1,618 matches
-
înălțase, ne simțeam confortabil. Cu totți priveam peisajul de primăvară timpurie, ... XXXIII. ORDINUL, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. ORDINUL Erai cea mai mare dintre surori, în clasa a XI-a, când s-a prăpădit bietul vostru tată. Rămăsese cu patru copii, el singur să vă crească, după moartea prematură a mamei voastre. Și a făcut-o bine până în acea zi nefastă, când a căzut de pe stâlp... Era linior, lucra în telefonie pe vremea aceea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
bine că mamă nu mai aveam când tatăl meu, angajatul întreprinderii dumneavoastră, a avut un accident de muncă și am rămas ai nimănui „ . Citește mai mult ORDINULErai cea mai mare dintre surori, în clasa a XI-a, când s-a prăpădit bietul vostru tată. Rămăsese cu patru copii, el singur să vă crească, după moartea prematură a mamei voastre. Și a făcut-o bine până în acea zi nefastă, când a căzut de pe stâlp... Era linior, lucra în telefonie pe vremea aceea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
așteaptă ca pe-o binecuvântare pe o doamnă iubitoare blondă, îmbrăcată bine, rochii cu multe buline și-accesorii aurite buze-n-albastru vopsite, Ce.. tot timpul e ferbinte parcă-ar vrea să se mărite... Toată ziuă îmi vorbește, doar de ea, mă prăpădește; Recunosc, și mie-mi place cum arată, e belea, dar e prea băgată-n ițe în poveștile cu soare și cu el tot face fițe ba la munte, ba la mare. Cred că ați ghicit pe cine așteaptă în orice
DE O VARĂ ( DIN CICLUL ,, BĂDIŢĂ”) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383733_a_385062]
-
Cine știe în câțiva ani mă întorc și eu ca Dorin cu o mulțime de bani și aere de mare fotbalist, și om realizat, asta îmi place cel mai mult să realizez așa că trebuie să mă duc, altfel mă voi prăpădi în acest oraș. Am câteva luni bune de când nu mai joc fotbal, nu mă mai antrenez. Dar nu-i nimic îmi revin imediat mă pun repede în formă, toată problema e genunchiul meu dacă își dă drumul totul va fi
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
sfârșit ajungeau la o oază. Iată mirajul prin care se scapă cu viață. Uitați-vă la această oază, visul de a ajunge la ea ajută să învingi toate obstacolele din cale. Dacă încercau să ocolească aceste miraje, erau să se prăpădească în nisipurile pustii și necruțătoare. Mai este și o vorba în popor: să nu te 'alungi după doi iepuri, că n-o să prinzi nici unul. Ei, șmecherii, unul fuge la stânga, iar altul la dreapta și tu te pomenești la mijloc unde
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dulce graiul românesc autor Urfet Șachir Dulce graiul românesc Cu mult drag eu îl doinesc, De m-ar asculta lumea, Ar uita de viața grea. Dulce graiul românesc Îl cânt, pân’ mă prăpădesc! "Amintirile" lui Creangă Le port de o viață-ntreagă. Cu Eminescu subsuoară Băteam ulița pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure, Recitam sub rug de mure Câte-o doină dulce, grea, Ce-mi împlânta inima. Curgeau ape de izvor
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
se vadă acu’, îți dau niște mămăligă, după care îți cauți alt loc de pescuit, s-a-nțeles? Nu te dădăcesc cât e ziua de lungă! Lasă muza deoparte și stai cu ochii pe undiță, Poetule, să nu mi-o prăpădești! - Va fi așa precum dorești, te las acum să pescuiești! Poetul ridică undița ca pe o suliță, așa încât cârligul să nu se agațe de vreo creangă sau de papura crescută în smocuri și porni către partea de baltă opusă celei
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
adeverească vorba aceea, că dai cu mâinile și alergi apoi cu picioarele. Și râzând de-a binelea, începu să coboare scara. - Și la ce ți-ai luat tu cască de motociclist - râse Vadim - că doar n-ai motocicletă, de când ai prăpădit-o pe a ta, atunci când ai condus băut?. Te pomenești că, ți-ai luat întâi potcoava și urmează și calul... ca să repeți isprava?. - Nu, nici vorbă, am câștigat-o la barbut cu băieții - se auzi din beci, înfundat, răspunsul lui
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
