136 matches
-
mână de oameni, câți am mai rămas -, și aiștea obosiți, grozav de obosiți?!... Să scoată castanele din foc cu mâna noastră, aiasta vor! spune Vlaicu. "Apărătură vor". Aiastă lipsă de unire care a dezbinat totdeauna Europa a făcut ca împărățiile prădalnice să fie tari, să aibă spor, adaugă Stanciu. Când se vor trezi, va fi prea târziu... O să le vină și lor rândul! "Creștinătatea" dârdâie de frică, dar în loc să pună mâna pe spadă, face precum struțul. O să-i înghită turcii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și de ohabă pentru că au dobândit dela domnia mea cu slujbă. Iar Stoica Naneș a așezat pe vărul său Tatomir și nepoții lui, Manea și Stoica peste averea lui, cât are, ca după moartea lui să fie al lor, iar prădalnică să nu fie, ci pe toate ocinele să fie frați nedespărțiți în veci. Iar căruia dintre dânșii i s-ar întâmpla moarte, iar ocinele să fie celor rămași. De aceea, le-am dat și domnia mea, ca să le fie de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul-om drept ceea ce e, ce a fost și ce va fi. E, fără îndoială, vexant pentru amorul propriu, dar trebuie vai! să luăm act de faptul că, între omnivorul prădalnic din savanele anilor 1200 și omul numeric din anul + 2000, aceeași carcasă, același encefal și aceeași dentiție, cablajul neuronal nu s-a schimbat. Nici degenerescență, nici regenerare. Nimic nou în natura lucrurilor, în dendrite și în hormoni. Fiecare val, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
samă de intelectuali clujeni, retrăgându-se din calea trupelor brutale, năvalnice, ale armatei roșii, nu au făcut decât să reitereze un act, un reflex pe care alți locuitori ai acestor meleaguri subcarpatice l-au făcut În calea invadatorilor feluriți și prădalnici; pe văi În sus, tot mai sus, pierzându-se În munții și pădurile inaccesibile, contemplând jos, În vale, șarpele trupelor și mașinilor acelei armii compuse din atâtea și atâtea popoare asiatice, buimăciți și beți ei Înșiși de Înaintarea lor fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rândul său timp reamintit, nu-ți bântuie prin memorie cronologic, ci ca fațete ale lucrurilor. Alte și alte detalii se ciocnesc între ele, reîmperechindu-se și dobândind un nou aspect la fiecare împerechere. Măsura inferioară a lucrurilor se dedă la incursiuni prădalnice. Cele ce ți se întâmplă ulterior îți par de o noutate nerușinată în raport cu ceea ce credeai a ști până acum. Măsura inferioară se tocmește cu prezentul pentru ceea ce la vremea sa nu merita făcut, și nici discutat. Amestecul cu prezentul dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lor nefast în istoria poporului nostru nu a încetat nici după ce au fost refulați de pe teritoriul locuit de români Căci hoardele din afara granițelor românești au constituit timp de secole o permanentă amenințare pentru Moldova și Țara Românească, expuse incursiilor lor prădalnice. În anevoioasa lor politică externă, vizând menținerea unei fragile independențe naționale, voievozii moldoveni și munteni au trebuit să țină permanent seama de forța de represiune instalată în flancul răsăritean al țărilor lor. Căci la ordinul Înaltei Porți, tătarii - colaboratori fideli
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până în anul 1241. Pentru a preîntâmpina incursiunile de pradă ale cumanilor, Andrei al II-lea, regele Ungariei, dăruiește, înainte de 7 Mai 1211, lui Hermann de Salza, marele maestru al Ordinului Teuton Țara Bârsei. În câțiva ani, vitejii cavaleri opresc cetele prădalnice în trecători și, ocupând munții cu versanturile de sud și răsărit, zidesc cetăți și cuprind teritoriul dintre Prahova-Ialomița și Siret, până la hotarele brodnicilor din Țara Brodnicilor, denumiri care vor dispare din istorie o dată cu Imperiul cumanilor. Pe urmele cavalerilor teutoni au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic din primăvara anului 1241 în Țările Române, N. Iorga scria: „Dacă ziduri s-au sfărâmat înaintea tătarilor și biserici au căzut la pământ, dacă mari bogății orășenești au fost pierdute, omul sărac de la țară n-a suferit așa de mult
