2,756 matches
-
pentru botanică: listele de denumiri latinești ale plantelor întîlnite în drumurile sale. Acest fel de a scrie sună tot mai desuet astăzi, însă e corectat, spre norocul postum al autorului, de înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
pagini de o factură mai obiectivă, care ar putea fi citite ca niște nuvele de-sine-stătătoare, cu oarece dialog și atmosferă de tîrg moldovenesc de pe la 1900. Nu e însă nimic în acestea din arta caracteristică lui Hogaș, care rămîne un admirabil povestitor de drumeții montane dintr-o epocă și dintr-o lume de mult apuse.
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
horloge solaire de bronz, coclit de vreme, un schelet de pasăre astrală din care, în loc să cadă, țâșnește în sus o săgeată meșteșugită. Ba chiar în acel moment - și era în decembrie! - un fascicol de raze cade pe cadran, încât, pentru povestitor nimic nu mai era, din acea clipă, întâmplător. {i cum ceasului solar îi lipsea postamentul, este de la sine înțeles că prietenul nostru va efectua cercetări spre a-l afla, iar de aici pentru cititor începe o perioadă de neliniștită așteptare
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
fantoma turnului Colții, să ne întoarcem acasă și să aflăm ce era cu inscripția în litere chirilice, de pe acel horloge solaire, ca să medităm, prin urmare asupra îndemnului: "Siliaște, oame, că te rămâne vremiia." Asupra acestor șase cuvinte, separat și împreună, povestitorul va aplica tot felul de analize: "de istoria limbii, de semantică și semiologie, de semiotică, antropologie, teoria nivelurilor energetice ale limbajelor"... Dar să nu ne înșelăm asupra identității povestitorului: el se va travesti apoi într-un pictor căruia i se
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
că te rămâne vremiia." Asupra acestor șase cuvinte, separat și împreună, povestitorul va aplica tot felul de analize: "de istoria limbii, de semantică și semiologie, de semiotică, antropologie, teoria nivelurilor energetice ale limbajelor"... Dar să nu ne înșelăm asupra identității povestitorului: el se va travesti apoi într-un pictor căruia i se întâmplă să cunoască feminitatea în două opuse structuri, apoi într-un personaj încă și mai popular. Gustul său pentru culoare îl va întoarce în lumea circarilor, prilej de a
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
dacă nu ne înșelăm. Dar chiar dacă ne înșelăm, nu e chiar de tot!) De la Charlottenlund la Câmpul cu Brazi, din casa memorială a scriitoarei Karen Blixen la pisarii lui Constantin Brâncoveanu - o cale a farmecului pe care ne conduce un povestitor înnăscut, ce nu se ignoră. Stelian Tăbăraș, Atelierul de tatuaje, nuvele, Ed. Cartea Românească, București, 2002.
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
cuvânt, tot ce ar trebui să afle un elev în legătură cu proza lui Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore, cît durează filmul, tot ce era convenție, distanțare, vid scenic capătă concretețe, carne, fibră nervoasă, suflet. Deși filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la începutul fiecăruia, deși uneltele de lucru, aflate la vedere, sînt teatrul și literatura Lars Von Trier transformă totul în cinema pur - un cinema ciudat, care cultivă
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
valori devin temele fundamentale. Grădina desfătărilor, cartea sa inovatoare din 1971, reeditată apoi de mai multe ori, reface legătura cu perioada avangardistă, prin recursul la o scriitură compozită, amestecînd realitate și imaginar, forme discursive, ilustrație grafică și digresiune autobiografică. Minunat povestitor, jurnalist de clasă, teoretician al artei, critic literar și eseist de formație sociologică, memorialist prolific, autorul primei cărți de critică cinematografică publicate în Spania, Francisco Ayala este autorul unei vaste și diverse opere. Povestirea aleasă pentru Premiul de traducere "Don Quijote
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
