206 matches
-
ochii încețoșați ca iezii In nepoți reînvie trecutele iubiri. Alunecă bătrânii ca umbrele înserării Când apusul pe uliți întârzie, Nimeni nu-i vede cum de geana zării Trec spre nu știu care veșnicie. Bucuria mersului pe nor Norul coborâse sub tălpile mele Potcovite cu dorința de zbor, Noaptea scria pe cer cu stele, Femeia mea ieșea din vis și dor. Mă ridicasem încet spre cer, Levitam între mine și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > BUCURIA MERSULUI PE NOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 601 din 23 august 2012 Toate Articolele Autorului Bucuria mersului pe nor Norul coborâse sub tălpile mele Potcovite cu dorința de zbor, Noaptea scria pe cer cu stele, Femeia mea ieșea din vis și dor. Mă ridicasem încet spre cer, Levitam între mine și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355254_a_356583]
-
care executa șoarțe cu șopoli mici, și șopoli mari. Fiind specializată în execuția acestor obiecte vestimentare feminine. Nicolae MARTINOVICI, a lui NIȚU era unul dintre cei mai renumiți fierari din sat. La atelierul său amplasat chiar în centrul satului se potcoveau caii și se ferecau căruțele în fier, întărindu-le astfel rezistența. Dorind ca meseria să rămână în familie, văduva acestuia, Lenca, și-a dat fiul, pe Nelu MARTINOVICI, ca ucenic la un fierar din Moldova Veche. Mai era un fierar
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
aici din cătunul Stur, despre cât de multă pădure era înainte, cu zeci de ani in urma, despre zăpadă din iarnă și despre calul pe care l-a avut și care a trăit 40 de ani. Traian se pregătește să potcovească un cal iar eu sunt spectator. Cu unelte speciale îi taie unghiile deoarece îl supără pe căluț și cu câteva mișcări îi pune o potcoava nou nouța! :) Valeria, soția lui Traian, mă supune și ea la acelasi tir de intrebari
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
BRAILEI Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Început de aprilie. De dimineață răsăritul mi se părea că este translucid sau aproape opac. După două ore, o ploaie rece începu să potcovească cu picăturile-i mari de argint străzile Brăilei. Din fereastra casei, priveam cerul care mi se părea atât de tulbure. Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > BUCURIA MERSULUI PE NOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Bucuria mersului pe nor Norul coborâse sub tălpile mele Potcovite cu dorința de zbor, Noaptea scria pe cer cu stele Femeia mea ieșea din vis și dor. Mă ridicasem încet spre cer, Levitam între mine și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359321_a_360650]
-
unul după altul!; „Respirația ta, Moarte, cu ochii scufundați în apa de Bobotează, a acestui vers ne-nțeles!”; „Numai de dorul miresmei tale mă schimb într-o floare cu aripi de aer de parcă-n poieni apa Cuvântului și-ar fi potcovit glasul cu vocabula Tăcerii...” Apa, ca de fapt toate simbolurile, poate fi considerată din două puncte diametral opuse, la toate nivelurile, apa generatoare de viață și generatoare de moarte, creatoare și distrugătoare: „Și apa zăcută lătrând din care beau cu
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
cetățenii țării despre care vorbim și unii loviți de-un optimism deșănțat, care credeau și își puneau toată speranța, într-o predicție veche de mii de ani, ce spunea că situația se va schimba și pe acele meleaguri, atunci când puricii, potcoviți cu nouăzeci și nouă de ocale de fier, vor sări până în înaltul cerului. Din acest motiv, pe parcursul întregii lor istorii naționale existaseră o mulțime de indivizi, ce-și trăiseră viețile scrutând cerul cu privirea, cu credința că vor zări într-
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
câțiva Fulgoi care lătrau și urlau înfuriați de biciușca Iernii. Le luaseră urma blestematele de namile, dar cizmele lui Mărțișor făcură adevărate minuni. Unde nu se aruncau ele din stâncă în stâncă, își înfigeau colții de oțel (cu care erau potcovite) în granitul stâncilor și-l aruncau pe Mărțișor tot mai sus și mai sus, cu toate vânturile turbate în spate. Până la urmă, Mărțișor și Norocel reușiră să scape de urmăritorii cei fioroși, ascunzându-se într-o crăpătură de stâncă și
