9,158 matches
-
nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba din nou de ce - fără să-și poată răspunde celulele ei se vor însura cu prințese negre pe undeva prin trinidad-tobago se vor prăbuși cu avion cu tot peste caraibe vor sta la masă cu platon acolo în groapa marianelor (unde le și este locul) fără să înțeleagă o iotă carnea asta va redeveni carne nevisătoare nevăzătoare surdă și tăcută precum o piesă neterminată
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
care alergau soldații de la facera lumii te tot visez tu trăiești acolo în sud din lacrimile mele tu ți-ai făcut o insulă ca de coral cândva Columb o va descoperi după cutremur 1 la cutremur blocul meu se va prăbuși va lua cu el toate amintirile mele cum copilăria ia cu ea jucăriile îndrăgite copacul din curtea blocului și-a luat șofer și merge pe autostrada dintre centrala electrică și cer voi fi anchetat pentru cuvintele folosite în poezii criticul
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia în Amarul Tîrg Se tîrăște Poezia cum un enorm miriapod pe norii prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
moartea arborilor bătrâni pe atunci mai ușor de cules erau și timidele sale fructe iar el pentru copii rămânea irezistibila lor tentație de a-i pune la încercare crengile spânzurați de picioare în jos cât să simtă cum li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
caută moartea Acasă și el se crede la schi Omul fără stare se împinge Până la Academie între T și Muzeul de Artă Se încăpățânează să-și bea Suta de vodcă În fiecare zi strict la aceeași oră. Uneori îl vezi prăbușit Pe bancă la Livadă Ajutat de alții se Ridică prinde strâns bețele și Urcă În viraje largi Dealul
Omul fără stare by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/5411_a_6736]
-
nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
femei e să înnebunească pentru pierderea unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
chircit în creierul meu, Dumnezeule și mi-ai tras dinăuntru zgârciul materiei mele cenușii în crisparea ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog cu toți morții mei te rog nu mai turna peste inima mea vie alcool moartea cea mare va veni zi și noapte din Asia Mică
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
Marius Ianuș Acum încotro, Doamne? Chiar pe locul unde a stat mașina mea acum două ore e un arbore prăbușit de-a latul străzii. Asta nu s-a mai întîmplat niciodată. Copilul tău Iov a înțeles, Dumnezeule. Nu mai am loc de parcare aici. E doar loc de plecare. Sînt două lucruri în viața mea pe care le credeam curate
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge nu se prăbușește nu reclamă nimic ci doar răsuflă-o clipă aidoma unui plămîn și nu cere decît puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
strînsă aici, pentru tine. Îmi și închipui acțiunea aia înceată. Depilarea. În toate modurile în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîșierea. Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața se aruncă în aer și cade pe pămînt. Trăiesc expectorînd. Mai
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar o ușoară mîzgă. Pe sex, După dragoste. Roșu în iarbă În iarbă, roșie carne sexul ei. De ce era
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
acolo o revăd pe Aila ea cântă cu tony și muzica ei mă îmbrățișează ca o răbufnire de val pe malul mediteranei mii de săgeți înspumate glasul Ailei s-a ridicat deasupra ei și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate cu un strat gros de zăpadă. Nane căscă gura la o mână înmănușată, în timp ce, pe lângă trupul gros al ospătarului, se strecură fața roșie a unui băiețel care părea prăbușit sub un maldăr de haine. "Hei, Nane!", strigă fața amorțită de ger, "Nănosule! Ce faci, mă, nu vii jos, la Sălcii?" Nane își dibui cu greu prietenul printre siluetele care acum se buluciseră la tejgheaua din fața ospătăriei. Pe lângă pliurile de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale din lucarnă o să visezi la țurțurii din iarnă (29 iunie 2008) Ritual (zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
cafea, să discutăm ultimele amănunte. Bine spus: chiar că puteau fi ultimele... Și m-am dus. Seara. Era 4 martie. 5 iunie Data fatidică și minutele-i terifiante m-au surprins în biblioteca ultraînțesată de cărți ce stăteau să se prăbușească peste noi - de fapt, a fost cât pe ce - a scriitorului Mircea Ciobanu, cu o ceașcă de cafea fierbinte în mână: o cafea excelentă, tare, aromată, cum numai el știa să facă. Deocamdată voi spune doar atât: că în urma sinistrului
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn înconjur. Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise un halo sau chiar două, care o făceau și mai teribil inumană. Întunericul era deplin, electricitatea fiind prompt întreruptă, ca
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
a fost. Am orbecăit îndelung prin bezna străduțelor din spatele spitalului, nelăsându-mă impresionat nici de zgomotele sinistre, nici de palele inexplicabile de lumină venind, mai bine zis țâșnind haotic dinspre Piața Rosetti unde (aveam să aflu a doua zi) se prăbușise un impresionant bloc interbelic pe care îl știam dintotdeauna, cu mari și late scări de marmură neagră la intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
grohotiș și nămol și izvoarele tulburi. Și au găsit piatra mormântului răsturnată. O femeie își întinse părul ei lung peste picioarele fiului și se făcu liniște în jur de se auzeau plângând gloatele și aripile liliecilor fâlfâind. Sălașul vântului se prăbuși și lumina din el ieși la lumina zilei așa cum iese din străfundul pământului o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei o să m-aștepte să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre Viflaim îmbălsămat acolo unde mai
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă înainte ca țipătul să sfâșie plasa de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu mă vei mai privi cu dispreț ca pe un gândac în care ai vrea să arunci cu un măr, iar eu voi încerca să nu plâng înaintea morții
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele canal colector doar pentru mine blițuri maimuțăreli pe podul minciunilor iau șoaptele de la ureche gândurile de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și mitul nu se prăbușește turiștii îmi îndeasă bănuți pe gură dar tonomatul a uitat toate muzicile dac-aș avea curajul aș înnebuni tu ai locui adică în vidul dintre geamuri ca-n oase de porumbel și fillip ar deveni crima noastră perfectă prea multe
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
palmă - de aici se pleacă numai în pijama fără buletin privirile ca mercurul intră-n sânge țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ficțiunilor tale gonflabile și-apoi să mă supăr și să o arunc lângă celelalte jucării privind-o cu ciudă cum se înțeapă în fus și redevine ea înseși încă și mai desăvârșită sau mici plăceri plimbările deșirate din gesturi domoale prăbușite între cuvinte prin piațete zgâriate de umbra turlelor și gheruțele orei târzii unde pisici albe își ispășesc tainul de șoareci... să se fi pierdut odată cu păpușa minionă cu păr nisipiu în spitalul copilăriei imprimându-și obrazul pe mânuțe bolnave și-
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns o pană neagră... ...Mi-am revenit din
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]