8,531 matches
-
blîndețe - criteriul democrației românești devine ușor de formulat: ar fi acela ca, pe un interval de douăzeci-douăzeci și cinci de ani, șefii de stat și de guvern ai României să sfîrșească în paturile lor". Condiție rezonabilă! Nu vehemență, nu întoarcerea pozei autoelogiului etnic pe reversul său frivol-denigrator, ci - nota bene! - o melancolică, decentă constatare, implicînd un onorabil deziderat. Patriot totuși, la treapta intelectuală ce asigură posturii suportul cel mai substanțial, Mihai Zamfir se vădește în următoarea circumstanță: vizionînd una din renumitele
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul într-o poză mișcată a copilăriei. Lacrimile lui, ca niște fulgi albaștri, ar fi ars iarba, ar fi găurit pietrele. Până la urmă, cred că s-ar fi urcat pe Vârful Omu și ar fi rămas acolo, sperând să slujească de releu pentru toate
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
în replica atribuită într-un reportaj unei fetițe de 12 ani: "O tanti mi-a dat 100 de mii de lei" (EZ 2727, 2001, 15). în afara limbajului infantil, cei doi termeni transmit o ingenuitate mimată ironic: "E frumoasă tanti din poză, aproape la fel de frumoasă ca poezia ta" (poezie.ro, 2002); "este împotriva tuturor principiilor (...) să ai timp de o oră jumătate camera fixată pe un nene sau pe o tanti care stau de vorbă la telefon (observatorcultural.ro/ arhiva). O frecvență
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
vorbi/ mi-am cioplit un monument/ că mușuroiul de cîrtita/ peste care mișuna furnici/ și crește mai înaltă iarbă -/ asta e tot Doamne?/ asta e tot" (Mușuroiul de lumină). Mișcarea tactică obișnuită a acestui lirism o constituie compensația. Departe de poză orgoliului, a declarativitatii redundanțe, Dumitru Chioaru e mai curînd un resemnat, care se silește a nu provoca existența chiar dacă e decepționanta, sub egida unei conștiințe decente, a unei discipline morale. Nici o fulminație, nici o blasfemie, nici o erupție apocaliptica nu acoperă ecranul
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem de construcțiile machiste care mai trec încă la noi drept accesoriile bărbatului cult și superior... cîtă normalitate trăită și scrisă în registru privat în anii �obsedantului deceniu"! Dacă există o lecție de depășire a istoriei, deși
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
eram în lună/ Eram sperie-lună// Cînd eram în soare/ Eram sperie-soare// Cînd eram în tine/ Mă speriam de mine..." Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel de sperieturi lirice ar fi Poșta redacției de la niscai publicații, nu pagina a treia, cu poză, a unei reviste care de la Rîm se trage. * În ARGEȘ (august), după ce deplînge într-un lung, lung editorial "decăderea" liricii actuale, dl Mihail Diaconescu își rezervă dreptul de a ilustra și "resurecția" ei și anume prin cîțiva poeți publicați de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri de cuvinte, dintr-o familie burgheză, dar suficient de înțelegătoare, personajul se anunță simpatic și neproblematic. Placată pe acestă normalitate intervine însă istoria și nu orice istorie, ci plaga comunismului care contaminează ființele cele mai vulnerabile
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
nu mai putem să ne schimbăm între noi șepcile [...] cine să te creadă// chiar dacă asta-i singura limbă pe care o știi cât de cât și pronunți clar pervazul ferestrei motoreta florinei manșetele brodate pe care le porți într-o poză în clasa a doua lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc masa camerele obscure sunetul fulgerător al blitzului" (În lumina păsărilor urbane
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
montare tradițională, cât se poate de "japonizantă", minuțioasă în detaliile specifice. De altfel, scenografia, atitudinile, mișcarea, mersul, jocul cu evantaiul, totul a fost supervizat de asistenta de regie, japoneza Michiko Inoue, care a dat fiecărui detaliu veridicitatea de carte cu poze din Țara Soarelui Răsare. Se poate obiecta că asemenea reconstituiri, de un realism cvasi-cinematografic (vezi cintezoii - sau sticleții - din colivie care au cântat frenetic tot timpul, rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