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1330, de la marele han Uzbek, dreptul de a ridica un așezământ comercial în „Cetatea Donului”, la Tana, pe locul vechii colonii milesiene, aflându-se în relații dușmănoase cu genovezii, din anul 1335, pentru că le luaseră locul la Chilia, informaseră bandele prădalnice ale turcilor din Asia Minoră despre plecarea tătarilor în expediție de pradă în Transilvania și Ungaria. Și, cum aceștia profitaseră și mai înainte de neînțelegerile izbucnite, de prin anul 1320, dintre cei doi Andronici (Andronic al II-lea și Andronic al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că, în luptele care au avut loc în deșertul sarmatic sau, poate în cel scitic, cavaleria moldovenească a urmărit cetele prădalnice până în marginile Crimeii, unde a fost prins viu însuși Eminek Mârza, de a cărui soartă nu știu nimic massarii și consulii din Caffa, în acest an. Abia în 7 noiembrie 1472, au aflat genovezii că fratele „căpitanului Campaniei” este prizonier
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu cât târgul Huși era loc de popas pentru diferite armate și solii turcești care călătoreau pe Valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe Valea Bârladului, peste dealul Dobrina, îndreptându-se spre Prut. Nici pericolul otoman, nici desele incursiuni prădalnice ale tătarilor din Bugeac, ale polonilor și ale cazacilor, și nici instabilitatea politică nu au oprit, în această perioadă lungă de timp, procesul de populare a depresiunii. Satele distruse de năvălitori, ori vremelnic părăsite de populație, erau refăcute, adesea sub
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare, iar în aer se rotea deasupra capului meu un uliu prădalnic care se îndeletnicea și el cu vânătoarea, făcându-mi o necinstită concurență. Fiind, deci, că concurența, cinstită sau necinstită, e totdeauna supărătoare, în puterea dreptului celui mai tare, am trimes aripatului meu rival o încărcătură de haliciuri, care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un țărm îndepărtat de unul care abia începe să se arate... și nu pot să nu amintesc aici de impetuozitatea cu care vine valul acesta mare, puternic, de o tinerețe care devansează totul cu o rapiditate de TGV o tinerețe prădalnică scotocind prin sertarele tuturor poeților lumii... Ne contaminează. Mă refer la "Poesis Internațional", juna revistă pe care i-o datorăm poetului Claudiu Komartin. Azi, "la aniversare", se cuvine însă, să-i urăm ctitorului George Vulturescu și minunatei sale lucrări "citius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în șiruri paralele orientate nord-sud, despărțite de cursuri de apă cu debite nesemnificative, dar suficiente pentru a înlesni așezarea oamenilor, este o zonă izolată, atunci mai puțin populată, greu accesibilă pe axa V-E și, din acest motiv, improprie raidurilor prădalnice ale populațiilor parazitare din nordul Mării Negre, tătarii din Crimeea, cazaci și, evident, armatele turcești care au atacat Moldova prima dată în 1420, în timpul lui Alexandru cel Bun. Vechea populație românească, organizată în obști sătești, valorifică potențialul economică al zonei, constând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
singur dreptate, apelând chiar la violențe, nu numai verbale. Circulau pe seama conului Gheorghieș o mulțime de întâmplări deja trecute în anecdotă 40. Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzui41. G. Călinescu spune că nu avea nici o subtilitate sufletească, că îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atracții spontane, naturale, dar se poate bănui că e și din cauza ursuzeniei tatălui, care nu stătea la taifas cu ipoteștenii, considerând că pierde timpul. Înalt, voinic, [...] munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ar trebui să ne scoatem respectuoși pălăria în fața lor dar asta se întâmplă rar la un popor îndobitocit și înveninat de balele copoșilor care niciodată n-o să-i ierte lui Porumboiu că le-a smuls de sub labele lor păroase și prădalnice o părticică din țara asta pe care ei doreau s-o facă scrum. Muzica de Vivaldi pusă pentru vacile de lapte la ferma sa de la Târzii sună pentru copoșii cu dinții rânjiți de un sentiment vindicativ, atroce, exact ca niște
