333 matches
-
și bord, de val plescăite. Și, plutind jos peste cârmă, rândunea Cu o singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul încordat. Se mocoșesc prin ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
biografiile celorlalți, contrafăcându-le. Detașată din context, delațiunea acestuia cu privire la cei care "au zis că" pare, prin metrică și așezare, un poem, deși există, în Manual bucăți substanțial mai lirice: "Zilele au fost lungi atunci, despuiate de întuneric parcă pentru totdeauna, prăfoase și triste. De undeva, El, cu o privire nesfârșită, înconjurat de îngeri, ne încetinea mersul, odihnindu-se. Saliva ni se făcu spre sfârșit ca o vată scămoasă și cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
în mers ca într-o tăcere șerpoasă și soarele căzut într-o rână însângeră câmpia. Demni vrurăm, cărându-ne armele, să fim. Ca o mașină de război neistovită, Armeanul își rostogoli pașii către apa verzuie, balta aceea puturoasă. În aerul prăfos, Ioan, ca un spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv, o reducție la stricta narațiune a unui volum, s-
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
lipsa de inspirație a autorităților boliviene îl vor transforma într-o legendă. Soderberg știe însă să infuzeze personajului său o aură tragică, știe să facă din deficitul de acțiune și din absența cuvintelor un pretext pentru a medita la nimicul prăfos în care cad eroii, cioplește fin la mitul lui Che, cel de pe tricourile unor numeroase generații de adolescenți. Regizorul român lucrează cu variațiuni pe aceeași temă, însă monotonia unei existențe în munți se transformă la el în ceva tern, aplatizat
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
să capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare urît Bucureștiul și e greu de mistuit, dar altul ca el nu-i de găsit. Pe deasupra, ținînd seama de cîte rele i s-au pus în seamă, fascinația pe care orașul acesta prăfos, desfigurat și hulit a revărsat-o asupra generațiilor e modul lui de a se răzbuna pe detractori: îi ține legați tocmai pe cei care nu contenesc să-l acopere de anateme. Și totuși, sub unghi livresc, despre București s-a
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
ne ofere atât un tablou de gen cât și o felie de viață siciliană împachetată în ziare vechi și nostalgie. Tocmai această nostalgie și perspectiva inocenței împrumutată de la copilul Peppino relevă nuanțele și deschiderea spre mitologia acestui pământ sărăcăcios, stâncos, prăfos, vizitat de vânturile fierbinți ale Africii. Nu cuvintele vorbesc în film cât gesturile, ele sunt memorabile; intrat în magazinul măcelarului Don Carlo Mina, potentat local, însoțit de un anturaj de bărbați la costum, prefigurare a mafiei siciliene, ridică degetul mic
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
video de mai jos a fost realizat din sute de imagini combinate și derulate cu o viteză de 6 ori mai mare decât cea a mișcării sondei Ebb în jurul Lunii. Se poate vedea în el, cu o impresionantă acuratețe, suprafața prăfoasa, marcată de cratere, a satelitului natural al Terrei, din apropierea craterului de impact Jackson.
Vezi cum arată peisajul de pe Lună, văzut ca dintr-un avion - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65178_a_66503]
-
1998) al lui Steven Spielberg. The Hurt Locker este departe de poezia crepusculară a lui The Thin Red Line (1998) al lui Terrence Malick și de decorul flamboiant de junglă tropicală ca un miracol inutil. Dimpotrivă, aici totul este cenușiu, prăfos, culorile nu răzbesc până la retină încărcate de un fel de zgură, cu o singură excepție, unde în miezul fierbinte al nopții aprinse de incendiul unei explozii soldații devin umbre de grafit, inconsistențe proiectate pe fundalul de flamă. La prima vedere
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
uneori acoperite de o ceață groasă, o ceață care coboară peste toate și aproape că îngroapă sub ea satul, inima și pădurea. Pâcla nopților de vară, scria Almon Pescarul în carnetul său, nu rară și moale ca aburul chiciurii, ci prăfoasă, murdară și apăsătoare. Din acea noapte în care Nehi Duhul luase toate făpturile, trăgân-du-le după el până la o ascunzătoare din munți, sătenii trăiau și-și îngrijeau livezile în tăcere și spaimă. Fără nici un animal în casă, fără nici un animal în
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
ce e koan. Ion Mureșan scrie: „El este vinul care nisip se face în gura ta /.../ O, vremuri pe când casa noastră înflorea pe țărmul unui limbaj lunecos!/ Pe când cuvintele ieșind din scorburi vorbitoare,/ asemeni melcilor urcau pe ziduri.../ Apoi blândele, prăfoasele arhive ale ospiciilor/ unde am cercetat semnele inventate de nebuni,/ unde am întocmit o mare istorie a lor/ pe care scriind-o în chiar semnele acelea uscate/ nici eu vreodată nu am putut-o citi”. *** Respectînd termenii mitologici ai acestor
