1,132 matches
-
spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public, și o personalitate de drept privat. 5. Despre autonomia conștiinței juridice Abordând tema autonomiei conștiinței morale și juridice, Mircea Djuvara mărturisea În mod esențial, Împotriva oricărei prestații pozitiviste, că În ședința de la 6 noiembrie 1937 a Institutului Român de Filosofie Juridică, unul dintre membrii Institutului, Radu Goruneanu, autorul unei remarcabile scrieri despre „Ideea de drept”, a ridicat o problemă de o importanță deosebită pentru toată știința juridică. Adept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În domeniul dreptului public (nu numai În cel privat!), considerat În mod rațional, nu se poate admite ca „libertatea de a se obliga”, să fie nedeterminată. Este greșită, așadar, concepția, din nefericire predominantă și astăzi, În dreptul internațional, prejudecată de factură pozitivistă, anume: că normele de reglementare a raporturilor juridice internaționale se Întemeiază «exclusiv» pe voința colectivă a Statelor ce aderă la aceste norme. Concepția respectivă că rațiunea felurită, diversă, ar implica Între State „un raport de preeminență și de subordonare (adică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcând flacăra lumânării cu mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bună dreptate ar regresa în fiecare zi în beneficiul disciplinelor mai apropriate, pe care le-am putea numi științele fundamentului. Nu putem trece sub tăcere extraordinara răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de a putea da seama de lumea sensibilă, subiectivă și relativă în care se desfășoară activitatea noastră zilnică, se referă în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu omul, cu viața, cu indivizii tot ceea ce nu este reductibil la obiectiv, la forme obiective, la "concepte științifice" precum "forțe productive", "raporturi de producție" etc. Această interpretare este cea a marxismului tradițional, care își propune o țintă scientistă și pozitivistă și al cărui punct terminus se află în structuralism. Cel de-al doilea, "critica economiei politice" în sensul lui Marx, nu mai este această adeziune naivă la construcția științifică, ci tocmai deconstrucția sa, perceperea economiei în ansamblul său ca simplă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culturii, reducându-le la un soi de lux inofensiv, la un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
putea fi negată importanța acesteia în devenirea popoarelor, mai cu seamă a celor mai mari? În Egipt ea făcea parte din viața cotidiană, determinând ansamblul activităților economice, impunându-le, dincolo de simpla producere a "valorilor de uz", finalități extraordinare. Diversele critici pozitiviste, cu explicațiile lor pe cât de radicale pe atât de simpliste, se prăbușesc imediat ce este zărită înrădăcinarea religiei în esența vieții în faptul că aceasta, ca încercare de sine, nu este niciodată fundamentul ființei sale. Experiența sacrului este cea a acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Gheorghe Grigurcu În antiteză cu Monsieur Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
schimb, cine vrea să fie consecvent pînă la capăt trebuie să aleagă pe una respingînd pe cealaltă, asta dacă nu alege soluția valabilității intermitente: uneori ne raportăm la lume în virtutea cunoștințelor științifice, alteori în virtutea opticii creștine. Suntem cînd creștini, cînd pozitiviști, prin alternanță, dar niciodată simultan. În schimb, medievalii au avut ambiția de a fi simultan și greci și creștini, alunecînd în copca unor contradicții din care nu s-au putut salva decît lepădîndu-se de Platon și Aristotel. Au renunțat la
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
în aceeași conștiință culturală identități dfiverse; complementare și convergente în același timp. Așadar, istoricul de artă împarte același habitat cu filologul, cu hermeneutul de factură teologică, cu scriitorul, cu filosoful, cu cercetătorul unor zone misterioase și chiar cu un spitit pozitivist și lucid. Cărțile sale pornesc invariabil de la imagine, de la imaginea consacrată, de la faptul muzeistic, însă din chiar clipa în care a fost luată în stăpînire imaginea începe să vorbească imprevizibil, cu alte voci, și sfărșește ca o materie organică într-
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
structuralismul. Înfățișat de către entuziaști drept o "filosofie", o concepție cu articulații intrinseci, id est de sine stătătoare asupra lumii, încercînd a impune o metodă de cercetare distinctă tuturor disciplinelor, structuralismul a nutrit aspirații de sistem major, bizuit pe un "recurs pozitivist". Dar însuși Claude-Levy Strauss nu șovăia a-i preciza insuficiențele: "Cercetările de structură nu revendică un domeniu propriu printre faptele societății; ele constituie mai curînd o metodă susceptibilă de a fi aplicată la diverse probleme etnologice, iar ele se înrudesc
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
și șantierelor incendiate de violente luni electrice; gările lacome, devoratoare de șerpi ce fumegă"... O nouă sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare se voiau substituite cugetării reci și abstracte, calmul contemplativ se dorea înlocuit cu "dragostea pentru primejdie, obișnuința energiei și a curajului", cu "fervoarea entuziastă a elementelor primordiale". Chiar și războiul era
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
au imaginat lumea într-un mod cu totul aparte. Amănuntul că toate aceste achiziții sînt astăzi pe de-a-ntregul inutile, că așadar omenirea posedă un tip de gîndire care nu mai are legătură cu reflecția metafizică - e vorba de gîndirea pozitivistă a științelor exacte - amănuntul acesta nu poate avea darul de a-i descuraja pe cercetători. Sub unghi pragmatic, toată cultura umanistă e inutilă, și totuși nu o abandonăm. Unul din intelectualii care se încăpățînează să nu abandoneze metafizica este profesorul
