1,069 matches
-
modelat obsesia de a nu fi singur cu fiecare ființă plămădită, tot mai al nimănui. Fericirea lui Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea pe chipul oamenilor, paradă de zâmbete în icoane, aleluia! Se privea Petru în propria zidire, Dumnezeu clipea precum un bliț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina lui Dumnezeu. Soarele somnoros își clătea ochii în gârla Năsăudului, apoi, printre vârfuri de brad, prin sticla mată a ferestrelor, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împarte, la numitor atât cât încape o inimă largă), în care setea de a iubire este dată de circumferința roții Carului Mare. Fericirea nu se adună puzzle în trup, ci este însuși întregirea acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pătate până la coate de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost tuns frate, botezat monah, hirotonit preot, părticele de Dumnezeu în sfântul potir; dumineca, îți întregește așteptările. Lasă-ți sufletul în veșmânt (toamna vine odată cu întristarea păsărilor). Până atunci, deschide ochii spre lume, chiar dacă nu poți înțelege ce simte vântul în livezi desfrunzite, de ce plânge ploaia mai abitir deasupra fântânilor, câtă durere încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tu exiști dincolo de furtună. Icoana un arhipelag de stânci, dincolo, doar pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins candela far la capătul lumi, am cinstit crucea catarg pentru lancea mare, am deschis Psaltirea puntea mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu mai sunt singur în biserică. Vă rog, treceți la locurile voastre, vin părinții și găsesc frescele goale. Vă rog, urcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca să-i ocrotească În purcesul lor spre răsărit, de parohia din Weingarten unde se Înalță cea mai mare și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc din Întreaga Germanie. Floarea de piatră barocă adăpos tește, Într-un potir sacru, picuri din sîngele lui Iisus. Nimic mai potrivit decît culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atâtea confruntări și controverse dacă autorul n-ar ridica, în mod provocator, pretenții de istoricitate a fanteziilor sale (chiar în avertismentul preliminar). Cum bine știm, el combină, într-o rețetă hollywoodiană perfectă, mitul Graalului cu o pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se întemeiază pe un dosar apocrif
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am făcut semnul crucii și am luat-o, cu mâinile tremurând. Tremuram din tot trupul. M-am uitat la ea, mi-am adus aminte cum preotul o înălța în lumină, împreună cu potirul și mi-a trecut deodată prin minte că sângele tuturor a fost oferit în loc de vin și al celor uciși, și al celor vii și că n-am dreptul să iau numai eu Sfânta Împărtășanie. Nu știu cum am alergat înapoi la pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am mai auzit spunând ceva de un "potir"... Tatăl meu, care a mai trăit vreo mie de ani după asta, spunea că EL Îl chema atunci pe Tatăl Lui să îndepărteze, dacă vrea, acel potir de la El... Eu nu știu, n-am auzit decât ce a adus vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care venea din vale... Parcă L-am mai auzit spunând ceva de un "potir"... Tatăl meu, care a mai trăit vreo mie de ani după asta, spunea că EL Îl chema atunci pe Tatăl Lui să îndepărteze, dacă vrea, acel potir de la El... Eu nu știu, n-am auzit decât ce a adus vântul până la mine și vorbele Lui erau ca susurul apei care aduce în primăvară viața pentru noi: "...dar nu voința mea, ci a Ta să se facă". Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
topesc lin și că o pace deplină, un soi de țesătură emoțională fină, dar fermă pune stăpânire pe spațiul în care ne aflăm. Femeia în vârstă încetează să vorbească în dialect, ceaiul verde devine cea mai gustoasă licoare, demnă de potirele lui Ganimede, iar înserarea întârzie atâta vreme cât soarele nu se hotărăște să se despartă de coroana delicată a pinilor. Note despre arhitectura niponă Lucrez la un model de arhitectură care să propage senzații apte să dureze la infinit. Tadao Ando Europeanul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
De pildă, dacă în aceasta cădea vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea ce a căzut"160. În asemene condiții preotul trebuia să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
învierea morților, cred că aceia care o doresc n-au decât să învie, dar ceilalți pot fi scutiți de asta?! Preotul l-a mutat pe Iisus Hristos ca să facă loc pe masă pentru geanta lui mică și neagră. în vreme ce scotea potirul și patena cu hostia sfântă, punând totul în ordine, a spus: O credință atât de sinceră și nestrămutată cum este a ta e destul de rară. Chiar și în ținuturile noastre. Aș vrea să-ți urez noroc. Dar nu înțeleg, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se răsuci cu tot trupul înspre el și îl măsură din cap până-n picioare cu privirea ei de expertă întrale qigong-ului: Nu te-am trimis la oaste... sau în cruciade... sau în tranșee... sau ca să descoperi vreun nou continent... ori potirul Sfântului Graal, doamne ferește!... Trebuie doar să faci ceea ce fac și eu, atât și nimic mai mult, ripostă femeia râzând. Nu, Bart, începutul e mai greu, iar eu sunt și foarte grăbită, timpul mă presează. Și trebuie să te învăț