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
dintre stagiarele de la cabinetul de avocatură unde este asociat), trecută și ea printrun șir de oglinzi subiective care îi multiplică/ relativizează imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre imaginar și invers (amintind cumva și de Rusoaica lui Gib Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului, în geografia amoroasă
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
Prin unitățile militare și cu sprijinul acestora a ajuns la unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
îl descrie), dar și câștigătorul acelei ediții a Turnirului, Adrian Popescu care acordă un interviu Andreei Rotaru. Adrian Popescu este prezent și cu un poem dedicat acelui loc și acelor întâmplări: „Am ieșit la marea visată,/ în spate se-ntinde prăfoasă Asia mică,/ în față Samosul grecilor,/ noi, între ele, cu trupuri greoaie de/ orientali/ dedați desfătărilor,/ ba chiar preaplini de osânza poftelor lumești,/ cu excepția a vreo doi sau trei dintre noi,/ supli, ca poemele lor.” De asemenea, publică valoroase grupaje
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3956_a_5281]
-
zâmbit, din delicatețe s-a ferit de comentarii ca și când n-ar fi auzit, după un moment în care cuvintele mele ca niște baloane de săpun s-au spart solemn, unul câte unul, în noaptea din jur, luminată discret de lumina prăfoasă a lunii, a schimbat vorba, nu-mi mai amintesc ce a spus. Așteptasem reacția lui crispată, îl știam nemilos, am răsuflat ușurată când i-am auzit vocea indiferentă, rostind cuvinte indiferente. I-am fost recunoscătoare atunci pentru felul în care
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
Puțini își vor mai fi amintind de extraordinarul reportaj al lui Geo Bogza dinainte de război intitulat ca nota de față. Autorul coboară din tren în gara Mizil, ca urmare a unui impuls neașteptat, și se plimbă pe străzile prăfoase ale orășelului. Descrie tot ce vede, minut cu minut, timp de două ore și cinci minute, până la trecerea prin Mizil a trenului următor. De întâmplat, nu se întâmplă prea multe. Tema reportajului e derizoriul, banalul, nimicul, devenite senzaționale prin forța
125 de minute la Mizil () [Corola-journal/Journalistic/2842_a_4167]
-
Alecu și Floria, soția lui, își împodobesc livada și ograda (Allegro vivace), sâcâiți de cizmarul neglijent și haotic, agasați de un fost secretar de partid, dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat, în a cărei ambianță snobimea, fețele subțiri, se adună la sclifosite serate muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
că se culeg în zori, mai dezgropam de pe întinderea cîmpului femei cu dinți de fildeș, cu sînii plini de liniști telurice, mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capul pe șolduri de libelule. Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită, vineție, părul îi albise, curgea în ... Citește mai mult Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undevape fundul bălții înconjurate de papură și stuf.Cîndva, o țigancă bătrînă le
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
auzisem că se culeg în zori,mai dezgropam de pe întinderea cîmpului femei cu dinți de fildeș,cu sînii plini de liniști telurice,mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capulpe șolduri de libelule.Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț,domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită,vineție, părul îi albise, curgea în ... III. PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Mă învățasem să mă obișnuiesc
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pot să plac și să fiu iubit de fata pe care-o iubesc. Când, după ce pipăii cu grijă hârtia de o sută de ruble de la Iag, ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr-un cătun, Gita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănînd pînzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfîșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca-ntr-o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n-am reușit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de secol. Printre toate acele mărunțișuri plutea Încă vechea bucată de ziar pe care Isaac Monfort Îmi notase adresa fiicei sale Nuria, În seara cînd mă dusesem În Cimitirul Cărților Uitate ca să ascund Umbra vîntului. Am studiat-o În lumina prăfoasă care cădea printre rafturile și cutiile Îngrămădite. Am Închis cutia și am vîrÎt adresa În portmoneu. Am intrat În prăvălie, hotărît să-mi ocup mintea și mîinile cu treaba cea mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub ochi. - O copie făcută de mine Însumi, pe când am fost coleg de breaslă cu Bigarelli. Pe ascuns, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]