165 matches
-
și păcătoasă, uneori, este soarta tuturor semenilor, cu copii sau fără de ei. O carte care cuprinde în majoritate relatarea amintirilor unui om care, la o vârstă venerabilă - peste 90 de ani - strălucește intelecual - dar fără studii superioare- dovedindu-se o povestitoare care ne-a încântat și nu am cutezat să nu le facem un dar prețios cititorilor, redându-le . Totul prezintă interes. In primul rând explică importanta Căminelor de bătrâni, activitatea personalului medical, de asistență și administrativ, factorii de ajutorare și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
două sute de ani de la noaptea aceasta parfumată, pe când toți ascultătorii lui se făcuseră oale și ulcele, într-o seară de vară o auzise pe-o femeie bătrână povestind, aproape cu același cuvinte, despre vampirul care lua înfățișare de vițel roșu. Povestitoarea susținea că străbunicul ei însuși văzuse arătarea. Apoi peste alte sute de ani găsise povestea într-o culegere de folclor românesc. Dar atunci, în noaptea în care povestise pentru prima oară despre vampir, nu se gândise nici un moment că spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mama Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un val de tăcere penibilă. Nu mai am ce face acolo, spune bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fărĂ să trebuiască să asist la degra- darea neamului meu. — igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne explică Père Joseph. Ceaiul e gata. Apucăm ceștile fierbinți În mâini și ascultăm cu sufletul la gură povestea lui igalaq. — m-am născut În Wendake, pe malul râului Saint- Charles, puțin mai la nord de Québec
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fabricate în țara de origine și aduse pe tărâmul mirabil al Americii, The Wonderland. Astfel, unii și-au păstrat superstițiile și visele (Copacul emigrației și prezentul continuu), alții, metehnele și proastă educație (Programări, Botez cu cântec, Femeile mele), esticii, precum povestitoarea din Vinovat în America, spaimă de autoritățile statului (reminiscența a traiului sub regim dictatorial), iar scriitorii (români, în speță), vanitățile, egolatria, invidia și frustrările (Premianții și maestrul). Mai puțin inspirată este utilizarea, de-a lungul acestor povestiri, a celor mai
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
a se afla zilnic față în față și a uita de război. Dușmanul devine singurul ei aproape. Avem de-a face din punctul acesta cu o rescriere a Celor o mie și una de nopți. Numai că sînt două voci povestitoare, iar ascultătorul se află în afara cadrului. Jocul de go al cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Skarsgard), un bun samaritean, înaintat în vârstă, cu aparențe de profesor pensionar și celibatar, Joe (Charlotte Gainsbourg), o femeie în jur de 40 de ani și ceva, cu o față serios tumefiată dezvăluie chipul controversat al unei maladii aparte. Între povestitoare și acest unic confident se creează o legătură specială, intelectuală și afectivă deopotrivă, care seamănă cu o ședință terapeutică pe canapeaua unui psihanalist, dar care funcționează legitim pe baza unui contract mutual bazat pe afinități. Povestitoarea și acest ascultător își
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
unei maladii aparte. Între povestitoare și acest unic confident se creează o legătură specială, intelectuală și afectivă deopotrivă, care seamănă cu o ședință terapeutică pe canapeaua unui psihanalist, dar care funcționează legitim pe baza unui contract mutual bazat pe afinități. Povestitoarea și acest ascultător își schimbă rolurile sau, mai precis, Seligman reia povestea care i se spune dintr-un unghi particular care-i conferă întreaga relevanță, o interpretează trecând-o prin filtrul propriei sale sensibilități și experiențe. De fapt, descoperim că
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
sărac vrea să-i vâre în sac pe micuții care nu se poartă bine; mai grav, un negustor bogat vrea să cumpere copii neiubiți de mamele lor! Trebuie imaginată reacția micilor ascultători față cu asemenea temeri; de trei ori, mama povestitoare spune: "și-a venit la noi la poartă", liniștindu-și odrasla: "A venit un lup din crâng / și-alerga prin sat să fure / și să ducă în pădure / Pe copiii care plâng. / și-a venit la noi la poartă / și-
