104 matches
-
apartamentele interioare ale castelului, unde el și cei mai de încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se în picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas poticnit, înghețat de trac, abia reușind, tras de Alin și împins de la spate de îngerul în galben, să pună un picior înaintea celuilalt. Ceata Domnului suntem.. Am venit în Noaptea Sfântă... Lângă voi să-ngenunchem... Pe când cerurile cântă. Se opreau alături de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sociabili, ca să nu spun mai mult... Și adăugă cu un interes plin de însuflețire: și vasăzică așa, mama ta m-a remarcat în poză!... În ce fel m-a remarcat? Păi zicea că ai un... corp frumos. Paul o spusese poticnit și se grăbi să dreagă impresia de stângăcie: și cu asta cred că ți-am răspuns la întrebare. Ba nu cred că mi-ai răspuns, spuse Geta. Mi-ai spus părerea mamei tale, dar nu și pe-a ta. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am pornit cu mașina către autostradă și, în câteva minute, am rămas blocat într-un ambuteiaj. Șirurile de mașini oprite ajungeau până la orizont, unde se uneau cu digurile rutiere ticsite ale șoselelor de la vest și sud de Londra. În timp ce avansam poticnit, apăru în depărtare blocul în care locuiam. Deasupra balustradelor balconului de la camera de zi o puteam chiar vedea pe Catherine prinsă într-o operațiune complexă, dând două sau trei telefoane și notând ceva într-un carnețel. Într-un fel neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de asta; nu vreau să-mi înfrunzi uretra cu baloane. După ce m-am familiarizat puțin cu comenzile, am pornit motorul și-am traversat curtea din față spre drumul de racord. Deasupra noastră, pe Western Avenue, fluxul de trafic își croia poticnit drum spre Aeroportul Londra. Vaughan deschise o sticlă de vin și i-o dădu blondei care stătea lângă mine pe locul din față. Aprinse prima dintre cele patru țigări pe care le rulase. Își ținea deja un cot între coapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și ce-a fost frumos; ieri, știu, eram pe piscuri, în munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o pajiște umbroasă cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au ieșit În ninsoare.” Nu voi ști niciodată ce a făcut Petru Între 14 și 17 decembrie 1993. De atunci Însă, ninsorile mă tulbură mai mult ca de obicei, ca și numele de Monika. Mă mai liniștesc doar la lectura poticnită a rezumatului comunicării pe care l-am transcris aici din preactele colocviului și pe care Îl și socotesc fără noimă, un vis fără cheie: „Le français langue étrangère n'est qu'un succédané du français tout pur. C'est un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Obiect gorful nostru a intrat în legătură cu Grimus. Și cu insula Calf. Vrând s-o analizeze fără să fie el însuși implicat, și-a Ordonat propriul corp respingător în așa fel încât să fie invizibil. Și a privit. în timp ce urmărea urcușul poticnit al domnului Jones și al lui Vultur-în-Zbor, simțea o emoție crescândă. Aura îi tremura pur și simplu de plăcere. Iată de ce: încă de când sosise pe insula Calf, sesizase o verigă lipsă, absența unui ingredient vital, care să stabilizeze structura locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era legată strâns la ochi și totul se cufunda în întuneric, înțelese că era ca și moartă. Simți un ghiont în mijlocul spatelui și se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama că acustica se schimbase: nu se mai auzea ecoul pereților de stâncă masivă. Și umezeala rece a aerului se ridica, simțindu-se din ce în ce mai puțin. Oare se amăgea sau percepea într-adevăr, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trei cai albi și ne vom duce sus de vom strânge cuțitele și topoarele tocite... Unde ești, Maco... (Are impresia că l-a găsit; pipăie o umbră.) Zice că el are trei cai albi, pentru noi, sus... INAMICUL (Tot mai poticnit, chinuindu-se grozav pentru fiecare sunet.): Ttttrrreeeiii... Trei... Trei... (Contorsionat, încercând să ajungă la MACABEUS, în sfârșit, atingându-l pe MACABEUS.) Ce spune? Ce spune el? (Arată către PARASCHIV.) MACABEUS (Furios.): Nu știu! De unde să știu? Tot timpul vorbește... (Plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Știrbei Vodă. Am coborât doar pe Bulevard, pe partea cu cinematografe, spre „Gambrinus“. Drum pe care îl făceam zilnic și care nu prezenta pentru mine nici un interes deosebit. Îl urmăream doar cu coada ochiului pe tatăl meu cum pășea greoi, poticnit, sprijinindu-se ușor de brațul meu, cercetând vitrinele, afișele și fotografiile cu scene din filme, atent la forfota mulțimii. I-am spus că acolo, sus, deasupra unui cinematograf, lângă farmacie, locuia o prietenă a mea. A încercat să privească într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aia, și nu s-a întâmplat?