4,003 matches
-
toți, de la prima la ultima bancă. Am fost mai mulți colegi care ne-am revoltat și, în cele din urmă, întreaga clasă ne-a fost alături. Am scris scrisori, am facut grevă, am ținut piept câtorva inspectori trimiși “să ne potolească”. Au fost două săptămâni de răzmerita. Până la urmă, a plecat (în altă clasa) colegul nostru, iar doamna Banu ne-a rămas profesoară până la sfârșitul clasei a opta. Mi-aduc aminte că, de fiecare dată când ne întâlneam în acea perioadă
Doamna Banu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82565_a_83890]
-
acest peisaj figură doctorului Olteanu, de-o bunătate exemplara. Chiar și când unul dintre pacienți înnebunise cu delirul lui psihotic tot salonul, doctorul Olteanu avea încă răbdare să-l roage cu o voce caldă, dar fermă, aproape paterna, să se potolească. Și nu o dată, ci de zeci și zeci de ori. Iar vocea își făcea de fiecare dată efectul, mai puternică decât un sedativ. “Îmi mai zice nevastă-mea câteodată: Dacă-ți mai lași barbă asta albă să crească, data viitoare
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
la poalele munților Iezer-Păpușa, unde mi-am petrecut toate verile copilăriei în aceeași curte în care au copilărit bunicul meu și frații lui. Ieri am facut drumul cu bunică-mea, care stă acolo câteva luni pe an. După ce s-a potolit răpăiala, a continuat să picure când și când, iar cerul a rămas înnorat. E trist la Lerești acum și fără ploaie - au trecut 19 ani de când bunicul a închis ochii, iar anul acesta în mai s-a stins și fratele
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
dormit incomode, folosindu-se de toalete străine, mâncând pe apucate. Și-și amintea, cu aceeași duioșie, de zbaterea sa în ambiții fără rost și în frustrările nătânge trăite după fiecare eșec. Stătea întins pe perne, privea acvariul urban și își potolea setea cu un lichid verzui, pe care-l percepea rece și răcoritor, exact ca pe vremea când mai avea senzația temperaturii și a gustului. Apoi veni și ziua când Gough se trezi orb. De data aceea chiar că nu se
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
vileag ceea ce se petrecea în complex. Nici un argument al lui nu stătea în picioare. Nici un martor mincinos nu putea fi convingător. Chiar dacă va avea sprijin de la palatul prezidențial, unde cotizase pentru impunerea unui anumit candidat, nimeni și nimic nu va potoli ofensiva presei, emisiunile în serial ale lui Nemțeanu, care abia aștepta un astfel de subiect, să-l dezbată pe toate părțile, doar avea o potențialitate publicistică fără precedent. Dacă la început se bucurase că-i venise Gilda la mână, acum
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Cercul Cercul cel iubitor n-are brațe cum te-ar putea îmbrățișa fiind îmbrățișarea însăși? Cotidiană Minerii treceau mărșăluind unii prin alții capiteluri sfărîmate pluteau în lichidul albăstrui din pahar la colț de stradă crinii adoptau atitudini civice potoliți-vă potoliți-vă se adresau atît de convingător umbrele obiectelor ce le-au produs. Inspirație De unde să pleci și încotro s-o apuci alături de cîntecul tău de doi bani ce se strîmbă la tine (o ia pe falset) apoi te imită
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil". 2 înainte de naștere pe noi ne-au scăldat apele morții. flăcările morții ne-au ademenit în groapa roșie pregătită pentru arderea de tot înainte de naștere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea și de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
fenomen. Fenomenalitatea lui constă în multitudinea activităților pe care le acoperă, îmbinată cu o extraordinară forță vitală care îi asigură mișcarea, dinamismul, neastâmpărul, curiozitatea intelectuală. Ele îi hrănesc voința de a fi implicat în multe și de toate și îi potolesc o sete nestăvilită de a cunoaște; dar într-un mod cu totul propriu, care ține de structura sa mentală și de aspirațiile lui, să le spunem poetice, unde intervine artistul, condeierul, omul literei incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
trecut printre ruine și prin muzee, îmi spuse prietenul meu, m-am hrănit cu resturi de coloane ionice și corintice, am descojit fresce, am gustat picturi - și acum mai simt pe limbă fire din pânzele neîntrecuților maeștri renascentiști -, mi-am potolit setea din cascade și peșteri baroce, m-am lăsat pătruns de praful entuziast și pestriț al velocilor futuriști, am gustat, o, acea atât de subtilă, îmbătătoare drojdie depusă, prin ani aici, în adâncul oricărui lucru.. Acum sunt sătul, ghiftuit, îmi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