sufragerie urmărind emisiunile sportive și deseori chiar și desenele animate la care, spre uimirea tuturor celor care-l surprindeau într-o astfel de ipostază atunci când îi mai vizitau familia - mai ales vecinele ce-și făceau drum pe la soția lui - se prăpădea de râs ca un copil. Și acum, din câte bănuia Florin, Vadim era singur în apartament, pentru că știa că Lidia plecase încă de dimineață, pentru tot weekendului, la țară, la o rubedenie de-a ei care-și serba onomastica. Iar
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
naștere pe câmpul de luptă, la prima bătălie de botez ale morții și gloriei, și acest fapt îl regăsim doar în 1877, pe la începutul lunii iulie, când dorobanții trec Dunărea la chemarea disperată a țarului Nicolae: „veniți că turcii ne prăpădesc!”. Ar fi fost chiar un gest recuperator absolut să cinstim memoria primului Ostaș căzut pentru Patria Română, sub Steagul Tricolor al Principatelor Unite! Poate că citind aceste rânduri, cineva dintre istoricii noștri, fie ei și militari, vor osârdi printre rapoartele
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
spațiul dintre ușa și țocul ușii dispare. Se lasă liniștea, dar nu pentru mult timp. - Începând chiar de...ACUM, eu plec acasă...de mâine, decât să muncesc degeaba mai bine stau degeaba...ai grijă de șeful tău, să nu se prăpădească de plâns când o să afle că nu mai vin la lucru...glumesc...lumină violeta din acest spațiu m-a eliberat complet de voi...va iert, ca să mă liniștesc, dar nu va uit...hai, deschide ușa buncărului, să plec cât mai
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
primăriei, de la înălțimea de zece-cinsprezece metri, dar îți pierzi scaunul într-un fel așa de banal!...și, vorba aia, au încercat dușmanii să te dea jos de pe scaun douăzeci și șase de ani și nu au reușit ca să izbutească un prăpădit de fir...! - Licsandre, lasă!... Tu știi că pentru ce faci aici îți trebuie o autorizatie eliberată de primărie?...Casa asta, este cuprinsă într-un proiect prin care se montează panouri solare pe acoperiș! Ce să fac eu acum, cu tine
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
zăbava, iar oamenii din case, bătrâni, neputincioși nu au apucat să facă ochi. Peste acoperișul primei case din mărginimea satului, primarul se plimbă cu salteaua primăriei și pare nehotărât: nu știe cu ce să înceapă ziua. Din curtea casei, un prăpădit de cățel îl lătra de zici că-l face franjuri dacă l-ar prinde. Tot jos, dar pe drum, Boss-ul, președintele partidului, și câțiva consilieri stau cu privirea spre primar, neputincioși, pentru că nu-l pot ajuta în acțiunea începută
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
câteva lovituri de rame, ajunse în preajma celor naufragiați, tocmai la timp, căci barca vecină, sfărâmată, intra cu totul sub ape, iar persoanele care se țineau de barcă erau trase și ele la fundul mării. Hans nu-i lăsă să se prăpădească, și când ajunse lângă ei, le strigă să nu-și piardă cumpătul, ci să urce în barca lui. De fapt, cei naufragiați erau un om nu prea în vârstă, voinic, și soția sa, împreună cu fata lor. Hans strigă la bărbatul
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
Dumnezeu din cer, ca ei să pășească într-o lume sublimă, feerică. Ce bucurie, ce fericire oferită unor suflete curate! - Trebuie să-ți fim recunoscători toată viața, eu și părinții mei. Fără tine, mai mult ca sigur, ne-am fi prăpădit în furtuna pe mare, zise ea, cu un glas atât de dulce și recunoscător. - Nu, Julia, Cel de Sus veghează asupra vieților oamenilor. Dacă nu eram eu, găsea Domnul o altă modalitate să fiți salvați. Eu am făcut un lucru
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
avut o pacientă, tot astăzi, cu traume destul de grave la nivelul capului și la coloană. Ea este stabilizată hemodinamic, dar necesită o perioadă destul de mare de recuperare. Ce am auzit, însă, este că soțul acesteia, din păcate, s-ar fi prăpădit. Ea nu știe încă. Slavă Domnului că, măcar copilul, nu a pățit nimic! Dar doamna? Am auzit că este medic. Lucrează cu tine? Este colega ta? De fapt, cum se face că ești aici? Cum s-a întâmplat să fie
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
