108 matches
-
manifeste. În ciuda unei vieți incredibile, cu adevărat romanești, el nu ajunge niciodată eroul salvator al Marii Rusii sau al lumii. Față de visele lui de mărire, luptele pe care le poartă sunt mărunte și caraghioase, chiar și atunci când îl șochează pe povestașul Carrère (de pildă, episodul în care Limonov e filmat trăgând cu mitraliera înspre Sarajevo, aflat sub asediul lui Radovan Karadžic). Interesant este, însă, că povestea acestui megaloman idealist - și fantasma lui confirmă „diagnosticul”: „iar eu, Eduard Limonov, voi mărșălui în
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
trampas de lectura (capcane de lectură)! Solidaritate, urmată de solitudinea inerentă: după ce evenimentul ce mușcă rutina cotidiană s-a consumat, se revine la viața dintotdeauna, aceleași meschinării, aceleași angoase, aceeași lipsă de iubire. Dar eu, ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea îmi spuneau că abia zgâriam pojghița gheții: material exista din abundență, totul era să am răbdare, să caut prin biblioteci, în podul cu vechituri al anticarilor, în revistele ce-mi parveneau
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
probabil românești sînt și prozele ei, deși au fost traduse din engleză și nu seamănă, prin atmosferă măcar, cu ceea ce se scrie pe la noi. La Editura Curtea veche, volumul Anamariei Beligan, Dragostea e un trabant, deschide o nouă colecție, intitulată Povestași români. Autoarea se ocupă de film și lucrul acesta se vede din felul în care scrie. Se mai vede din scris și faptul că a emigrat în Australia, prin 1982, iar dacă numele vă sună cunoscut, de data aceasta puteți
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
capătă, astfel, un temei. Miruna, o poveste apare - parcă deodată - din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu mai e povestaș, ci profesionist al relatării. De aici ia proporții criza adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat de impresionanta recuzită de măști, cititorul nu o remarcă până aproape de final. Atunci când bunicul - depozitar de fantasme familiale - moare, se instaurează imediat concluziile
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
previzibilă, găsesc în scris un spațiu unde se mai petrec încă miracole. - Vorbeam înainte de moștenirea genetică. Tatăl tău provine, pe linie maternă, dintr-unul din frații marelui povestitor Ion Creangă. Crezi că și de aici ți se trage calitatea de "povestaș", noțiune care, mie personal, nu îmi place, datorită conotației ușor peiorative, diminuante, pe care o are! - Se prea poate, nu m-am gândit. Cred că darul de a povesti, atât cât este, ține în primul rând de condiția mea de
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
nu m-am gândit. Cred că darul de a povesti, atât cât este, ține în primul rând de condiția mea de mamă. Nu știu dacă ai observat, dar în familii mamele sunt cele care asigură continuitatea poveștilor. Ele alcătuiesc majoritatea povestașilor. Conotație diminuantă, zici? Depinde din ce unghi privești problema. Pentru mine, azi, când lumea e arhiplină de doctori și doctoranzi, e reconfortant să aparțin la o gintă meșteșugărească! - Cunoști foarte bine literaturile română și australiană, gusturile publicului de la antipozi. Ce
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
cu tandrețe de altfel ura e o formă disperată de iubire și iubirea o formă acceptată de ură - zice scrie făcând apologia rostirii și vorbește de parc-ar citi ascultă ca un duhovnic și vorbește ca un parlagiu duhovnic și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
dacă nu știi bine literatura scrisă în limba pe care o vorbești. În Stâlpi de sare rolul clișeelor literare e încă și mai puternic. Aceleași scene sunt povestite la persoana întâi, apoi către de un alt personaj, apoi de un "povestaș" (un rawi, rapsodul care încântă adunările cu istorii și poezii), care transfigurează totul după modelul basmelor arabe. Tragedia prin care trece Maha, beduina supusă umilințelor, căreia îi murise soțul în lupta împotriva englezilor, e transformată de rawi într-o poveste
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
nu mai putea anticipa o postumitate ... glorioasă, reparatorie. În plus, fenomenul de globalizare a dus la crearea unei elite scriitoricești continentale (universale) care a luat locul literaturilor naționale, l-au trimis la colț pe scriitorul care se voia bardul sau povestașul unui neam. Că zice cititorul majoritar, obosit și el de globalizarea de la locul de muncă: De ce să mă încurc eu cu un scriitor local (român, să zicem!), cînd am la îndemînă un raft întreg de cărți îndelung verificate și bine
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se petrecea un joc
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
cărții, 430 de pagini în format măricel, ascund multe, multe povești. Nu mă miră numărul lor mare, ci faptul că a avut cineva răbdarea să le adune, precum și generozitatea de a le împărtăși cu altii. În gestul lui Jean-Claude Carrière, povestașul nostru, ca să folosesc un cuvînt nimerit pentru subiectul în chestie, există o ciudată combinație de livresc, chiar de oaresice aroganță a cunoscătorului (explic îndată cum e concepută cartea) căruia nu i-a scăpat nimic din domeniul eposului popular sau chiar
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță pe care autorul nu se sfiește să o exhibe, perfect conștient că își năucește auditoriul. Dar plăcerea istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată de Șeherazada care nu pentru viața ei povestește, ci pentru a urzi din pînzele înțelepciunii universului întreg
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