strîng parlamentarii români relațiile cu omologii lor din Turcia? Simplu: încing un meci de fotbal, la Antalya. Pentru a fi și mai convingător, căpitanul echipei, deputatul Sorin Lepșa s-a lăsat pozat travestit în pașă într-un grup de cadîne. Poza lui Sorin Lepșa în această postură a apărut în majoritatea cotidianelor, astfel încît electoratul să nu mai aibă nici o îndoială asupra sacrificiilor pe care le fac aleșii noștri pentru a îmbunătăți relațiile cu Turcia, care oricum sînt foarte bune.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
Ion Toma - cărora nimeni nu le-a spus, vreodată, stiliști, și care n-au apărut, niciodată, pe prima pagină a vreunui ziar... Și care, probabil, s-ar întoarce în mormînt, sau s-ar prăpădi încă o dată (de rîs), văzînd, în poză, în ce hal a machiat-o, pe dra Babalîc, dnul Rădulescu! Forme cu fond Într-o instituție de gradul 0, a apărut, pe coridor, de o bună bucată de vreme, un automat de distribuit cafea. Bagi o fisă și-ți
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
Premieră la "Academia Vedetelor", Britney Spears, un Mickey Mouse al tv etc. Să nu omit capitalele informații din rubrica Ochii și urechile lumii (din care aflăm, între altele, de ce regizoarea franceză Josée Dayan a declarat că iubește femeile) și nelipsita poză din fiecare vineri, cu o superbă Halle Berry pe care proaspătul Oscar a încălzit-o pînă la a se lăsa fotografiată aproape goală. Dl Popescu m-a convins: într-adevăr, ce să caute Marin Preda în Adevărul?
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
delegatul garnizoanei, delegații locuitorilor ș.a. Deseori, duminicile, în copilărie, tata mă lua cu căruța și mă ducea mândru la petecul de pământ... Acolo îmi povestea iar și iar de atacul de la Negroponte. Să-mi fie cu iertare slăbiciunea că alătur poza falnicului soldat.
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
lui "maman" cu numărul de la urgențe psihiatrice!) Și cît de complicate pot fi lucrurile pe care oamenii obișnuiesc să le simplifice! Și cît de simple pot fi lucrurile pe care oamenii obișnuiesc să le complice! (Omul care-și face mereu poze și dispare grăbit de la automatele de făcut fotografii nu e "un mort care se teme de uitare", ci un tehnician, reparator de aparate defecte!). Se desfășoară, în Amélie, pe un covor fermecat, lumea de lîngă tine, lumea de cartier, din
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
ea însăși. Dar nu degeaba un bătrîn înțelept o avertizează: "Norocul e ca turul Franței: îl aștepți mult și trece repede!" (Norocul lui Amélie va fi un tînăr salariat la un sex-shop și la un tunel al groazei, colecționar de poze ratate, fost colecționar de urme de pași pe ciment! -, jucat, cu un aer dur-aerian, de Mathieu Kassovitz). În întunericul sălii, văzînd Amélie, am avut, la un moment dat, revelația temei lui majore; am scos un carnețel și mi-am notat
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
care n-au ridicat un deget pentru conservarea vechiului București, guvernele care au făcut umbră în Palatul Victoria de 12 ani încoace, mulțumindu-se să promită, poartă răspunderea dacă într-o zi din centrul Capitalei nu vom mai avea decît pozele. Cum de mai au somn Crin Halaicu și Viorel Lis cînd știu că au pierdut 8 ani atît de prețioși? Și cum de nu-și dă seama guralivul Traian Băsescu de această urgență a urgențelor? Dărîmăm maghernițe, operațiuni la care
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
stăpânise în ajun întreg orașul ca toate drapelele roșii, aurii, precum și confetile călcate în picioare și bucățile de serpentine, cizmele te făceau să te gândești la cai și la pinteni evocând fotografiile trucate ale anunțurilor marilor magazine... aceleași inscripții, aceleași poze de avioane pempante, perfid de fragile și de piloți de o gargantuescă disproporție aplecați asupra lor - ca și cum aceste avioane ar fi fost speciile unor animale misterioase și funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa și lapidara înșirare
