241 matches
-
într-o viziune nouă, ființa cea mai dragă, care pentru mine însemna prelungirea liniștitoare și ocrotitoare a unui scut apărător, familial, după ce ambii părinți trecuseră în eternitate nu mai era. Pleca acolo de unde nu se întorsese nimeni. Gândul acesta mă potopea. Întregul meu univers intim sărăcea enorm. Primul gând care mă cutremura era acel ceva neînțeles, rar și bizar: oare ce forță nevăzută, ce implacabilă omnipotență îl unea din nou pe Bițu, printr-un sfârșit absolut identic, după 17 ani, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Unde se descrie mai bine eroismul lui Ștefan decit în acest necrolog eminent: "Ca fulgerul de la răsărit la apus a străluminat: marturi sânt leșii, cari cu sângele lor au roșit pământul nostru; marturi ungurii, cari-și văzură satele și cetățile potopite de foc; marturi tătarii, cari cu iuțimea fugei n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, cari nici în fugă nu-și putură afla mântuirea... marturi sânt toate neamurile de pe-mprejur, care au cercat ascuțitul sabiei lui!... Unde se face
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fapt, la ce se aștepta? Profesorul nu simțea nici cea mai mică atracție față de ea. Nici nu arătase vreodată că observase aparițiile ei asidue la ședințele din sala profesorală. În cele câteva minute pe care Emma Încerca să le Înmulțească, potopindu-l cu Întrebări, Sasha evita să o privească, nedezlipindu-și privirea de pe lucrările elevilor - pe care le ținea pe masă, așezate Între ei ca o baterie de rachete nucleare. Emma citea În tăcere lucrările Valentinei și nu mai știa dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
veți fi sau nu scriitor. Totul depinde de dumneavoastră, nu de locul unde scrieți. Cartea dumneavoastră ați putea-o scrie la noapte, la șaptezeci de ani sau niciodată. Trebuie să Încetați să vă fixați obiective pe care apoi să le potopiți cu Îndoieli. Trăiți și scrieți - e destul. Sasha Își spuse că femeile ori cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ți se face iarăși rău, continuă el punându-i ușor mâna pe braț. —Promit, dar nu-ți mai face griji. N-o să mi se mai facă rău. O sărută scurt pe obraz. Ruby Îi simți mirosul discret de colonie. O potopi un val brusc și puternic de dorință când Își dădu seama cât de mult ar vrea să-l sărute pe buze și el să-i răspundă la sărut. Sam dădu să plece, dar se opri. Dădea din cap și rânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu care vindea Înghețată și țuică pune două bidoane și, trăgând un picior bolnav de reume, Își ia apă de la un izvor aflat la dracu-n praznic. Desigur, ați băgat de seamă că astăzi am fost ceva mai trist - mă potopește amărăciunea și nu-mi dă pace crunta slăbiciune: m-am Întâlnit ieri cu Tatapopii. Târâia căruțul În care bidoanele erau pline și se Îndrepta către casa lui de la padină. Îi căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
data asta nebătut. Mihai Enin nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umerii omului, bocănea din copite dracul cel negru. După ce căruța cu draci care intrase În sat În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu vorbe bune și duioase, ca pe un ied neastâmpărat ce se nimerise, În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și galbeni, fornăia, Își scutura coama, Își freca tâmplele și urechile de obrazul copilului și se arăta potopit de tristețe la despărțire, făcându-l pe băiat să se Întoarcă de la ușa grajdului improvizat Într-o odaie de lângă farmacie și să Îi cuprindă În brațe căpățâna cu ochi mari, uzi și nări negre și reci. Enin Împinse aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ciudat, dar mă lăsau În pace. Puțini colegi au Încercat să-și bată joc de mine, pe urmă le-a părut rău. Nu pentru că m-am răzbunat - deși, ca să par un bărbat adevărat, te-aș putea minți că i-am potopit cu pumnii, dar nu te mint -, ci pentru că, până la urmă, găseau În mine un soi de fragilitate pe care chiar simțeau nevoia s-o ocrotească. Unii Îmi ofereau țigări (chiar și străine - marfă de contrabandă!), mă puneau fundaș În echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei că n-o să trec niciodată examenul. Mă cunoștea bine și ghicise din vorbele și purtarea mea că mă potopea disperarea și că socoteam că pentru mine lumea avea să se sfârșească după pragul acelui nefericit eveniment. M-a liniștit, mi-a spus, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc și pe care Îl avea În vedere de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Buzele și limba mi se lipiseră de fierul Înghețat. Am smucit brusc țeava și gura mi-a sângerat. Era un sânge viu, iute, al naibii de roșu, sprințar aproape, și care În două-trei secunde - adulmecându-l și gustând din el - m-a potopit de rușinea gestului pe care fusesem pe cale să-l fac. Grija mea era de acum să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era crezută de mulți, din cauză că se dovedea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
naștere a mamei sale. Nu izbutea să se hotărască Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau desenate un fel de valuri Înspumate de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște leviere piciorul zdrobit dintre fierătanii, Monstrulică ținu pe genunchi căpățâna ca un dovleac al lui Foameangât, lăsându-se potopit de o gingășie fără vorbe. Jivinoiu, În calitatea lui de director al școlii, profesorul Foiște, ca reprezentant al corpului profesoral, și Ectoraș, șeful organizației de pionieri, porniseră de dimineață prin acea parte a Satului cu Sfinți care se numea Chimene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