el, plecat în lume, Uită sat și uită mamă, Prins de-a vremilor cutume, De trecut nu ține seamă, Își va aminti, odată, Când va fi și el albit, Că-ntr-un sat uitat de lume Mama lui s-a prăpădit, Când, cuprins de remușcare, Înapoi se va întoarce Va găsi-n odaia mare Focul stins. Iar ceasul tace ... Câmp țesut de lăcrămioare Și tăcere de mormânt, Doar lumina-n lumânare Este ultimul cuvânt! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: MAMA, DE VIOLETA
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
dar, vai! aventurile... La plecare a râs de mine și de Nego, făcân-du-ne "niște culturali". Noi, în vestiar, am ținut-o numai în maxime, - în timp ce ne îmbrăcam -, pe care le debitam unul după altul, la repezeală, absurd, pe când ea se prăpădea de râs. în timp ce deschideam ușa ca să ieșim, Nego a mai spus una din maximele lui... Iubirea este un lucru mare, ea a aprobat serioasă, pentru ea amorul e ceva sacru, și am ieșit. în timp ce coboram, mi-am dat seama că
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
dat eram convinși că pi este cheia universului și de bucurie eu am sărit de pe scaun în sus masa s-a răsturnat și toată băutura s-a vărsat pe cele două studente curgea băutura pe ele și râdeau de se prăpădeau râdeam și eu iar în mintea mea mahmură le vedeam goale (...) atâta știu că m-am trezit flămând dimineața și m-am dus direct la carrefour și-am umplut două sacoșe cu mâncare mâncarea din valiza mea furată oare pi
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
Ecaterina STAN După moartea lui George Enescu, locul acestui sfânt al culturii românești în Academia franceză i-a fost dat lui Lajta Laszlo. 2013 este an Lajta Laszlo, sunt 50 decând s-a prăpădit și profit de ocazie să scriu câte ceva despre muzicianul care era mai cunoscut în Franța, decât în Ungaria, propria sa patrie. Este/era mai cunoscut ca folclorist, una dintre științele muzicii foarte la moda odată, căreia i s-au dedicat
Lajta Laszlo 1892-1963 by Ecaterina STAN () [Corola-journal/Journalistic/84263_a_85588]
-
altfel cred că e mult mai ușor a scrie Ťfrumosť, decît a exprima exact. Poate nu e o simplă întîmplare că toți creatorii mari de viață s-au mulțumit să scrie bine și au neglijat floricelele stilistice după care se prăpădeau contemporanii. Precum iarăși nu trebuie uitat că tocmai stilul e mai trecător într-o operă de artă". Cuvinte ce-ar putea fi interpretate ca o apropiere de teza "autenticității" a lui Camil Petrescu, de care însă o falie adîncă îl
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
copilărie -/ Dar nici nebunii nu-l credeau mereu și îi ziceau/ Mai las-o, Popescule./ Dar ce e mai curios e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau citin-du-l și fiicele lor, domnișoarele cu pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia sorții va face ca peste
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
întâlnească pe furiș cu mine la templu. Nu avea cum să afle vești de la mine decât dacă o căutam eu. Iar eu n-am căutat-o. Nu eram în stare în acel moment. Ce să-i spun? S-ar fi prăpădit de durere. Aveam o slujbă, dar nu mia trecut prin minte să anunț de ce nu mai veneam la lucru. În patul meu, acolo unde ar fi trebuit să stea Michael, se afla o cutie de tablă plină cu cenușă. Aveam
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
corespondenți de război acolo. Noi i-am concediat pe ai noștri... Parașutele cu care i-am înlocuit n-or să spună prea multe despre trupele parașutate ale rușilor. Mi-e dor de Mile Cărpenișan... Cândva, tot în martie s-a prăpădit. Odată, în drum spre Deva l-am păcălit că trebuie să cobor din mașina pe care o conducea. Doar așa l-am convins să oprească. Și nici n-am mai urcat, a venit un prieten din Deva și am ajuns
Dan Negru, despre dispariția unui om de televiziune: S-a prăpădit () [Corola-journal/Journalistic/42473_a_43798]
-
cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă Invalidul din fundul hardughiei, privind pe deasupra ziarului. Ce-mi complotați acolo? Intrați înăuntru. Ia să te văd, domniță, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]