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
S‐a născut, a pătimit, a murit și a înviat. „Vrei să cinstești Trupul Stăpânului? ‐ spune Sfântul Ioan Gură de Aur ‐, nu-L disprețui, când este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl lași gol, tremurând de frig. (...) Cinstește-L deci, împărțind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur”. Omul care nu se dăruiește pe sine lui Dumnezeu
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl lași gol, tremurând de frig. (...) Cinstește-L deci, împărțind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur”. Omul care nu se dăruiește pe sine lui Dumnezeu, prin rugăciune, și semenilor săi, prin fapte bune, sărăcește spiritual și se dezumanizează. De ce? Pentru că a pierdut sensul vieții ca dăruire de sine. Egoismul constant
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
descins în infern!... Parpanghel înfioară asistența povestind câte a văzut el în iad. Groaza dă preț vieții. țiganii uită să mai mănânce, - captivați. Să spicuim câte ceva... Tiranii crunți și fără omenire șed legați pe tronuri înfocate, bând sânge fierbinte din potire; iar din mațele lor spintecate fac dracii cârnați și sângereți ș-alte mâncări pentru drăculeți... Simplițianu, - pe care adineauri îl credeam făcând parte și el dintre cărturari, - o dă în bară, criticându-l pe Parpanghel pe motiv că dracii ar
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
acoladă existențială: "Poezia lirică este corul în drama vieții - lumea. Poetul liric este un cor alcătuit armonios din tinerețe, bătrînețe, bucurie, simpatie și înțelepciune". La rîndu-i, emulul român al autorului Diotimei își varsă asocierile vizionare, cu tonalitate de rugă, în potirul salutar al muzicii: "Dacă aș rămîne în vidul ce de acum înainte are / A nevăzuților mișcare / Și în sine strălucește pe cînd mă contemplă / Cu văpaia sa, aș ține / Un colocviu fără milă cu eroarea din mine, / În genunchi, cu
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
opt) componente (foarte complexe): brățări cu pandantive multiple nedetașabile, engolpion, tăvi ornamentale, sfeșnice, geantă din plasă, icoană mică și mare, trusă de botez, ibric, aplică de perete, trepied, pafta, tablouri metalice, brichetă, scăpărătoare, afumătoare, cutie ornamentală, bidon, candelă, cădelniță, căldărușă, potir, copaie, panaghiar, diademă, mitră, chivot, policandru, candelabru, raclă, evanghelie cu încuietoare, catapeteasmă, anaforniță, coif, sabie, teacă de sabie, placă cu ornamente, samovar, jungher, truse diferite și altele asemenea IV 17,00 6,79 20,31 20,31 5. Ceas de mână fără curea, ceas
ORDIN nr. 150 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255695]
-
opt) componente (foarte complexe): brățări cu pandantive multiple nedetașabile, engolpion, tăvi ornamentale, sfeșnice, geantă din plasă, icoană mică și mare, trusă de botez, ibric, aplică de perete, trepied, pafta, tablouri metalice, brichetă, scăpărătoare, afumătoare, cutie ornamentală, bidon, candelă, cădelniță, căldărușă, potir, copaie, panaghiar, diademă, mitră, chivot, policandru, candelabru, raclă, evanghelie cu încuietoare, catapeteasmă, anaforniță, coif, sabie, teacă de sabie, placă cu ornamente, samovar, jungher, truse diferite și altele asemenea IV 23,95 11,65 23,31 23,31 5. Ceas de mână fără curea, ceas
ORDIN nr. 150 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255695]
-
Stema comunei Jucu se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă. În cartierul 1, pe fond roșu, se află un pergament cu o pană și călimară, totul de argint. În cartierul 2, pe fond albastru, un potir de aur ornamentat în partea inferioară cu trei cercuri și trei brâie. Cercul din mijloc reprezintă scena răstignirii pe cruce a lui Isus Hristos. Brâul din mijloc are dungi verticale, iar cel superior este asuprit de un șir de zece
HOTĂRÂRE nr. 1.341 din 28 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261238]
-
incomparabilul proces de spiritualizare a relațiilor interumane, simțul unei eternități care se construiește de aici, dăruirea și simțul etic, transpar mereu, la Alicante sau la Valencia, din gesturi mici sau din proiecte ample, din măreția catedralei orașului care păstrează Sfântul Potir, San Caliz, Sfântul Graal, sau din modernismul arhitecturii de inspirație acvatică a palatelor Muzicii, Științei, Artelor etc. Civilizația europeană, adică, tradiția, nucleul creștin, experimentul, erezia, avangarda. Cultura înseamnă dialog, nu excludere. Arabii și spaniolii, simbioza unei arhitecturi specifice Spaniei, Cidul
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
an), dar și studiile filologice l-au făcut să descopere „călătoria” scrisului: „În afara colii albe nu exiști/ poți, deci, să pleci./ Să pleci, de parcă n-ai exista.” (În coala albă). Orașe europene și de pe alte continente, centre iradiind ca niște potire sacre îl poartă către poeme ale cunoașterii de sine (Zile în Nicosia - 1373 d.Hr., Sonet venețian, Scrierile îndepărtate (Ravena), Roma plângând, Sâmbătă seara în Catania etc.). Ritmurile fiecărui loc trasează cercuri concentrice ale devenirii: „Paris cu ploaie și tu
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]