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă de pionierat de a transforma povestea orală, populară, într-una scrisă, cultă sau “de autor”, după expresia franceză, Perrault a înfăptuit-o alături de povestitoare celebre ale epocii - Dna d’Aulnoy, Dra Lhéritier, Dra de la Force, Dna de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă, prețioasă, rococo sau de alt fel. În vreme însă ce mulțimea de povestitoare, care începuseră a spune povești prin saloane, îmbogățind astfel și cultura mondenă a vremii, a dus aproape la o inflație de feerie, făcîndu-se să se vorbească despre “moda poveștilor cu zîne”, Perrault s-a distins și delimitat de contemporanele sale
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
severă, de-a dreptul cazonă, primită de la tatăl său, cu care a fost permanent într-un conflict ireconciliabil. De la bunici va învăța să scrie și să citească rusește și românește, încă de la vîrsta de trei-patru ani. Bunica Iulia era o povestitoare extraordinară, răsfățîndu-și nepoții cu povești din vremurile trecute. La șase ani, Alexandru este înscris la Școala medie mixtă Janós Arany din Salonta, jud. Bihor, ultimul an al ciclului gimnazial fiind însă parcurs la o școală din Vadu Crișului, unde a
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
care exercită o fascinație puternică și atrage simpatii, un personaj din pricina căruia te poți pomeni că suferi de sindromul Stockholm. Una dintre performanțele remarcabile ale autoarei este o găselniță naratorială inedită. Pentru a rămâne creditabilă atunci când deapănă biografia tatălui său, povestitoarea își ia aproape la fiecare frază măsuri de precauție. Sintagme precum „Poate că Mimoun a rostit...”, „Se va fi trezit din somn până ce...”, „Unii spun că tata...” apar la tot pasul și joacă rolul unui soi de garanții ale pactului
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
mai acut dorința de a se desp rinde complet și brutal de tatăl său și de valorile pe care el le reprezintă. Drama dezrădăcinării și tensiunea dintre două lumi cu tradiții complet opuse se suprapun peste eșecurile în lanț ale povestitoarei în viața privată. Finalul cărții, deși ușor implauzibil, marchează mica victorie personală a eroinei care reușește să rupă și ultimele legături care o mai țineau aproape de tatăl său și de tradițiile magrebiene. Traducătorul Alexandru M. Călin a reușit să redea
Mimoun și fiica sa by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5674_a_6999]
-
salvgardarea adevărului, pentru înlăturarea minciunii, „cea inutilă, utilă, grotescă, monstruoasă, dar mai ales rutinieră, meschină, intrată în sângele și viscerele tuturora.” Părăsind România, unde „Securitatea și umbra ei sinistră ne privegheau somnul și munca, ne însoțeau - liniștite sau gălăgioase - pretutindeni”, povestitoarea va cunoaște realitățile din Israel, ce-i vor ridica alt gen de probleme, dar unde își va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
care i se pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care i-o livrează (și pe care, în fond, ne-o livrează!) e cu totul sinceră. În orice caz, ea nu este o povestitoare neimplicată, o naratoare neutră, un cronicar impasibil, ci și eroina principală a poveștii. Este chiar o eroină în înțelesul propriu, fiindcă este o victimă, cel puțin aceasta e ipostaza în care se proiectează. Victimă, în primul rînd, a unui accident
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
mult un activist civic decît un scriitor. Un singur critic a avut, la data apariției cărții, intuiția existenței unei ambiguități de natură măcar să limiteze, de nu și să pună direct la îndoială, identificarea spontană și naivă a personajului Ioana Olaru, povestitoarea din carte, cu Augustin Buzura, autorul real al romanului. Acest critic a fost Marian Papahagi. El a remarcat că Ioana Olaru este un Ťpersonaj bovaricť, este drept că în sensul filosofic dat de Jules de Gaultier, autorul unei Filosofii a
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
