180 matches
-
dincolo de realism, Oradea, 1997; Arena actualității. Confidențe, Iași, 2000; Augustin Buzura, Brașov, 2001; „La țigănci” de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj-Napoca, 2001; Liviu Rebreanu, Brașov, 2003; Clepsidra răsturnată. Convorbiri cu D. Țepeneag, Pitești, 2003. Ediții, antologii: Teodor Scorțescu, Concina prădată, pref. edit., Cluj-Napoca, 1982; Octavian Goga, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Mihail Sadoveanu, Țara de dincolo de negură. Valea Frumoasei. Poveștile de la Bradu-Strâmb, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; Tudor Arghezi, Între două nopți, pref. edit., București, 1994; Mircea Streinul, Ion Aluion, pref.
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
în 1917. Încearcă să se afirme ca poet, debutând cu două sonete la „Viața românească”, în 1914, iar în iulie 1916, după ce mai dă alte versuri, publică în foileton în „Capitala” și nuvela Salonul unde se gândește, prefigurând romanul Concina prădată (1939). Renunță temporar la poezie și proză, lăsându-se ispitit de teatru. O revistă teatrală, Halandala, scrisă împreună cu George Bădărău, i-a fost pusă în scenă în 1916, la Iași. Depuse pentru lectură la Teatrul Național din Iași și la
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
precare și într-un tiraj cvasiconfidențial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu. Dincolo de poezie și teatru, adevărata vocație a lui S. pare să fie proza, caracterizată de rafinament, exotism și romanțiozitate. Romanele Popi și Concina prădată au o tematică erotică, dar scriitorul nu trece niciodată de limita sugerării discrete a relațiilor sexuale, lucrând în filigran, cu o decență firească, fără nimic ostentativ sau deliberat șocant. Din perspectiva erosului, a fost definit drept un „explorator liric al
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
grecoaică, regalistă înfocată. Scriind despre Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul și plăcerea vieții la iubirea fizică. Bunăoară, un magistrat strânge în locuința sa toate femeile de moravuri
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
romanului. Aventura erotică a lui Vlad, stăpânit de convulsii de gelozie, se aseamănă cu a lui Fred Vasilescu din Patul lui Procust de Camil Petrescu și cu a lui Emanoil Glineanu din Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu. Și Concina prădată s-a bucurat de aprecierea criticii, mai cu seamă datorită eleganței stilistice, fiind definită, de pildă, de Mihail Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
de aprecierea criticii, mai cu seamă datorită eleganței stilistice, fiind definită, de pildă, de Mihail Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea”, 1921
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea”, 1921, 897; Mihail Sevastos, „Mirajul Alpilor”, VR, 1925, 1; G. Spina, Un gânditor fin: Teodor Scorțescu
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea”, 1921, 897; Mihail Sevastos, „Mirajul Alpilor”, VR, 1925, 1; G. Spina, Un gânditor fin: Teodor Scorțescu, „Opinia”, 1926, 5 827; D. I. Suchianu, „Popi”, ALA, 1929
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Sebastian, „Cobaiul”, VR, 1938, 5; Cicerone Theodorescu, „Cobaiul”, UVR, 1938, 7; Ion Anestin, „Cobaiul”, TIL, 1938, 326; Mihail Sebastian, Întâlniri cu teatrul, București, 1969, 159-163; Streinu, Pagini, V, 200-204; Mircea Eliade, Un roman 1900, RFR, 1940, 2; Octav Șuluțiu, „Concina prădată”, F, 1940, 3-4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 705, Ist. lit. (1982), 789; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 370-372; Botez, Memorii, II, 107-111; Piru, Ist. lit., 314; Ion Simuț, Proza galantă a lui Teodor Scorțescu, F, 1982, 4; Nicolae Manolescu, „Concina prădată
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
prădată”, F, 1940, 3-4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 705, Ist. lit. (1982), 789; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 370-372; Botez, Memorii, II, 107-111; Piru, Ist. lit., 314; Ion Simuț, Proza galantă a lui Teodor Scorțescu, F, 1982, 4; Nicolae Manolescu, „Concina prădată”, RL, 1982, 31; Mircea Anghelescu, Un prozator uitat, T, 1983, 2; Teodor Vârgolici, Redescoperirea unui romancier - Teodor Scorțescu, ALA, 1997, 370; Popa, Ist. lit., I, 773; Dicț. scriit. rom., IV, 200-203. T. V., D. Mc.