nu le-ai schimbat locul, era un război cumplit și erai mai mult confuz după ce terminai, pentru că nu aveai curajul să recitești. Marian Ilea: Erau în satele din Maramureș, de fapt din Transilvania, cam în fiecare sat, doi-trei foarte buni povestitori țărani care se adunau pe bănci, la drumul țării - în jurul lor roiau oamenii, și ăia tot povesteau. Erau oamenii ăia scriitori în stare embrionară, erau așa-numiții "povestași" ai literaturii sud-americane sau puteau să fie la un moment dat un
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
fi buni scriitori, de obicei scriu foarte prost oamenii ăștia, iar bunii scriitori se exprimă prost însă sunt foarte bogați în culoare când scriu. Oralitatea n-are legătură cu scrisul, de aceea poporul român, care numără mii și mii de povestitori, la mese, are puțini romancieri, capabili să scrie cursiv, colorat, dar să construiască, pentru că romanul este o formă a construcției. Augustin Buzura: Romanul înseamnă personaj și construcție. Marian Ilea: În memoria dvs. pasivă, există astfel de oameni, v-au marcat
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
unul al certitudinilor. 9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri. 10. Nu uita că marele tău dușman e bunul-simț. Combate-l cu fiecare gest și cuvânt." (pp. 24-25) Radu Paraschivescu are vervă de povestitor și observațiile sale conțin, fără îndoială, mult haz, dar, inevitabil, la sfârșitul lecturii acestei cărți te apucă depresia. Nesimțirea s-a extins ca o molimă, se lăfăie tot mai ostentativ în tot ceea ce ne încojoară, este o fatalitate, asemenea unui
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
Judecătorul de grație, apărut la o editură din exil, în 1986). Abia din 1990, cărțile lui Ivan Klíma sunt publicate și republicate fără interdicțiile ideologice ale cenzurii de altădată, așa că cititorul ceh își poate completa, în sfârșit, imaginea despre acest povestitor talentat și despre opera sa vastă și variată, creată pe parcursul ultimelor cinci decenii. Amintesc în acest context că scriitorul ceh devenit celebru nu este un necunoscut în mediul românesc, fiindcă în anul 1999 Editura Univers a publicat unul dintre romanele
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
interpretări înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor. Oare Eminescu cel văzut de Maiorescu sau Iorga n-a "evoluat" radical în viziunile unor G. Călinescu sau I. Negoițescu care i-au anexat revelația continentului mirobolant al postumelor? Oare Creangă, povestitorul mucalit, circumscris toposului "poporan", nu apare cu totul altul în interpretările, începînd cu cea călinesciană, în care i se dibuie un substrat erudit sui generis? Spre a nu mai vorbi de Caragiale, ale cărui avataruri critice i-au descoperit o
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită un volum de poeme bigote (s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de mai sus - deloc nemotivat în opțiune. Rând alb, acum, neapărat un rând alb, marcând trecerea la cu totul altceva... Un altceva, dar nu un altcineva decât ireductibilul, mereu nedezmin-țitul, mereu același - Etiemble. Finalul
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
distracția e ceva foarte serios.” (p. 261 și urm.) Aceste texte despre fotbal ca o oglindă a societății noastre sunt, de fapt, (și) niște eseuri de morală, identitate și mentalități. (1) Dar Traian Ungureanu are și un imens talent de povestitor. Știe că efectul sporește dacă mesajul este livrat în cadrele unei povestiri și, de aceea, textele lui despre fotbal funcționează după legile purei narațiuni. Cine are răgazul de a privi naratologic aceste articole, va descoperi cât de sofisticat sunt construite
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
Îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Șuțu În cap, și ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorba afară, că nu e nimic... Dar după o jumătate de oră, bietul Eminescu murise !” * Modestia și simplitatea povestitorului nu scad Intru nimic caracterul dramatic al acestor ultime ceasuri ale nefericitului poet. Faptele povestite aici sunt consemnate, de altfel, măi de mult, de acei câri, În vreme, au stabilit condițiile În câri Eminescu a fost ucis de un dement
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