abandonarea formelor tradiționale de viață cu următoarele fraze: "Părăsirea ei nu era firească, dictată de legile drepte ale naturii, ci de interese și logici circumstanțiale, perisabile" (PT 49, PP 91). Oricât de mici ar fi obiectele din trecut pe care povestitoarea le găsește în casa bunicilor, aceste lucruri dețin o valoare în sine fiind în mod frecvent asociate cu cuvântul onoare: "Mosoare de lemn a căror ață se terminase demult, dar ele continuau să-și păstreze prestanța și cinstea care li
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
este sesizabil în ultimele rânduri din "Reportaj", în care protagonista își dorește să vorbească despre Paris - orașul care reprezintă evaziunea prin imaginație- fără a se simți constrânsă să depună mărturie (PT 104, PP 160). În același fel, în poezia "Metamorfoză", povestitoarea își deplânge destinul și obligația de a fi luptat timp de prea mulți ani împotriva regimului: Sunt Ca o sămânță-ngropată Care nu vrea să se facă Nici plantă, nici pământ. (La cules de îngeri, 76-77) Și în "Cădere" se reflectă
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
mod repetat la o viziune adamică a copilăriei. Copiii percep realitatea așa cum este, fără ocolișuri sau idei preconcepute așa cum o face copilul din "O rană schematică" care vede în durere dovada autenticității delfinului. Ei formulează puține întrebări cum e cazul povestitoarei din "Proiecte de trecut" și apără ceea ce este adevărat precum copila emoționată de sat din nuvela "La țară", care se joacă cu prietenele sale "de-a doamnele" și știe să aprecieze semnificația acestui cuvânt legat de niște valori de altădată
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
opera Anei Blandiana. În aceeași ordine de idei, trebuie să subliniem frecventa folosire a simbolurilor. Așa se întâmplă cu apa care inundă insula construită peste cadavre pentru a purifica ororile comise în "Reportaj", biserica care zboară oferind o nouă speranță povestitoarei din "La țară" sau lăcașul care plutește pe Dunăre la două sute de ani după presupusa lui scufundare în "Biserica fantomă". Dar adevăratul leitmotiv simbolic al autoarei, așa cum am arătat mai înainte, este reprezentat de îngeri. Ei dau titlul volumului de
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
curajului printr-o imagine la fel de de frumoasă și inedită precum cea a clădirii Palace d'Opéra care plutește pe Amazon în memorabilul film Fitzcarraldo (1988) al lui Werner Herzog. 1 Întrebarea "De ce nu ați plecat?" adresată în mod insistent de către povestitoare unchiului său în "Proiecte de trecut" este simbolică pentru încremenirea vieții din acea perioadă, paralizie care a dus la situații aproape suprarealiste. 2 Ana Blandiana, " Poezia între tăcere și păcat", Spaima de literatură. București: Humanitas 2004, 151. Cosecha de angeles
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Șah, pretinzînd că ai inventat singură poveștile ce le vei fi citit de fapt în carte? - Bună idee, fugi de cumpăr-o! Slujnica se duse în oraș, cumpără best-seller-ul cu cîțiva bănuți și i-l aduse într-un suflet Șeherezadei. Povestitoarea, cu cartea în mînă, se așeză pe divan nervoasă. Întîi nu văzu aproape nimic. Ceru înfrigurată să i se aducă ochelarii, căci, de atîția ani de cînd îi povestea fără încetare lui Riad-șah, îmbătrînise și nu mai vedea bine de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
de fapt, un teatru de umbre pe care îl deformam intenționat, făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși faptul că eram povestitoare mă făcea să fiu altfel decât ceilalți: intensă, deplină și alinătoare. Să-i alint și să-i răsfăț cu poveștile mele pe cei din jur era plăcerea cea mai mare de pe pământ. Cum nu credeam în Dumnezeu pe vremea aceea
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
de caise cu sâmburi, înghețată de fistic cu alune, sirop de zmeură, compot de ananas, jeleu de banane etc. După cum poate oricine să bănuiască, Maharajahul nu a trăit decât un an sau doi, pentru că, după ce am învățat cum să fiu povestitoare de una singură, nu am mai avut nevoie de el. Așa încât, "unchiul" meu a dispărut pur și simplu, ca un balon de săpun, într-o zi în care, de pe balconul apartamentului unde locuiam, chiar asta și făceam: suflam baloane de
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]