrazez pe steinhardtologul George Ardeleanu (specialistul intervievat), aș spune că e vorba de o postumitate fericită și meritată, care contrabalansează antumitatea. Numai că aceste dezbateri în jurul lui Steinhardt au căpătat, adeseori, un caracter stereotip. Este ceea ce am încercat să evit în aceste trei dialoguri. Am vrut ca aceste convorbiri să fie cât mai deschise cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
îngrijită și note de Florian Roatiș, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000. *** Caietele de la Rohia III., N. Steinhardt în interviuri și corespondență, ediție îngrijită și note de Florian Roatiș, Editura Helvetica, Baia Mare, 2001. *** Caietele de la Rohia IV., N. Steinhardt. Prin alții în postumitate, ediție alcătuită și îngrijită de F. Roatiș, Editura Helvetica, Baia Mare, 2002. *** Convertirea religioasă, sub coordonarea lui Emmanuel Godo, Traducere de Nicoleta Petuhov, Editura Anastasia, București, 2002. Dicționar analitic de opere literare românești, vol. II (E-L), Coordonare și revizie științifică
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian. Poetul a evoluat de la "erotismul angelic" la "sentimentul postumității cosmice", dar s-a eliberat cu greu de influențe copleșitoare: Bacovia, Georg Trakl, Arghezi. Virgil Carianopol (Scrisori către plante, Frunzișul toamnei mele, Scară la ceră este la începuturile sale îndatorat lui Esenin. Criticul observă ironic: "D.Virgil Carianopol are o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și nemijlocit scrierile polivalentului Camil Petrescu. Criticul scrie în schimb frumoase pagini de considerații generale asupra operei de ansamblu a eminentului literat, stăruind asupra personalității și structurii inconfundabile ale intelectualului de mare distincție și de tot atât de mare orgoliu. Privit în postumitate, Camil Petrescu este un spirit proteic: poet, romancier, dramaturg, critic literar, eseist, filozof, matematician, sociolog, om politic, cronicar (sportiv și militară, ziarist și memoralist. S-ar putea zice - observă Vladimir Streinu - că mai mult decât orice e cronicar al conștiinței
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cuprinși în acest capitol mărturisesc o reală prețuire față de autorul Paginilor de critică literară. Vladimir Streinu se reflectă divers și multiform în oglinzile criticii, ale acelei critici apte să disocieze permanent esteticul de valorile adiacente și să impună valorile perene. Postumitatea sa critică este una din cele mai generoase, chiar dacă, cel puțin deocamdată - cu excepția câtorva studii mai ample - nu i s-au consacrat lui Vladimir Streinu cărțile de exegeză pe care le merita. Viitorul ne poate rezerva însă surprize dintre cele
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de azi, o ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție pe care abia târzia postumitate o va descifra: aceea de a-l invita să-i recomande, să-i prefațeze un excelent roman, De două mii de ani, În care prefață, „magistrul” Își dă În petec. Și nimeni, atunci, nu Înțelege! Și alții, și alții, spirite dramatice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a opresat, aproape sufocat, În „lunga călătorie a tinereții”, infernul meu personal! De care, da, sunt la fel de mândru ca și de cele mai bune, mai „rezistente” opuri ale mele! Sigur, nu totul este spus „acum”: urmează vama, „justiția” definitivă a postumității, și eu sunt primul care o invoc și-mi curbez gâtul meu orgolios sub această „spadă a timpului” care mă așteaptă, pe mine ca și pe cei care, contemporani mie, de aproape sau de departe, au Împărțit timpul lor - Timpul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unor bâiguieli critice despre „megalomania lui Breban”, nu sunt convins de „absoluta valoare” a textelor mele și cred, am mai spus-o În câteva rânduri, că adevărata valoare În cariera noastră „ciudată”, a artiștilor creatori, se arată abia În postumitate! Nu atât „valoarea”, pe care, de bine-de rău, o indică și antumitatea și vocile ei autorizate, critice, mai ales dacă această confirmare de critică și de public trece granița mai multor decenii și a mai multor promoții umane de gust
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să se intereseze de ideile sale și, mai ales, să suporte, unii dintre ei, rigorile opiniei publice și ale convențiilor religioase. Acești „proști” și „Îndărătnici”, bănuitori și vicleni, cărora Iisus li s-a Încredințat și, mai ales, le-a Încredințat postumitatea „Învățăturii” sale, ce trebuia să tulbure nu numai comunitatea evreiască, a lui Abraham, Moise și David, a lui Ieremia și Iezechil, dar și pe cea triumfătoare, enormă și orgolioasă, cea romană. Acesta a fost În tinerețea mea „orbecăitoare” și „entuziastă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii, această afirmare se produce abia la sfârșitul vieții sau În postumitate! -, trebuie să arate, să joace o anume viclenie, un Întreg „teatru al adaptării”, al acomodării și imitării, Într-un fel sau altul al punctului de vedere, al opticii celor din jur, cei care dețin „cheia” sau „mandatul” opiniei publice, profesionale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ucis?! Dar, încă o dată, în artă, zarurile nu sunt niciodată aruncate pentru ultima oară, și cei care vin după noi „vor spune altfel” în ordinea valorii. E adevărat însă că, spre deosebire de ceea ce cred marea majoritate și nu puțini scriitori, că „postumitatea alege”, acest „verdict după moarte” este influențat, „corupt” în mare măsură de judecata și „corul” antumității. Spre deosebire de credința populară și „romantică” conform căreia „geniile se nasc după moarte”, statistic vorbind, marea majoritate a creatorilor de geniu au fost recunoscuți și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o declar uneori și public, eu cred, azi, la aproape o jumătate de secol de la debut și la două decenii de la dispariția sa fizică, că Nichita e mai mult decât un „scriitor, un poet important”. Și se pare că în postumitatea sa se pregătește acel rar și miraculos proces al „nașterii unei legende”, o legendă in statu nascendi. Sigur, poate nici aceste „semnale” nu sunt încă decisive, au mai fost cazuri de astfel de „legende născânde” ale poeziei românești, care apoi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]