1,061 matches
-
la istorie. Luând orice moment (perioadă) crucial(ă). Ceea ce s-a proiectat nu a fost pe placul (consensul) următorilor. Și nu a rezistat în timp. Regula a fost că potențialitatea umană nu a atins niciodată acel prag care să ducă potențialitatea la certitudine. Și probabil, va rămâne această regulă până la sfârșitul omenirii. Însă „în marea trecere omul are dreptul de a crede în propria persoană. Că poate modela viitorul. Pentru acest viitor probabil, omul si-a concentrat potențialul deținut creând științele
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
se vor difuza...oricum în viitorul previzibil, ele vor prolifera în jos, până la nivelul de indivizi. Va fi posibil ca un individ să fabrice un dispozitiv nuclear din materiale care se găsesc în comerț. Concluziile specialiștilor în domeniu este că potențialitatea armelor C.B.R.N. este enormă, necuantificată în prezent de nici un stat sau organizație internațională. Conflictele militare prezente cât și cele viitoare sunt și vor fi deosebit de complexe. Probabilitatea întrebuințării armelor C.B.R.N. în conflictele militare trebuie analizată într-un context complex, avansat
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor, omul politic providențial pentru această țară. Doar cei mai proști dintre urîtori îți doresc moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu Vaughan - punctul culminant al unei lungi expediții punitive în propriul meu sistem nervos - avu loc cu o săptămână mai târziu în salonul de la mezanin al Terminalului Oceanic. Privind retrospectiv, pare ironic ca acea casă de sticlă, de zbor și potențialitate, să fi fost punctul de plecare al vieților și morților noastre. Venind spre mine printre scaunele și mesele cromate, cu reflexia multiplicată în pereții de oglindă, Vaughan nu mi se păruse niciodată mai distrus și mai nesigur. Fața mușcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
piardă în narațiunea care urmează: e promisiunea unui timp de lectură ce se întinde dinaintea noastră, care poate conține toate evoluțiile posibile. Aș vrea să pot scrie o carte care să fie numai un incipit, menținând pe toată durata ei potențialitatea de la început, așteptarea încă fără obiect. Dar cum ar putea fi construită o asemenea carte? S-ar întrerupe, oare, după primul paragraf? Ar prelungi la infinit preliminariile? Ar interpola un început de narațiune în altul, ca în O mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de neologisme. O putem deschide la întâmplare pentru a găsi fraze de acest fel: „Cu cât mai neașteptate, mai revelatoare sunt apropierile transmutante, cu atât mai solicitat este ecoul în receptivitatea noastră. Pe de altă parte, antropocentrismul nu confiscă desigur potențialitatea infinită a metaforizărilor.“ Nu ne rămâne decât să reflectăm și noi asupra potențialității infinite a vanității unor autori... Ca in secolul XIX Militar de carieră, internat între 1985 și 1990 „în lagărele militare comuniste de muncă forțată din motive politico-religioase
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel: „Cu cât mai neașteptate, mai revelatoare sunt apropierile transmutante, cu atât mai solicitat este ecoul în receptivitatea noastră. Pe de altă parte, antropocentrismul nu confiscă desigur potențialitatea infinită a metaforizărilor.“ Nu ne rămâne decât să reflectăm și noi asupra potențialității infinite a vanității unor autori... Ca in secolul XIX Militar de carieră, internat între 1985 și 1990 „în lagărele militare comuniste de muncă forțată din motive politico-religioase“ (formulare preluată de pe ultima copertă a cărții), absolvent al Facultății de Litere în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și peste semnalează mai des decât bărbații de aceeași vârstă o puternică influență a acestei organizări asupra momentului ales pentru a avea copii. Efectul poziției sociale este interesant. Diplomele, o categorie socioprofesională și un venit lunar ridicat sunt acompaniate de potențialități de carieră importante. Totodată, un nivel al veniturilor ridicat permite să se facă apel la ajutoare remunerate facilitând această conciliere. Rezultat al acestor influențe contradictorii: ne dăm seama că organizarea vieții profesionale influențează numărul de copii pe care salariatul are
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină numai și numai în potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.”210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină numai și numai în potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.”210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fel diferit. Nu este vorba de o scurgere diminuată, în sens platonician, a ființei divine în lucruri, cum afirmă unii teologi catolici (sic!), dar aceeași ființă divină comunică prin intermediul energiilor cu creaturile, potrivit capacităților acestor creaturi, restrânse în structurile și potențialitatea lor229. Acest compromis va fi de scurtă durată, fiindcă în prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și în ultimă instanță în Fondul său invizibil și numai aici poate ea fi pusă în lumină. În măsura în care cultura este cultura vieții și se bazează pe cunoașterea proprie a acesteia, ea este în mod esențial practică. Ea consistă în autodezvoltarea potențialităților subiective care alcătuiesc această viață. Dacă ne referim la viziune, care a fost inclusă în analiza noastră ca exemplu menit să ne facă să înțelegem natura acestei cunoașteri originare a vieții, oricine va distinge cu ușurință ochiul grosolan de care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Manuscrisele din 1844, incapabil de o percepție distinctă a ceea ce contemplă sau de vreo apreciere artistică cu privire la aceasta și, de cealaltă parte, ochiul cultivat al cărui exercițiu rafinat este, ca atare, în patosul său, plăcerea estetică. Dacă ne referim la potențialități subiective motrice, fiecare va face în mod asemănător diferența între trupul unui dansator capabil a-și stăpâni forța și, se pare, a o multiplica, și trupul individului neexperimentat și stângaci. Același lucru este valabil pentru dicția unui actor, respirația unui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-și în ea atât principiul, formele organizării lor, cât și locul ajungerii lor la ființă, adică modalitățile concrete ale realizării lor. Tulburarea ontologică se produce atunci când acțiunea încetează a se supune hotărârilor vieții, nemaifiind ceea ce este la început, adică actualizarea potențialităților fenomenologice ale subiectivității absolute. Mai mult chiar, s-ar părea că acțiunea a părăsit sălașul care este dintotdeauna al său pentru a se produce de acum înainte în lume: în uzine, baraje, centrale, pretutindeni unde funcționează fără oprire și în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