dintre cititori să devină, la rîndul său, povestitor, spunînd altora poveștile din această carte, după propria să inima, înflorindu-le așadar cît poftește, închei istorisind și eu una, dintre preferatele mele, întîmplător o pildă persana: ea ne vorbește despre un povestaș care, zi după zi și noapte după noapte, îi spune oceanului o poveste, fără a avea răgaz decît să bea un pahar de apă între două basme și două valuri. Povestașul nu se poate opri niciodată, pentru ca, spre deosebire de Șeherazada, care
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
întîmplător o pildă persana: ea ne vorbește despre un povestaș care, zi după zi și noapte după noapte, îi spune oceanului o poveste, fără a avea răgaz decît să bea un pahar de apă între două basme și două valuri. Povestașul nu se poate opri niciodată, pentru ca, spre deosebire de Șeherazada, care știe ce i se va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
știe ce i se va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum susțin unii neurobiologi, sîntem noi înșine o poveste, si ne e teamă de orice fel de final, căci întrezărim în el propriul nostru sfîrșit? Jean-Claude
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
un material mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față nu fac excepție de la regulă. Ele se integrează firesc în corpusul textelor publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
avea să asiste la un meci întreg de baseball. În primul rând, puține teorii noi puteau fi testate. Dar domeniul era sponsorizabil și grăbit, iar lui nu i se ceruse decât să țină un discurs amuzant. Și o caricatură de povestaș putea face asta. Pe la mijlocul după-amiezii vedea deja dublu. Rezistă la o discuție dezlânată despre fenomenologia sinesteziei. Ascultă o abordare senzoriomotorie asupra originii cititului. Auzi o polemică feroce între cognitiviști și neobehavioriști despre leziunile orbitofrontale și procesele emoționale. Singura disertație utilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe stradă e multă, multă viață. Literatura e în capul celui care îl urmărește. Crima e în capul detectivului. Câtă viață, câtă literatură e în povestea vieții tale? Eu sunt un detectiv care urmărește un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi periculoasă? Pentru cine, pentru poet sau pentru cititor? Pentru poet e ciumă, pentru cititor e mumă. Cât loc ocupă celălalt în poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
O lecție pe care , o învață mult prea timpuriu: în orice împrejurare va trebui să înfrunte viața plină de curaj și tenacitate. Vera Crăciun a reușit prin această mică povestire, o evocare orală, (nu numai scrisă), ea având rolul de povestaș aflat în fața copiilor. Se întrerupe, amână relatarea, reia de unde a rămas, ori taie scurt firul poveștii, rezumând într-o idée. Într-un cuvânt, evocarea este dinamică, vie, animă asistența și lasă loc propriilor amintiri și păreri. Se poate spune că
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
fie de deochi și înțelept de ai tot sta să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele, ale lui sau ale altora, în așa fel încât să-și păstreze coloritul și miezul de înțelepciune. Toate astea învelite într-o bună dispoziție ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
kosovari, afgane și țigani români. Mioara, mama Cristinei, este teribil de vioaie și de frumoasă la cei 89 de ani ai ei. A fost și Sever V., cu logodnica lui. Sever e un tip drăguț, cu o mare savoare de povestaș. L-am surprins într-o relație teribil de incitantă cu deliciile culinare. Încerc să mă gândesc mai puțin acasă și mai puțin la lucruri emoționale, de exemplu, vocea înregistrată a mamei mi-a făcut rău, m-a făcut să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le-am fost, Sâncrai, 1955-1961 și toate verile până în 2004. Vali M., Țărmuri și gloanțe, București, Costinești, anii ’80. Vlad P., Marile împărțeli sau despre simțul realului, București, 1995, 1997, 2003. Vlad PP., Odă (ne)înțelegerilor, București, 1989-2004. Volo Tismăneanu, Povestașul, București, maiurile 1998-2004. Walizada și Jowida, Povestiri afgane, Oxford, St. Hilda’s College, 2002. Așa că le mulțumim, în mai multe sensuri decât credeau, lui Andrei Pleșu, Ancăi Oroveanu și colegilor noștri din acele vremuri, celor care ne semănau, cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar auzite și memorate de către cunoscutul actor. De multe ori, cum se ntîmplă cu anecdotiștii, autorii Îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului/lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind - la rîndu-mi - un povestaș recunoscut...(spre exemplu, să mă laud și eu, la petreceri, colegii, studenții și familia mă somează să mai zic de alea cu Vancea). Aș fi ipocrit să zic că-mi erau necunoscute (circa) jumătate din Întîmplările cărții: le știam ori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bea exact ca în legenda lui Neculce pe care trebuie s-o știi - cică un emisar al Domnului Moldovei, chemat la Înalta Poartă la Stambul, e tratat aici după protocol cu cafea, dar acela era prost și nu știa, spune povestașul, și au închinat Să trăiască împăratul și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul ca altă băutură... Venise devreme primul asalt al iernii, acela din care, de obicei, natura nu-și mai revine. Răceala își spunea cuvântul crescându-mi iritarea, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta nu are nicio legătura cu iubirea lombrosiană de la bamboo orașul este un vasilisc te face să te simți atât de viu în prezența morții! gemete spârcâieli horcăitul orgasmic întind o plasă de parcă toată fericirea din lume ar fi dispărut povestașul are nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]