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
stupide, ci doar răspunsuri prostești. Orice întrebare e legitimă, pentru că se adresează unui teritoriu adânc al ființei umane: cel al cunoașterii. Nu poți însă cunoaște dacă, înainte de aceasta, nu vrei să cunoști. Cuvântul "descoperire" aplicat științei sau oricărui alt domeniu "pozitivist" nu are sens - deși el poate fi riguros exact: gravitația, de pildă, a existat mult înainte de a fi descoperită de om. La fel și electricitatea și toate legile fizicii. Dau însă conceptului un sens literar-metaforic. Descoperirile întâmplătoare (Columb ajunge în
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
depășească binișor pe cea franceză (luând în calcul, desigur, și publicistica). Înainte de toate, este vorba de valoarea intrinsecă a acestor două cărți, care îmi par importante pentru înțelegerea atât a biografiei, cât și a gândirii filosofului. Oricât aș fi de pozitivist, nu mă pot împiedica să mă gândesc și că este, până la urmă, de-a dreptul miraculos că mai putem citi, la 17 ani de la trecerea gânditorului la cele veșnice, două „noi” cărți ale sale, scrise în limba la care renunțase
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
Sorin Lavric Cu Owen Gingerich s-a întîmplat un lucru delicat: mișcîndu-se toată viața sub auspiciile pozitiviste ale astronomiei, s-a trezit într-o zi exasperat de platitudinea lor. Drept care și-a pus în gînd să vadă de unde-i vine nemulțumirea, culegînd un set de indicii menite a-i justifica senzația de strîmtorare pe care i-o
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
orătănii sălbatice", luptau cu arma terapeutică a farsei absurde împotriva „bătrânei doamne Logica și a eternului domn Interes". Extrapolând,în această luptă a „maeștrilor" poate fi vorba de un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice și manipularea oamenilor prin religie. Autorul e un iluminist de speță tîrzie, înzestrat cu umoare pozitivistă și cu optimism mijlociu, care vede în stele un îndemn spre ecuații și numere, nu un prilej de reverii și emoții, de aceea, din „teologia naturală” pe care o invocă la începutul prelegerilor, nu rămîne în final decît natura, teologia
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
adepții Parnasului, iar mai târziu, în 1872, anul în care Gautier va trece în veșnicie, Théodore de Banville va publica Le petit traité de poésie française, revelator pentru elogiul dificultăților formale, ca element primar al calității. Totuși, după 1870, spiritul pozitivist își impune prezența. Noi teme, rezultat al unei realități mereu în mișcare, sunt puse în valoare, grație unei forme mereu mai subtile. Poezia parnasiană, tot mai intelectuală, abordează direct marile probleme ale umanității. Pozitivismul epocii se regăsește acum în temele
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
pentru că e generalizatoare (și, deci, acuzatoare)? Unde e esențialism aici? Depinde unde îl căutăm. Contrar formaliș- tilor de început de secol XX, Barthes nu reduce literarul la o esență funcționalistă; limbajul funcționează, e clar, ca operator de semnificație, dar abordarea pozitivistă a acestuia nu duce la rezultate, pentru că ignoră istoria și istoricitatea. Literarul se regăsește pretutindeni, pentru că tot ce ne înconjoară vorbește, dar pe „mute” (aceasta urmează să fie o ipoteză dezvoltată mai tîrziu de Jacques Rancière, dar ea se regăsește
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
științifică, iar viziunea în numele căreia își duce lupta e ortodoxia. Rusul mutat în Occident și ținînd prelegeri la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie e un paladin optimist: crede că, invocînd ideile sfinților părinți răsăriteni, poate să-i scoată pe fizicieni din mizeria pozitivistă. Crede că, vorbind despre metanoia, despre gîndirea apofatică și despre deosebirea dintre diastema (distanță) și diafora (deosebire), poate să-i aducă pe rătăciți pe calea cea dreaptă. Numai că ceea ce el numește cale dreaptă pentru fizicieni e o psalmodie absurdă
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți avem acces, iar detaliul trist că majoritea nu apucă
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul fiind convins că orice om, dacă știe să-și folosească rațiunea, poate atinge treapta fericirii. Cu alte cuvinte, fericirea e o noțiune ecumenică la care toți avem acces, iar detaliul trist că majoritea nu apucă
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
recunoaște Barthes - această natură va rămîne ca dovadă impenetrabilă a existenței unui exterior care are drept corelat tăcerea. Iubirea este un astfel de corespondent al tăcerii, pe care discursul va încerca să fie să o deconstruiască în termeni psihanalitici sau pozitiviști (discursuri „de stînga”), fie să o „naturalizeze” ca semnificație afectivă în numele căreia vom avea, de pildă naționalismul, șovinismul, odată cu ele și ura (față de ceea ce nu e, în mod „natural”, Iubire: de pildă amorul homosexual; acesta este discursul „de dreapta”). Pentru Barthes
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
optică, informatică, ba chiar chimie și astronomie, dar este și unul care privește panoramic și baleiază orizonturi vaste, fundamentat pe observații, teorii și principii ale științelor omului, adică filosofie, estetică, sociologie, psihologie, științe ale comunicării etc. Așadar, dincolo de analiza științifică, pozitivistă și neutră, de privirea din exterior, se deschide un orizont larg pentru aventura imaginarului, pentru valorile conștiinței, pentru eposul interiorității. Această dualitate a teritoriilor investigate și dubla sursă a argumentelor în epica demonstrației nu sînt nici pe departe întîmplătoare sau
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]