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
A Sufletului tău grozavnic. Deszăvoraște Porțile-Amintirii: uită-te la mine Nu că la altul, ci că la Sinea ta adevărată. Năluca ta sînt, Si m-ai supus în vremuri de demult prin a ta Veșnică Tărie 350 Cînd eu eram prădalnică-nsetată și hămesita cruntă pofta și ucidere. Deși oribil și-Înfricoșător pentru-ai tăi Ochi, deși-ngropat sub Ale Universului ruine 208, ascultă cît de-naripat vorbesc, si fii tăcut. De ne vom contopi în unul, o altă lume, ce-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Prea Multă suferință". Astfel cîntară Miresmele-Omenești în jurul teascurilor vinului lui Lúvah; Însă în teascurile Vinului e tînguire, groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cultural), popor (modelul socio-cultural), națiune (instituția statală și politică); d) colectivitățile comportamentale bazate pe conștiința colectivă, psihismul colectiv, modelele de comportament colectiv, în care intră: - reunirea ocazională, reprezentând adunarea trecătoare de persoane preocupate de un eveniment întâmplător; - mulțimea - agresivă, panicată, prădalnică, demonstrativă; - publicul, reprezentând concentrarea unui număr de persoane animate de așteptări asemănătoare, de trăiri în fața anumitor stimulenți sau preocupate de același obiect; e) comunitățile sau grupele sociometrice, constituite după afinitățile relațiilor interpersonale, conform teoriei lui J.L. Moreno. J. Szczepánski consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
turcești treceau prin țară, ele erau însoțite de toate caracteristicile unei alterități ostile (doar Ureche spusese despre turci că „sântu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam silnic ce iaeste și nestăpânit” - Radu Greceanu), de pildă, sunt prădalnici („prada” fiind asociată cu distrugerea așezărilor și cu uciderea sau „robirea” locuitorilor) - „Au poruncit Sinan-pașă [...] să arză, să robească, dupre cum le ieste obiceiul lor, al păgânilol” (Cronica Bălenilor) -, aflându-și asemănări doar într-un Fiziolog al răpitoarelor: „Că ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poporului într-o populație, injectarea lui cu substanțe ce-i reduc discernământul și chiar capacitățile perceptive. Nu mă surprind prea mult, în acest volum cu atâtea pagini electrice, textele ce radiografiază și penalizează ,tarantela politică", prostituția (trans)ideologică și ,casta prădalnică" aflată la Putere, indiferent de regim. Că Adrian Năstase e un om ,bidimensional", iar Traian Băsescu, un ,rinocer politic solitar", că Emil Constantinescu ori Teodor Meleșcanu sunt alcătuiri artificiale, sintetice, iar Michael Guest, fostul ambasador al Statelor Unite, o excepție luminoasă
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
citit bine, în Paris, unde un palat din secolul XVIII a fost cât pe ce să fie „modernizat” de aceeași oameni cu bani iubitori de subcultură, nu mă consolează de barbaria noastră de tranziție între ideologia comunistă și un capitalism prădalnic. Ambele, deopotrivă de aculturale.
Bucureștii de altădată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4135_a_5460]
-
cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci apele sunt drumuri, nu hotare Când peste fluviu tot acelaș neam Sălășluia
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
putea mi-aș lăsa spatele exact unde este acum vreo mie de ani/ și-aș pleca fără spate acasă/ dona juana mi-ar naște în loc de prunc spatele meu rătăcit și uitat/ prin ierburile infernului". Nicolae Magnificul este cartea unei iubiri prădalnice consumată sub pînda neîntreruptă a morții, sub veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața ta pentru mine/ ție ți-e ca un phalus verbul
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]