332 matches
-
tari toate trei ce strivesc cerul pavoazat cu ofrande ca la vechii evrei oferite unui Dumnezeu înstelat. OCHI PRĂFUIT DE STELE Omul roșu, pe burtă întins privindu-ne atent printre zăbrele ne urmărește cu un ochi învins și cu celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea-i de pește înregistrându-ne acvatic, pixelat. Din axa lumii pornesc zăbrelele și se afundă într-o gaură negră, visează omul că sfârtecă ielele
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
regulă. • Duhul lui Dumnezeu nu poate fi încarcerat în doctrine și dogme sau crezuri oricât de importante ar fi acestea pentru stabilitatea și continuitatea de învățătura a bisericii. Dacă ar fi fost așa până acum s-ar fi uscat și prăfuit ca un fluture pironit într-un insectar. Duhul lui Dumnezeu nu este fluturele ci zborul, vibrațiile pe care le crează aripile fluturelui, ori aripile îngerilor nevăzuți, vibrații și reverberații ale căror valuri concentrice amplificate, spun oamenii de știință, pot stârni
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu și Iovănuț începură, după datină, să se spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poți înlocui. Era clar că se adresa Ilenei dar inspectorul știa că era vorba despre el. Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
permis să scriu bazându-mă doar pe amintirile mele, câte au mai rămas, fără să mă mai documentez, fără să mi le împrospătez, fie și privind o imagine. Chipurile acestor oameni zac în sipetul ascuns al sufletului meu; unele sunt prăfuite deja, altele păstrează aerul prospețimii pe care apropierea în timp îl conferă inevitabil. Toate sunt autentice, s-au petrecut și au însemnat, fiecare în parte și toate la un loc, un soroc de viață și credință într-o profesie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi de mărfuri din Sud și din Nord, pe acest chei de schimburi literare al Cuvintelor potrivite, câteva (foarte puține într-un volum de 100 de poezii) veritabile insule de azur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că vor veni râuri de nisipuri să mi-l acopere înainte de a-l stropi cu lumină. Triumfam pe culoarul care-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎNFRÎNGERI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nimic prea mult spuneau pedanții frustrării, încă mă dezbrac de rugina acestui oraș prăfuit într-un singur sens, în care ne trăim viața împinsă de afirmații într-o zi oarecare de post, prea multe orgolii îndesate extatic deși am dreptul să mor ca un cal însetat de abandonul pietrelor într-o gravă înfrîngere - de
ÎNFRÎNGERI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361346_a_362675]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN GARA CU DOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului în gara cu dor ... În gara prăfuită de-atâta așteptare citeam răvașul care mi-l adusese vântul, era o filă care, căzută în uitare cu buze sibiline tot săruta pământul. Atunci cu grija-n suflet l-am netezit pe frunte și i-am șoptit cuminte al lumii
ÎN GARA CU DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361439_a_362768]
-
vei dezamăgi. Flori de mucegai au făcut pereții camerei în care- Demult, ne iubeam dar ah! Mai contează oare? Ce stricăciune! O, casă veche! Scârțâie podeaua ta; Spune-mi tu dacă va reveni vreodată iubirea mea! Porțelan ciobit, căzut și prăfuit de atâția ani Știu că nu s-a meritat să dau pe tine bani; Așa cum n-ar fi trebuit să trec pe-acasă acum, Căci de la plecarea noastră, n-a rămas nimic bun. Închid în urma mea ușa de lemn scârțâitoare
SCUMPĂ CASĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363963_a_365292]
-
de dinafară încercau să amestece cu apă sângele românesc ori să-nsereze pe dealul dicționarului limbii române, El cu brazde pe frunte de Ardeal și de Muntenia și de Moldova a prins cu mâinile-i puternice lăuta poeziei românești armonizînd corzile prăfuite de așteptare ale istoriei românilor geografiei românilor, filozofiei românilor, femeii românilor nemurindu-le, luceferindu-le. De aceea, în anotimpul universal mai avem un singur dor: Eminescu. Referință Bibliografică: de ce un singur dor / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111
DE CE UN SINGUR DOR de VASILE PIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361011_a_362340]
-
seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot ce a fost, ne pregătim de marea Înălțare spirituală: „Pereții casei bunicilor/ Sunt prăfuiți de dureri,/ Pereții casei bunicilor/ Sunt văruiți cu lacrimi.../ Dar icoanele de pe pereți ei/ Ne vorbesc de IUBIRE”// („Casa bunicilor”, pag 52) Ultimele poeme sunt dedicate bunicilor, al căror portret, trasat cu o peniță subțire, învăluit în acuarelele toamnei și