un pronunțat sens confesiv. Poeta știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica este un izvor de unde ne potolim setea de frumos, de divin, o poartă deschisă spre sufletul ei dornic de a se întâlni cu alte suflete frumoase, dar și spre un alt posibil univers al unei lumi ce va să vină atunci când toți oamenii vor fi mai
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
expresiv covârșitor fără seamăn. Este deplinătatea! Într-o deosebire adusă din pură crispare a gândurilor bine aranjate după formule nebănuite. Nu ar fi deloc corect să trecem nici într-un caz peste „Cunoaștere”: „În contemplarea ce absoarbe/ un spate curbat/ potolește gândurile./ Aduce calmul,/ liniștea./ Universul capătă unitate./ Lumea ideilor se prinde în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
DUMINICA ÎNVIERII, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. Atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, ... Citește mai mult Dintr-odată mulțimea s-a potolit.Strigătele lor se auzeau până înCetatea îngerilor aglomerată deConștiințele încărcate ale oamenilorCare și-au alungat privirileSenine. Ele desenauCerul în serile de vară.Mulțimea își rătăcise glasulîn jocul de lumini și umbreAle coloanei a șaptea,Ridicată din cenușa vechiuluiTurn al dorințelor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
major, produsul unui amor propriu rănit, de suferința unei reprimări consumată la rece, constant, de un puternic complex de inferioritate pervertit adesea în teribilism. Ei descriu acest sentiment ca pe un un fel de sete oarbă, care nu se poate potoli, se hrănește din ea însăși și sfârșește în violență. Cel stăpânit de ură are sufletul răvășit de neîmpliniri, de deznădejdi, pentru că și-a stabilit greșit coordonatele vieții și în final îl dau peste cap. Mulțumirea și fericirea sunt stări de
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
și inocenți, profesioniști și amatori, cu background sau fără. Înaintea spectacolului, orașul era cuprins de o teribilă agitație și amenințat de furtună. La ieșire, ludicul din noi, transferat din geniul lui Ionesco și din dăruirea trupei de la Theatre de la Huchette potolise ifosele orașului și ale naturii. Rîdeam cu toții și ne salutam ca și cum ne cunoșteam de-o viață. Viața aceea care a făcut posibil miracolul de cincizeci de ani, miracolul de la Huchette cu Cîntăreața cheală. Și nu mi s-a mai părut
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
ei pierdută în depărtare să indice faptul că iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
ale imposturii. Cu un titlu șarjat-agramat, Românii e deștepți ambiționează să ofere o diagramă a lăudăroșeniei naționale. Din cele două secțiuni ale volumului (Clișee culturale și Clișee literare), mai ales prima ne (a)trage către un duș rece, bun să potolească fierbințelile patriotice. Eseurile sunt pe teme conexe și e de presupus că ele au fost gândite într-o anumită interdependență, "risipirea" publicistică intrând într-un proiect mai amplu, acum materializat. Miza cărții este expusă de la bun început, aproape toate paginile
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de visul meu zbuciumat într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde echilibrul cel ce aleargă prea repede nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc să mă culc alături de ea, fără să-i povestesc nimic. Ar râde de mine, de visul meu zbuciumat într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
groase înmulțirea seminței și pentru aceea silnicele gânduri; și dintru acestea toate se iscă atunci ticălosului trup o văpaie și un cuptor babilonesc<footnote Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuriă, p. 92. footnote>, fierbințeala trupului ce caută să se potolească prin satisfacerea patimii. Sfântul Isaac Sirul ne învață și el că e cu neputință să biruim gândurile trupești atât timp cât suntem îndestulați de pâine, apă și somn: Nu e cu putință să biruim gândurile rele legate de stârniri trupești, sau este
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
că s-au hotărât să meargă pe această cale pentru a dobândi o biruință asupra păcatului<footnote V.V. Zenkovsky, op. cit., p. 25. footnote>. O încercare de a scăpa de demonul curviei poate fi, pentru monah, retragerea în liniștea sihăstriilor care potolește patimile<footnote Clement Alexandrinul, Stromateleă, p. 372. footnote>, dar cei mai mulți părinți sfătuiesc ca niciodată să nu vorbești cu femei<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățăturiă, tomul II, Edit. Bunavestire, Bacău,1997, p. 330. footnote>. Deoarece, la fel cum uleiul
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]