problema de a produce bani, adică o realitate economică, în poziția și în locul bunurile utile vieții și desemnate de aceasta, chipul lumii s-a transformat. Pe de o parte, această lume natura originară definită de Corpropiere, actualizându-se în actualizarea potențialităților subiective ale Corporeității vii și, mai mult, drept această actualizare -, această lume-a-vieții așadar, nu lume-a-intuiției, ci lume-a-praxisului, lumea ca efect al praxisului dar, mai esențial și mai întâi, ca exercițiu al său, lumea nu ca Obiect, ci ca Act, al
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aparține în mod primordial nici naturii corporale, nici Corpului însuși. Pe de altă parte, de cum devine cea a banilor și nu mai este cea a valorilor de uz, această producere se modifică în totalitate: nemaifiind suscitată, definită și limitată de potențialitățile subiectivității, de "necesitățile" sale, ea nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această producere se modifică în totalitate: nemaifiind suscitată, definită și limitată de potențialitățile subiectivității, de "necesitățile" sale, ea nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere calitativ pentru a deveni cantitativă, "infinită", precum banii pe care se pune problema a-i produce. Or această "revoluție economică" nu o revoluție în interiorul unei univers economic dat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
apăsa un buton de comandă. Încă de la începutul erei industriale și ca simplu efect al înlocuirii progresive a "forței de muncă" cu energiile naturale, era posibilă prefigurarea reducerii activității lucrătorilor la o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa la acte stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare și sărăcire care indică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în funcțiune și să se întâmple în fine tot ceea ce se poate întâmpla. Tehnica este natura fără om, natura abstractă, redusă la ea însăși, exaltându-se și exprimându-se pe sine, autodezvoltarea sa, în așa fel încât toate virtualitățile și potențialitățile incluse în ea trebuie să fie actualizate, pentru ele și pentru ceea ce sunt ele, pentru dragostea lor față de ele însele, pentru ca să se facă tot ceea ce poate fi făcut, adică tot ceea ce natura va putea deveni. Este vorba de a fabrica
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul tehnic. Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața individului și constând în autodezvoltarea și auto-sporirea multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa, nu mai are trecere, nedispunând de nici un loc care să-i poată fi atribuit în ontologia implicită a vremurilor noastre, potrivit căreia nu există o altă realitate în afara celei obiective și susceptibile a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un fel de date, proprietăți opace ale acestei vieți: sunt posibilitățile sale, viața sălășluiește în ele și le deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei intuiții eidetice, și este greșit să i se atribuie acesteia din urmă capacitatea de a le face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face manifeste și, astfel, de a le stabili la origine în ființă. Esențele originare nu sunt nimic ideal, nimic transcendent. Determinările practice primitive ale vieții și, în această calitate, nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așa fel încât să coincidă cu aceste capacități fundamentale ale inteligenței și să le poată pune în operă. În măsura în care operațiile constitutive ale științei sunt modalități ale vieții absolute în sensul despre care tocmai am vorbit, în sensul unui exercițiu al potențialităților acestei vieți, al punerii lor în operă și al punerii lor la încercare, în care ele sunt propria lor ființă-practică adusă în această practică și de către ea la nivelul său de realizare cel mai înalt posibil, la înfăptuirea sa și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel mai înalt posibil, la înfăptuirea sa și la sporirea sa, atunci știința, percepută nu doar în mod restrictiv drept câmpul obiectivităților ideale, ci pornind de la prestațiile transcendentale care le produc și care nu sunt ele însele decât actualizarea anumitor potențialități fenomenologice originare ale subiectivității absolute, știința astfel înțeleasă în deplina sa concretizare nu este altceva decât o formă de cultură. De la cultură ea împrumută locașul său ontologic, cel al praxisului și, în același timp, caracterele care aparțin oricărei "realități" definite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cel al praxisului și, în același timp, caracterele care aparțin oricărei "realități" definite de către practică și ca practică, și anume: 1) caracterul de a nu fi în felul unei substanțe sau al unui lucru, ci doar ca efectuare a unei potențialități, care își găsește esența supremă în posibilitatea oricărei potențialități, în auto-afectare; 2) caracterul unei deveniri constând în faptul că orice efectuare este mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]