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
gelozie, legătura de gât de pe patul cucoanei e "prăzulie", iar laitmotivul rămâne "Am să-l fac tovarăș la parte!", pentru ca apoi să vezi un fragment din filmul din 1942 al lui Jean Georgescu și Gerard Perrin. Sau să privești o poză cu "nenea Iancu" la Berlin, și să poți numaidecât descifra (atunci când rezoluția o permite) pasaje din mustoasa lui corespondență cu Zarifopol, de pe cărțile poștale din arhiva Muzeului Literaturii. E o plăcere să constați, uneori, legătura dintre imaginea de pe cartea poștală
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
s-a lepădat nici astăzi de ideile sale (ci poate doar de radicalismul unora dintre ele) trebuie să facă față "noii terori intelectuale" apărute în mass-media anilor nouăzeci și profesată împotriva "colaboraționiștilor" de numeroși intelectuali de bine, erijați, cu o poză marțială care ține loc de trecut, în judecători ai istoriei. S-ar putea crede, date fiind, în genere, circumstanțele de la noi ale unor astfel de calificări și de îndemnuri, că acestea vor rămâne, și în cazul de față, la nivelul
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
Adriana Bittel Vin de la Gaudeamus acasă, pe la șapte seara, bucuroasă de achiziții și găsesc ușa smulsă din toc, iar înăuntru - toate lucrurile din dulapuri și sertare de-a valma pe jos. Manuscrise amestecate cu lenjerie și medicamente, clasorul cu poze de scriitori, adunate de mulți ani pentru revistă, răsturnat și călcat în picioare, acte printre cămăși și ciorapi, colecția de pixuri și creioane împrăștiată peste tot și scrîșnind sub pași. Doar camera juniorului, care arată întotdeauna ca scotocită de hoți
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
tineri care s-au apucat să fotografieze și să dea cu praf pentru amprente peste tot. Deasupra unui teanc de pijamale și prosoape se vedea portretul lui Kant puțin șifonat alături de o cupă spartă din care curseseră nasturii desperecheați. Frumoasă poză o fi ieșit. Curînd s-a constatat că hoții luaseră plicul cu premiul meu de la Asociația Scriitorilor, cutia în care țineam sumele prinse ordonat cu o clamă și cîte un bilețel pe care scria întreținere, telefon, lumină, mîncare, doctorii - era
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
în țară, preferă să "lucreze" în occident. Lui însuși i-au spart casa acum doi ani, în timp ce era la înmormîntarea soacră-si și nu i-a prins nici pînă azi. "Vă dați seama." Ne-am dat. Băieții cu pămătuful și pozele erau foarte obosiți, lucrează 24 cu 48, dar în alea 24 n-au timp nici să mănînce. I-am compătimit și le-am dat să mănînce. De la noi plecau la alte două efracții, plus niște spargeri de mașini. Tîrziu, după ce
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de "asimilare") paradigma poetică simbolistă, cel de-al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu asumată), la el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat natura originară. Ion Minulescu intra în tumultul cafenelei spre a-și declama, teatral, singurătatea, în timp ce Bacovia se izola în provincie spre a-și
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Sigur că Mircea Scarlat poate avea dreptate atunci cînd construiește aceste "scenarii", dar observațiile sale mi se par discutabile din cîteva puncte de vedere. În cazul scriitorului nu se pot formula, fără riscul de a greși, ecuațiile asumare-realitate și adoptare-mască (poză); termenii sînt interșanjabili și din două ecuații avem, în fapt, una singură. Criticul afirmă, apoi, în mai multe rînduri faptul că diverse aspecte ale liricii bacoviene trebuie a fi considerate involuntare; mai mult încă, polemizînd cu Vladimir Streinu și Nicolae
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]