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
pentru a deveni sustenabili (iar ipoteza este confirmată și de cercetătorii români). Legendă foto: România: 51,9%, conform Eurostat, 2016 Noi, însă, nu și nu! Parlamentarii (PSD și PNL deopotrivă), cu concursul premierului Ponta și al președintelui Iohannis, ne-au potcovit cu un Cod fiscal care accentuează dependența omului obișnuit de locul de muncă, în loc să-l încurajeze să-și deschidă propria afacere (vezi și seria de articole despre PFA). Tot Codul fiscal scade capacitatea de dezvoltare locală și poate conduce la
Refugiații suntem noi () [Corola-blog/BlogPost/338364_a_339693]
-
de expoziție, dar față de-a lu Unchiu era parfum. Era cuminte, ocoșă, trăgea bine; eu mai ocoș ca ea. Și eu, ca țiganul: „Dii, frumoasa lu frumosu, cu frumoasa lângă el! Doamne, ce frumoși suntem!” În ziua când am potcovit întâi iapa, m-am dus pe la Unchiu să mai stăm de povești. Tușa era la oi, la țară. Era final de noiembrie, seara. L-am aflat pe Unchi cocăind în pat, cu un picior întins și un genunche ridicat, cu
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 858 din 07 mai 2013 Toate Articolele Autorului BIDIVIUL TIMP..... Mihai Leonte Încalec pe bidiviul timp, Căci el sigur merge înainte, Nu-mi cere nimic în schimb, Nici măcar să fiu cuminte. * L-am potcovit pe bidiviu, Cu mult frumoase amintiri, Pe care le păstrez, le știu, Ale vechilor și noilor iubiri. * Cu bidiviul am trecut furtuni Și totuși am mers mai departe, Toate mi s-au părut minuni, Înscrise în a vietii carte. Din
MIHAI LEONTE, BIDIVIUL TIMP..... de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/341040_a_342369]
-
a scos banii din portmoneu și i-a zis cu vocea plângăreață. - Ia-i și lasă-mi viața, omule... Du-te cu Dumnezeu!... Naie luă banii și, întorcându-se spre complice, dădu bucuros din cap, vezi Doamne că l-a potcovit pe conașu' bine de tot, apoi a coborât scara de la tindă din doi pași, urmat de Ion Bâzdoagă, pe care nu-l văzuse Pandelică și nici Didina. Au ieșit din curte în grabă, trântind poarta în urmă, ca un avertisment
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cel puțin, așa este indicată de către autor ... ), în Albinele Hyblei Olimpiene[4], cele având funcție soteriologică și psihopompă (ca și Calul, care inițază întru „roata” Moarte-Înviere, prin intermediul Somnului/ Visare, „lavina de-ntuneric” - în: „înflorirea migdalui” marianico-hristic: „De vii la mine, potcovește-ți calul!/Cin' să mă tragă-n fugă azi pe roată?/ Lavină de-ntuneric, neaflată,/Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul!” - cf. Sonetul XVIII) : „Bătrân de-acum, mă paște depărtarea:/ Ce bun e vinul când îl bea uitarea/ Și ce
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
cât un ou de rață leșeasca, parcă era Moise al lui Michael Angelo cu cornul înțelepciunii în frunte. Cu tot tragismul situației, când l-am văzut așa, m-a umflat râsul. Titișor îi spune la mișto: - Da bine te mai potcoviră bohearu’ să nu-ți fie de deochi, ptiu, ptiu, cănd te-or vedea ai de la Mociornița, se cufuresc pe ei de râs. - Tacă-ți fleoanca, Titișor, cred că s-or fi rupt borhătăile în mine, că mă seaca la lingurica
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
meu aparat, tu care nu minți niciodată, numai tu și cu mine, am văzut chipurile îngrozite ale românilor când au plecat din Oradea în septembrie 1940 și când Horty Miklos a defilat pe strada principală călare pe un cal alb potcovit cu potcoave de aur. Alții spun că au fost numai din argint... Eu priveam cu tine de la fereastra farmaciei bunicului meu, nu aveam cum să văd dacă erau din aur sau numai din argint... Iti mai aduci aminte, dragă prietene
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
i-au ajutat pe nemți să-i devasteze tot hotelul. Bietul Weislowitz! A meritat oare să facă pe marele ungur? Despre el se spune în oraș că ar fi confecționat potcoavele de aur sau de argint cu care a fost potcovit calul alb pe care a intrat Horty in Oradea... Și acum, iată răsplata! Sub conducerea românească a fost bătut de jandarmi români pentru propagandă maghiară. După retragerea românilor, este bătut acum de jandarmii unguri pentru că este evreu... Nimeni nu mai