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
ea, încât moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății! Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. Fata babei atunci și-a luat inima-n dinți și a zis: Las', mamă, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc eu și mai multe. Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșneagului; se întâlnește și ea cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
fel, cu vorbă bună. Dar, și fără ei, răscoala își continuă iureșul devastator până ce intervine forța de represiune. Capii mișcării sunt bătuți cu centiroanele și toți „rătăciții” vor trebui să repare ce au stricat și să dea înapoi proprietarilor mărfurile prădate. Răscoala se sfârșește prost. Nu asta - sugerează autorul - era calea. În final, un personaj simbolic, Ion Tăcutu, invocă îngândurat, ca pe o soluție pasămite izbăvitoare, „legea”, legea reformei agrare, așteptată să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era nimic de furat în casa noastră deja prădată. Însă, după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ales pentru o femeie. Iulia și Iuri... Reluarea luptelor a șters în noi remușcările. Orașul a fost bombardat, noi am părăsit casa și am petrecut o zi lungă, fără ieșire, într-unul dintre marile hoteluri ale capitalei, părăsit de occidentali, prădat, reamenajat în cursul lunilor de acalmie și abandonat iarăși. Nădăjduiam să mai putem rămâne în oraș... Se făcuse curat în cameră cu câteva zile în urmă și era ciudat să vedem patul cu așternuturile aranjate și împăturite de o mână
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ierni împovărate de nopți de antracit / Acolo zburdă Kitty în inima lui Lev”. A. dă expresie literară unui proces banal ca un clișeu, pentru că-l încearcă oricine, și magic, pentru că reușește puținora, ca alchimia, comutarea vieții sufletești în poem: „Iubitele, prădate, se-nturnă înapoi. Și remușcarea oare cu ce să le-o ogoi? [...] Sfielnic se înturnă iubitele și eu / Nu mai posed misterul de fluier și de zeu // Zadarnic câte un spectru suspină lângă geam / Căci ospitalitate nicicâtă nu mai am. [...] Vai
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
poporului, stăpînului ca și slugii, stăpînei ca și slujnicei, vînzătorului ca și cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca și celui ce ia cu împrumut, datornicului ca și cel căruia îi este dator. 3. Țara este pustiită de tot și prădată, căci Domnul a hotărît așa. 4. Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mîhniți și tînjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5. căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
20. Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21. Domnul a voit pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare și minunată. 22. Și totuși, poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri, și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: "Dă înapoi!" 23. Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască. în orice caz, satul acela de acum distrus ar fi fost o perfectă tabără în care ar fi putut concentra, în vreme ce continuau să înainteze, carele cu provizii, slujitorii și femeile, vitele prădate și prizonierii; cu atât mai rău pentru cine ar fi dormit sub cerul deschis. Odată încheiată lupta, își dăduse jos aproape toate piesele din armură, păstrând doar platoșa și lăsând tot restul în carul lui Kayuk. Mandzuk, scutierul fidel, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
A început să mă ia curând în toate acțiunile lui, fiindcă zicea că eu eram oarecum altfel decât ceilalți și încă ceva: că reușeam întotdeauna să-i aduc aminte pentru ce lupta. Câte am mai făcut împreună! — Și câte villa prădate! Câte gâturi tăiate! îl întrerupse Metronius, ridicând ironic din sprâncene. Divicone reluă energic: — Numai când nu aveam încotro! Eudoxiu nu era un vărsător de sânge, ci un răzbunător al celor asupriți. De altfel, mulți dintre cei care îl urmează sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încuviință și îi puse o mână pe braț. Dinspre villa încă mai veneau strigăte sălbatice și o serie de bufnituri. Prin ferestrele și ușile rămase întredeschise, Hippolita și Clemantius văzură strălucind în interiorul clădirii flăcări. Somptuoasa reședință a Patrinianilor era violată, prădată, incendiată. Opere de o valoare inestimabilă, adunate de generații., erau sortite distrugerii. — Domina, trebuie să intrăm! insistă intendentul. O clipă mai târziu, primele flăcări începură să se ridice deasupra acoperișului villa-ei, în dreptul sălii triclinare și a tabliniului. — Tabliniul! Biblioteca! Ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari, constataseră că o bună parte din pars dominica a edificiului fusese distrusă, laolaltă cu localurile destinate servitorilor și construcțiile agricole, între care fânăria și grajdurile. Grânarul fusese golit, pivnițele prădate. Plecând de acolo, barbarii eliberaseră mulți prizonieri, însă în perimetrul villa-ei găsiră mai târziu alte trupuri - liberți și sclavi uciși în timpul incursiunii. Câțiva servitori nu mai erau de găsit: fugiseră, poate, ori fuseseră capturați și duși de acolo de barbari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Se duceau, spunea prefectul, să constate efectele pacificării în toate comunele care au fost contaminate de spiritul răzvrătirii. Mai ales că au primit rapoarte confidențiale cum că, în unele sate, moșierii, întorși acasă sub ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. ― Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobilă indignare. Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dacă fiecare s-ar apuca să-și facă singur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]