380 matches
-
trăit viața lui, și din moment ce îi asigura soției satisfacerea multor capricii financiare, nu considera că Françoise are ce să-i reproșeze. Mai bine stăteau lucrurile între perechea Hélène-Charles. Charles era un melancolic vârstnic, puțin ramolit, iar Hélène era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și în imaginația noastră dacă Rațiunea formulează un limbaj corect, care să le surprindă și să le facă posibile. În amintirile noastre însă există iubire. Iubire de noi, iubire de viață, iubire de ceea ce a fost, iar dorința poate fi potolita fiind adusa la extrem. Iar atunci realitatea nu mai contează, nu o mai simțim. Murim de plăcere. A face mai multe lucruri odată : a zbura cu o viteză uimitoare de la unul la altul astfel încât să nu pierzi nimic, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vede că în lume se petrec lucruri grozave dispune și de o voce care convinge. O voce umană, caldă, când resemnată, când revoltată. O voce care descrie toate întâmplările incredibile, toate personajele care prind viață și mor, menținând un ton potolit, dar urmărind totodată o muzică interioară aparte. Poemul copilul mestecenilor descrie un peisaj imaginar, declarat ca atare, dar care își arată vinișoarele de sânge și palpitul vieții. Paradoxurile sunt, de fiecare dată, spuse pe tonul cel mai natural, frângând cu
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
moderniste, dar nu și timbrul, de neconfundat, al unui autor anume. N-ai ști să spui de cine sînt aceste scheme îmbrăcate în metafore ici-colo frumoase, pe contururile unei logici paradoxale. Pentru începutul cântecelor, poezia, așa-zicînd, program, e o incantație potolită, în ciuda vorbelor mari. O sinteză de tendințe, între atotcuprinzătoarea regăsire în natură, ținînd, deja, de altă epocă, și asumarea unei sensibilități de uz propriu: Desprindeți-vă cântece ale inimii,/ Ale pământului, ale norilor, ale mele...". Naivitate tușantă și amestec de
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
e o cumințenie ciudată, credință naivă că furtuna va trece. Nu efuziunile modernității aux armes, ci darea deoparte, cu bună știință, retragerea de siguranță pe-o linie moartă. Unde nu întreții nici măcar speranțele unor revizitări, în posteritate. Înțelepciunea, tristă și potolită, străbătînd anii '20 -'30 dinspre mainstream spre periferie, a jocului de-a v-ați ascuns. Recuperările, altfel decît în chinurile zadarnice ale amintirii, nu sînt de așteptat: „Acolo, pe unde am trecut cu întâia copilărie,/ Pușcașul trecea într'o sâmbătă
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
în mod esențial de reziduurile pe care le transportă în fluxul ei”. Sunt reziduurile vieții. Civilizația este, într-un fel, un cimitir. Unul unde te odihnești de frământările vieții. Decât că viața n-a murit de tot. S-a potolit. Potolită, te poate fermeca. E ca cimitirul de la Lëtzebuerg; unde stau cu orele și unde numai eu sunt viu întrucâtva. E bine, dacă ești slab de înger și altfel nu poți, să faci acel prea mult după care nu se mai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
crize și începe să se simtă muritor. (Nota editorului) II. PA Soarele și luna, fluxul și refluxul: roțile de-acum fumate ale naturii, care în Florida fac prăpăd în locul unde plaja se întâlnește cu marea, în Pennsylvania sunt mult atenuate, potolite, sedimentate, poartă straiele familiarului. Pe sfertul de pogon din Penn Park achiziționat de Janice și Harry cu un deceniu în urmă există, înspre casa din vecini construită din cărămidă arsă, un cireș exotic și lui Harry îi place să fie
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
a sonetului se lărgește din nou, dovadă că deprinderea cu genul a celui care scrie compensează îndrăznelile tematice. Pentru Coșbuc, sonetul e prilej de ceartă, de încăierare din condeie cu adversarii. Pesemne că forma și cadența îi asigură, în ochii potolitului, altminteri, poet, o anume cale deschisă spre urechile lumii care stă să judece acuzele aruncate. În schimb, Cincinat Pavelescu, bine cunoscut ca epigramist fără menajamente, dă în Egiptul un sonet întru totul liric, fără nici o picătură din veninul înfruntărilor între
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
Vine noaptea! grăbește-te să mături" e un alt fel de a spune, ca Valéry în al său Cimitir marin, "le vent se leve!... Il faut tenter de vivre". O încercare de a mai trăi, cînd noaptea vine, e această potolită Cărticică de seară, scrisă de un Arghezi nell mezzo del cammin, mai curînd decît bătrîn. O lungire a zăbavei, precum hotărîrile amînate de seara pe dimineața. Cine și-a pierdut o zi cît o viață,/ S-o caute repede. Se
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
să ajungă, iată, semestrială...) impun, polemizînd, subînțeles, cu cei pentru care franceza începe să fie asimilată limbilor moarte, o imagine-caleidoscop a francofoniei. Numărul, tematic, comme d'habitude, se numește chiar așa: Francofonii/ Francophonies. De la francofonie la francofolie, trecînd prin mai potolita, decît ultima, francofilie, ne plimbă Sofia Oprescu, în Argument. Aflăm că francofoniei i-a dat cuvînt "un geograf cu nume de poet - Onésime Reclus - în 1880". Gloria ei, deci, nici nu e, măcar, foarte veche. Cam tot atît cît modernitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
manieră convențională, ci grefat pe un temperament rebel, cu o "peniță muiată în pelin", înclinat spre pamfletul executat cu o "bardă călită în focul inimii sale luptătoare". Mult mai curînd un discurs al luptei decît unul al reculegerii, al filtrării potolitelor concluzii. Morala i se cufundă din plin în spumele expresivității, divulgînd o natură oarecum argheziană, poate în relație cu o comună obîrșie oltenească. Violența ripostelor sale, nu o dată colerice, e "salvată" însă printr-o magnanimitate față de aproapele aflat în nevoie