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
de boi!” - Răspunse omul încântat. / Îi dete carul de îndat’, Luă perechea cea de boi / Și merse-n drumul lui apoi. Privind în urma omului, / Dănilă-și zise-n gândul lui: „Taci că-i cu buche! Negreșit / Că bine l-am mai potcovit! Numa’ să nu se răzgândească! / Nu cred că o să îndrăznească Să se întoarcă și apoi / Să-și ceară carul înapoi, Pentru că după-nfățișare, / A fi țigan, deloc nu pare.” Muncit de gândurile sale, / Porni cu carul către vale. Carul din
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
-său sperase s-o mărite cu Gligor când o fi mai coaptă, numai că acestuia până atunci îi căzuse cu tronc, Veta lui Vasile Baboi din Pîțîligeni. Venise într-o zi bătrânul la atelierul lui însoțit de fată, ca să-i potcovească caii, că de, trebuiau să meargă la pădure să lucre la lemne și cum drumurile erau desfundate și în pantă, nu dorea să-și betegească[2 - a se accidenta, a suferi ceva, a răni, a lovi etc.] vreun cal de
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
efortul împlinesc dorința, viața și misiunea, Visul cu totul din partea cealaltă, a spiritului, confirmă realitatea înaltă și sfântă. „Mai aproape de cer... de visele mele,/ Am plecat șchiopătând pe-o biată mârțoagă/ N-aveam nici trifoi... era și oloagă.../ Pe drum potcovind rani deschise cu stele/ Și-a dat rasuflarea sorbind din izvoare/ I-am pus margarete, plângându-i mormântul/ Și-apoi resemnat rătăcind pe-o cărare/ Un om m-a oprit la răscruce de vânturi/ O scară mi-arată, de cer
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
cei de-o vârstă cu ea. Îi cânta seara din fluier, ea râdea sau se-ntrista pentru „Ciobanașul care își pierduse turma sa”. Uneori la potcovar se adunau bătrânii, Timp în care povesteau cum trăiau românii. Caii ei și-i potcoveau, ea privea uimită La cleștele ce-ndoia potcoava-nroșită . Și-ntr-o bună zi din curte pe sub poartă a ieșit S-a dus să vadă copiii ce-n vecini i-a auzit. De atunci la grădiniță, zi de zi s-a
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
lor. Vai de țara care are nevoie de revoluții, fiecare din ele ne mai fură câte un secol de firesc și credință. Ah, de-ași putea judeca pe cei care au făcut o profesie din a ucide în numele unei idei potcovită cu aberații la abur de alcool. Cei aureolați cu nimbul revoluțiilor sângeroase Nimic din tot ce-au făcut în viață n-au fost mai buni decât atunci când au murit. Aud șoptindu-ne în urechea veacului ce se stinge Încet “revoluția
RISIPIREA PUNCTULUI DE SPRIJIN, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343536_a_344865]
-
caisele de irepetabila povară mă tem mă tot tem că donquijote o să moară într-o magică zi de septembrie iar el calul acela înțelept o să-mi moară cu ochii deschiși mirosind iarba de mare amară calul se resemna să fie potcovit coama lui împletită cu zece funde striga să nu mă tai sunt cal de povară la abator toți măcelarii miros a minciuni sau a boală între noi caii aleargă ultima cursă nu există final învingătorul sigur se împușcă cu nările
ZECE FUNDE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340154_a_341483]
-
bere.... XXV. POEM FILOZOFIC, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017. strigai disperarea filozofând pe la icoane, mocirla gurii tale a izbucnit în claritatea lacului, țiganii, de la capătul satului , bat potcoave rupând bariera fonică a timpului, potcovind răsăritul dimineții, chipul tău atât de neînchipuit, fumegă, alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
a intrat în ochi, e văzduh printre chipuri, morarul a oprit moara, o să cumpăr făină pentru ... Citește mai mult strigai disperareafilozofând pe la icoane,mocirla gurii talea izbucnit în claritatea lacului,țiganii, de la capătul satului , bat potcoaverupând bariera fonică a timpului,potcovind răsăritul dimineții,chipul tău atât de neînchipuit, fumegă,alungând strigoii de pe pereți,îmbraci mantia de smoală,în timp ce pe coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]