premoniție pentru imaginea industrială. Totuși este adevărat că prea multe imagini ucid Imaginea. Inflația iconică își are propria lege a lui Gresham, ca și cealaltă: cea proastă o alungă pe cea bună. Albume, pliante, reviste, afișe, firme și ecrane ne potopesc cu incitări vizuale, diferențele dintre opere și produse se estompează și toate pierd în intensitate. Căpcăunul optic triază preaplinul mediului cu agilitatea deloc curioasă care trădează transformarea în semne a imaginilor noastre. Survolăm tablouri și fotografii ca pe prima pagină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
păpușarului - care, în definitiv, cine știe ce vastă goliciune ascunde și ea subcutanat. Satisfacțiile actorilor rămân autentice chiar dacă piesa nu-i scrisă de ei. Calitate artistică să fie, că de distribuirea rolurilor nu prea mă sinchisesc eu mare lucru. După care își potopi enunțul cu un râs cristalin în chip de evidență ultimă. O ajută bucuroasă și Ondine, conștientă că luarea ei de poziție radicală ar fi putut compromite fragilitatea reîntâlnirii; în consecință, se abținu să-i citeze fericitei marionete, așa cum inima îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
găsise în sfîrșit un loc înșiruirii de seninătăți diamantine; simțea că muchiile incisive și necompromițătoare ale pietrelor o definesc riguros, deși fuseseră primite în dar. Podoaba reprezenta doar o infimă părticică din mareea de obiecte luxoase cu care Ian o potopise, o palidă urmă a prezenței lor cândva masive, degajând nefast redutabila-i putere de alienare. Ținea mult la acel simbol al unei dependențe surmontate, rămășița derizorie a unei sclavii din care se eliberase prin forțe proprii; ca trofeu al luptei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nerăbdarea, volbură de curiozitate și de irealizabile nădejdi, cu care este așteptat Americanul. Întoarcerea lui este elementul activizant al narațiunii. Contrariați de ținuta sărăcăcioasă a lui Nicola, pusă îndată pe seama originalității yankee, membrii coloniei grecești se întrec în a-l potopi cu măguliri și favoruri, jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
putea fi cuprinsă în îndemnul lui Jean Luc Godard: "Radeți Alpii, pentru a se vedea marea!". 7.9. BRAZILIA În plină recesiune economică, după ce și carnavalul și-a luat, precum zeul Baal, ofranda anuală de suflete tinere, Brazilia a fost potopită de ape, parcă pentru a confirma zicala că un necaz nu vine niciodată singur. Apa însă trece, frumoasele amazoane metise se trec și ele, numai criza financiară rămîne, ca un blestem. Dinspre stînga, acuzele pentru această situație țintesc procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cu picioarele în sus de alții, lovituri peste cap, noaptea îmbrăcați cu mai multe zeghe, cu rucsacuri pline cu cărămizi și alergați prin camera de 10/6 metri până la epuizare, când ne prăbușeam sub lovituri de bâte. Tot timpul eram potopiți de înjurături și acuze insultătoare. Acestea se făceau ca să se poată nimici personalitatea fiecăruia dintre noi. Când bătăușii înșiși oboseau și aveau nevoie de odihnă, începea un program de exerciții gimnastice, cu fandări, broască, sărituri, precis potrivite, într-o succesiune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
răul, azi duminică, slujbă la biserică, acolo se ține bătaia pentru bine într-un mod văzut! despicătură de gol înălțimea în sfîșiere de nori, dealurile negre, peronul cinstit de ploaie stația Mareșal Constantin Prezan antroponimic, numele uzual care? șesul locul potopit de oameni, zvîrlit în anexe gospodărești, garduri, bătături, ulițe crîncene, izlaz cu iarba tocită, se termină, intră ogoarele, plugul plagă, rana pămîntului, bine se păcălea etimologic cineva dintre latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi, dumbravă și cîți copaci bătrîni, dendrolatrule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-mi rememorez întreaga viață. Se apropia revărsatul zorilor. La ferestrele blocului din față, începeau să se aprindă luminile una câte una. Mă simții atât de istovit.. M-am așezat în pat... Pe spate, cu privirea în tavan, alte gânduri mă potopiră... „Ah, da... da, să nu uit.. pe 25 octombrie.. în față la Seminar !.. Ieri, da.. ieri, în Grădina Publică, băieții au hotărât... să mai telefonăm colegilor pe care îi mai știm... da, da.. să nu uit..!”. Perdeaua oftă adânc, răscolită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
izbit extraordinar în primul moment a fost lumina. Parcă aș fi fost orbul din naștere căruia, după o viață trăită în beznă, Hristos, în chip miraculos, îi redă lumina ochilor, într-o zi de sâmbătă. Valuri de lumină albastră mă potopeau simultan din toate direcțiile, golindu-mi trupul de tot balastul inutil, aducându-mă într-o stare de levitație deplină, asemenea păsărilor cerului. Aerul tare, curat și proaspăt, lumina străvezie, întinsă, blândă și atotcuprinzătoare îmi dădeau senzația de zbor și, timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aveam petrol, lumânările. "Pădure, sora mea, la tine vin C-o strângere de inimă durută M-ai adăpat cu harul tău ceresc Și mi-ai deschis în suflet o lăută." (N. Labiș) Era o "Cale Lactee" redusă la scară terestră potopind spațiul dintre patru pereți, populat de o mamă singură cu șase copii. Seara, la capătul celor aproape trei kilometri străbătuți prin atmosfera rece, cu fulguiri hibernale, după o zi de muncă epuizantă, mama, intrând în casă cu sacoșa cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]