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
am adus bunicule o haină / și o secure pentru lupi și porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul împrumută din substanța acesteia misterul potolit, melodios, cu o românească amprentă. Cuvîntul are adieri de zefir nelumesc: "se-ntîmplă seara iarăși pe pămînt / se-așează încă lutul peste tată / pe ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
față de centru. Evocatoare pentru spiritul în care Miller abordează călătoria sa prin Grecia e relatarea primei lui nopți petrecute la Atena, în parcul orașului („plin de cei mai săraci și mai blânzi oameni de pe pământ”): „Praful, căldura, sărăcia, simplitatea, firea potolită a oamenilor și peste tot apa în mici carafe așezate între cuplurile tăcute și pașnice, toate mi-au dat sentimentul că era ceva sacru în locul acesta, ceva hrănitor și consistent. M-am plimbat fermecat în această primă noapte petrecută în
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
multe nume proprii vin să se asocieze cu alte nume proprii, titluri de cărți cândva celebre sau poeme de intensă circulație orală. Explicația e până la urmă simplă: Adrian Popescu confirmă inițial locurile comune referitoare la poezia sa (căci însăși tristețea potolită, supusă regimului amintirilor presante e tot un loc comun) pentru ca, în mod cu totul neașteptat (și, încă o dată, fără a face concesii gusturilor actuale) să le submineze unul câte unul. Ar putea fi (speculez un pic) o reacție, politicoasă, dar
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
modernizare rapidă? Am văzut în fotografii, am citit în publicațiile primite, ce industrializare s-a realizat în județul Gorj. Tu, sigur, n-ai fost la T[ârgu] Jiu; era un oraș patriarhal, case frumoase, cu grădini întinse, ritm de viață potolit și multă voie bună. Poate am fost de 20 de ori în acest oraș, de care eram legat din lunile octombrie-noiembrie 1916 când am luptat pe acele meleaguri. Am unele publicații care indică creșterea populației orașelor. Au rămas atât de
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
principiul poetic de bază, valoarea supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului ciclu din volum, Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire De sub arcul cărunțit Luminos de fericire Zboară cîntul potolit; Către bolta azurie Se înalță aruncînd Blondul văl de poezie Peste straniul meu gînd" A patra poezie din ciclu are următoarea formă; „Melancolia adorărei Cu mîni întinse, obosite, în ceasul sfînt al înserărei La țărm de ape liniștite, Eu o
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
-și continue drumul din ce în ce mai mare și mai larg, pe o distanță de peste șase sute de kilometri, să se îmbrățișeze cu Dunărea, ca împreună să se dăruiască mării printr-o încrengătură de brațe. Era o zi plăcută de primăvară târzie, un vânt potolit și dulce adia ușor, aducând miresme dinspre codrii din apropiere. Trăia din plin mulțumirea că a părăsit monotonia vieții din capitală, care cel puțin pentru el se referea doar la orele de curs, grădinărit și problemele diurne ale întreținerii casei
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
Socrate, cu care a fost des asemuit, această legendă? A scrie înseamnă a domoli gândul, a-l confisca în forme pe care nu întotdeauna le va șterge vântul cel bun, dar câte altele rămân în afara literei și a cuvântului? Gândul potolit și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei, însă nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea este însă vie, este comunicare ce duce la cuminecare (împărtășire din cuvânt) și comuniune și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Am crezut că pot închide În ungherele din suflet, Câmpul macilor în floare Și-ale Verii mele umblet... Am crezut că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre ... Citește mai mult Am crezut că pot închideîn ungherele din suflet,Câmpul macilor în floareși-ale Verii mele umblet...Am crezut că resemnarea,O să stea închisă-n ramăși furtuna potolită,Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremiiN-o să muște iar din mineși-n rutina unei zile,O să-mi fie totuși bine...Am crezut că-n zbucium mareaN-o să plângă iar în hohotCând prin valuri de încercareO
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
surprinzătoare, melodiile seducătoare, ritmurile de choro, bossa nova sau samba. În spiritul albumului ‘Tempo de amor’ pe care îl vor lansa oficial în seara Jazz Compas Live, ei vor cânta despre inimi fericite sau franțe, exaltate sau indiferente, pasionale sau potolite, timide sau îndrăznețe, care au primit iubire sau care așteaptă încă, nesigure sau încrezătoare, răzvrătite sau resemnate. Mai mult info lawww.gabrielacostamedia.com și www.alexman.ro Oră de începere 21:30 Accesul publicului în sala se va face începând
Două spectacole în aceeaşi seară! [Corola-blog/BlogPost/92875_a_94167]
-
aprins și chiar negru lucios. Am carnea pietroasă ca de țărăncuță la seceriș și sunt fierbinte ca arșița verii. Pe unele porțiuni e bine să nu mă atingeți, căci s-ar putea să vă-nghit. Prin alte locuri sunt mai potolită, dar să nu vă pună Satana să săpați mai departe de doi metri în adânc, decât dacă vreți să vă prăjiți vreun pui la frigare sau să vă preparați o papară rapidă. Cu Ucigă-l-Toaca sunt oricum în relații bune, că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment Înainte să răspundă. — Silogismul domniei voastre e unul Îndrăzneț, cardinale, replică el Încercând să mențină un ton potolit. Eu fac deosebire Între infinitatea lui Dumnezeu, maiestatea Bisericii și scurtul veac al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]