“. Mă întrebase, într-adevăr, dacă s-ar putea și la noi să se întâmple ceva care să-l schimbe pe Ceaușescu. I-am spus că nu. Mi-era teamă să-i spun altceva. Râd poticnit, scrâșnit: „Eram tâmpit să-ți spun ce credeam? Unui specialist?“. „Asta-i“, a oftat el. „N-ați avut încredere. Lipsa de încredere ne-a adus aici. Cu ce v-ați ales după scepticismul dumneavoastră? Al intelectualilor, în general? Ați împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-a sunat Conți pe mobil. Cred că de ani de zile nu-mi mai telefonase. Nici nu se aștepta să răspund. Am răspuns totuși. Cu vocea ei încurcată, poticnită, abia mormăind, m-a rugat: „Vino să mă iei. M-au... Ninge și io stau aci... M-au jicnit... Aproape în șuturi... N-auzi, de ce nu zici nimic?... Am... De ce nu vii să mă iei. Ninge și io...“. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Chiar și domnul Popa, deși, dacă vă amintiți, era puțin morocănos... Nu din cale afară de sociabil. Dar mă tem că nu sânt prea politicoasă, căci desigur dumnealui nu înțelege un singur cuvânt din ce pălăvrăgesc eu. Continuă într-o engleză poticnită: ― Mi-ați face o marc plăcere, mister Stanley, dacă ați accepta să luăm ceaiul împreună. Sânt sigură că în scrinul meu se mai găsesc câțiva biscuiți și o felie de cozonac. Domnul Cristescu ne va însoți, fără îndoială. Maiorul începu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la masă, mestecând în tăcere mâncarea și bând din vin, dar n-am de gând să le destăinui secretele noastre de familie. Nu pentru că mi-ar fi rușine, dar, Doamne, îmi spun, ce mai famlie! Ce adunătură pestriță de suflete poticnite și bătute de soartă. Ce dovezi desăvârșite ale imperfecțiunii umane. Un tată a cărui fiică nu mai vrea să știe de el. Un frate care nu și-a mai văzut sora și nu a mai primit nici o veste de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la marginea patului. Te-ajut și poate o să mă ajuți și tu, adică dumneata, se corectă el, pe mine, cândva. Dar io te-ajut oricum, pe gratis. Nicu avea gura ca atunci când înghiți cu greu o mbucătură și o simți poticnită undeva, în gât. — Cine te-a trimis? Întrebarea suna cam aspru. Băiatul se gândi puțin. — Zicea mamaia mea că Dumnezeu ne trimite și ne știe drumul la toți... Scrie în Universu’ despre tine, adică despre dumneata, mi-a citit nea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
însemna pentru mine “necunoscuta” pe care poate voi dezlega-o în timpul întâlnirii din astă seară cu bătrânul. Fără tragere de inimă, am pornit spre ușa chiliei călugărului... După răspunsul “intră”, am pășit pragul. Bătrânul s-a ridicat și, cu pas poticnit, a venit în întâmpinarea mea. ―Bine ai venit, fiule. Ia loc colo, pe fotoliu. ― Mulțumesc, sfințite, pentru primire și ospătare. ― Să-ți fie de bine - mi-a răspuns el, așezându-se cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti, cî s-o făcut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (2009 ; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011) și Captivi (ed. a II-a, 2011). Partea întâi Simona Vorbește repede, poticnit. Voce ridicată, instabilă. De parcă ar vorbi tuturor, oricui. Sau mai curând nimănui, doar sieși ; ceilalți n-ar fi decât o ipoteză, necesară a-i declanșa retorica. — Să spun cum l-am cunoscut. I-am scris. Spre surpriza mea, răspunsul a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Logon cu vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu, păcat-păcat. Mai bine de jumătate din ei dus la fund, dacă luau după noi pe apa asta... Mi-am dat seama atunci că toți rostiseră cuvintele. Vorbeau poticnit și Încurcau câteodată vorbele, dar i-am ascultat cu atenție și am văzut că era un lucru bun. - Of, of. Hai că venit toți, am auzit un glas din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atât de mult încât să compenseze pe deplin toată suferința pe care i-o produsese întrerupând comunicațiile atâta amar de vreme. În loc de asta, se pomeni că trebuie să-și justifice comportamentul, ceea ce încercă să facă printr-o serie de discursuri poticnite și prost argumentate. De fapt, susținu el, tatăl lui murise de două ori: a doua oară și cea mai devastatoare moarte fiind când Michael aflase adevărul despre paternitatea lui. Acum credea că cei doi sau trei ani de retragere ulterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că acușica acușica ajunge la Crâșma din drum de unde trebuie s-o cotească la stânga pe șleau... De aici se vedea satul cu casele înșirate ca mărgelele pe firul văii... Inima îl îndeamna să grăbească pasul, dar cum? Continua să meargă poticnit. Dinspre fântâna cu răchiți s-a arătat un punct mișcător... „În sfârșit, voi întâlni primul om din satul meu! Și uite în ce hal arăt!” - s-a uitat la el cu deznădejde... Nu după multă vreme, a băgat de seamă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau o "mîndruță". Mi-a fost dat să-l aud perorînd: "Democrația trebuie consolidată la sînge. La sîn-ge!" Îi tremurau obrajii, mîinile, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]