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
bunătăților ce se ascundeau în cămara ei străjuită de grele pânze de păianjeni, pe care le rupeam cu teamă și smerenie ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MAMA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului 19 August 2011. În fiecare dimineață ea stă la geamul sufletului meu, prăfuit de amintiri, ștergându-l cu batista ei curată, cea de duminică mereu. Seara își adoarme în icoană privirea obosită de drum... Referință Bibliografică: Mama... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi
MAMA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364688_a_366017]
-
cu flori spulberate Poemul ca roua uscată, Smiorcăită, uitată pribeagă Maree rigide, foame de plângeri Să fi sosit la Bâlci încurcat Buze uscate, elegie a minții Timpul să-și adune sorocul, Când se vestea Cometa cea surdă Poemul ca vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără oglindă-n lacul uscat Voci să audă, o îndemnau Gânduri sfințite ori răposate Asurzită să fie de singurătate Sămânța în psalmi efemeri Poemul citit de-un scamator Pui de cuc în cuib străin
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
la peronul tău niciodată. Lui P i-au trecut o mulțime de trenuri prin față, în care n-a catadicsit să se urce. Cu o nepăsare care friza nebunia. Minte multă, prostie și mai și. A eșuat într-un sătuc prăfuit din Bărăgan. Singur și bolnav. Dumnezeu s-a mai uitat odată la el, i s-a făcut milă și i-a mai dat o șansă. Degeaba. Mai e și acum în același sătuc uitat de lume. - Am devenit ortodox abia
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > BALADĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului baladă ca ulise vin din luptă, prăfuit de marșuri lungi cu o sete ne-ntreruptă osteneala să-mi alungi. ne vedem în basme albe, străjuind același vis, să-ți aduc atâtea salbe, ca o creangă de cais. spală-mă deja de jale, ca să fim mereu ferice, să pornim
BALADĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348680_a_350009]
-
distanță. Muzeele dau măsura tuturor lucrurilor. Chiar și a timpului. La ora 18, marile muzee nu mai primesc vizitatori. Rămân, însă suficienți catici super la dispoziție. Uneori 24/24 ! Luvrul, o fortăreață medievală, e copleșitor. Culmea, nu-i atât de prăfuit ca Prado din Madrid. Praf era la Domul unde se odihnește (!?) știm noi cine ! Poate și faptul că nu e îngropat, ci pus într-o stare de levitație continuă, stârnește energii negative în jur ! Civilizator sau călău ?! Văr cu vesticul
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită-n mirodenii, Se canonizează-n dimineață. Tatiana Scurtu-Munteanu Referință Bibliografică: 165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului românesc / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
cu firul realității. Sunt oameni dispuși să-ți dea încredere și să deschidă făgașul șansei pentru tine. Îți sunt trimiși de destin, chiar dacă nu îi visai, ei vor fi mijlocitori între tine și dorințele tale. Toate acele fantezii ce zăceau prăfuite pe raftul inimii, acum sunt redeschise de acești oameni speciali, ai întâlnirilor mari ale sorții. Îți întretaie calea la timpul potrivit, atunci când ești și tu pregătit, iar momentul este ales cumva de o forță divină. Ceața din orizontul tău se
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
sosit!La Mulți Ani! vecină La Mulți Ani! la toți vecinii bucuri... XIV. BRAD DE CRĂCIUN, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 723 din 23 decembrie 2012. Nuci gustoase din nucul lui Bunicu Uscate pe ziar în podul bătrân, prăfuit Lângă perele și merele ce așteptau Ca bradul de iarnă să fie împodobit Vopsele de aur și vopsele argintii Cu pensula nuci coloram, ornamente Cu mâinile noastre făceam, o coajă De ou, cap de Moș Crăciun devenea Globulețe roșii, albastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
își luau zborul așa credeau în prostia lor Raiul acela avea dulceața cântecului de leagăn și a pătuțului pe care nu le-am avut suzetă îmi era un pitic de cauciuc cu gust sălciu pe care-l scăpam în iarba prăfuită cu suspine O gărgăriță s-a înecat cu un oftat rătăcit printre flori și a murit știu că am dormit cu ea toată vara afară și m-am rugat așa fără vorbe să-mi dea jucăria inapoi o broască și
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]