eseu politic de actualitate. Vasile Băran îți cerea de la obraz să scrii ceva despre Tovarășul. Dacă îl refuzai, te căina că nu-ți cunoști interesul și te pîra la Secția de Presă. Altfel era simpatic și avea o vervă de povestitor oral încercat. Rîdeai pînă te lua sughițul de istorioarele pe care le spunea. Și vorbind cu Radu Cosașu și cu tizul său cu papion și mînecuțe, Radu Albala, care părea ieșit dintr-un film american al anilor ’40, în rol
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
afecteze cariera soțului, o fiică cu accese independente, urîndu-i acerb mama, pe care nu ezită s-o împingă peste balcon, un milițian precaut, gata să mintă ca să evite complicațiile - și atmosfera încărcată a dictaturii e completă. Bogdan Suceavă e un povestitor de vocație, de cu totul altă stofă decît reperul canonic al genului - Sadoveanu, cu propensiune către spațiul eteric al fanteziei pure. Poate că acesta e drumul prin care realismul românesc se convertește în realism magic. Bogdan Suceavă, Bunicul s-a
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
proza Hortensiei Papadat-Bengescu îl are asupra publicului, îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de poet decât pe cea de prozator, pe Sadoveanu îl califică bun povestitor, dar desuet în alegerea subiectelor. Deși cantitativ scrie mai multe cronici la cărți de proză, Sebastian abordează și domeniul poeziei, în articole prilejuite de apariția volumelor semnate de contemporani (Ilarie Voronca, Ion Vinea, Camil Baltazar, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
lîngă foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de sursa anonimă, folclorică. Mama, Lelea, Mătușa Gîscă - numită uneori și Barză - era, fără îndoială, în epocă, o imagine emblematică pentru povestitorul popular. Dar relația poveștilor lui Perrault cu cele tradiționale, istorisite odinioară de “Mama Gîsca” (după cum ne-o arată frontispiciul desenat de Perrault însuși - aceasta toarce lîna și deapănă totodată caierul poveștii, seara) este ceva mai complicată. S-a spus, pe
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și acordă mîna fiicei sale unui necunoscut în Motanul Încălțat, privește, în ciuda vîrstei, cam lung la frumoasa prințesă în Cenușăreasa, sau se teme de nevastă în Frumoasa din Pădurea adormită. Alteori, același procedeu întărește simbolul: printr-o intruziune poznașă a povestitorului, visele plăcute cu prințul așteptat ale frumoasei adormite sînt dezvăluite, întărind astfel încărcătura erotică a somnului. Dar la fel de bine șăgălnicia poate da un alt sens unui simbol: căpcăunul din Motanul Încălțat îl primește cu multă politețe pe oaseptele său, motanul
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
adauge și cîte ceva de la sine, sporind, pe alocuri miraculosul, îngroșînd uneori ironia. Versiunea anonimă în proză a circulat mai mult decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este însă, de fapt, a povestitorului anonim de mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault, al revistei umoristice La Baïonnette, Robert Scheffer
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
decît originalul în versuri și o vreme s-a crezut că ea aparține lui Perrault. Exigentul Flaubert, admirator al povestitorului din secolul al XVII-lea, citează încîntat, în corespondența sa, o frază din Pielea-de-Măgar, care este însă, de fapt, a povestitorului anonim de mai tîrziu. În numărul special din 1919, închinat lui Perrault, al revistei umoristice La Baïonnette, Robert Scheffer publică o parodie-continuare a poveștii despre regele incestuos și fiica lui virtuoasă, oprindu-se asupra vieții fiului Pielii-de-Măgar, continuare în care
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
a întîmplat și cu a doua sa carte, Der Lange Weg nach Hause. Anul acesta, tînărul autor, născut în 1967 la Timișoara, ia în primire Premiul Anna Seghers dotat cu 12.500 euro. Juriul îl consideră pe laureat drept un povestitor pasionat care fără a da uitării elementul miraculos al existenței, dă expresie căutării locului său în lume, cu melancolie, uzînd de pregnanța unor imagini și de acuratețea unor descrieri, toate aceste calități literare conferind vocii sale un timbru inconfundabil în
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]