448 matches
-
spital, în care se află propriul copil. Nu e glumă, nu e exagerare, e purul adevăr. Boala nu alege, dar noi putem alege să punem cei 2% în mâna unor oameni care se căznesc de ani de zile să consolideze prăpăditul nostru de sistem de sănătate, în zona de oncologie, și chiar reușesc asta. 5 minute. Atât vă costă o investiție importantă în centrele de oncologie din țară. Încă o secundă vă mai costă și un share. Mulțumesc tare mult.
5 minute vă costă o investiție în centrele de oncologie din țară by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20200_a_21525]
-
adresezi cu inteligență ta postare ? Poetului sau blogului? În orice caz dacă și pe Dinescu, cu veleități de patron și mic moșier, îl roade și îl jenează furia antimarxiștilor pe bietul filosof mort de 124 ani, atunci tu, biet anonim prăpădit, de ce perseverezi în golănie balcanică? De acord, perseverezi în prostie; e bine să fii constant chiar dacă constant prost. îmi place blogul tău. te aștept pe la mine. poate îți faci timp și treci pe la mine. și dacă îți place poate facem
O betie cu Marx by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83004_a_84329]
-
bărbații de la băut. Cum să vă explic, era o performanță și acum 10 ani, când lucram eu într-o editură, ca o carte să ajungă la un tiraj de 8.500 în două luni, darămite pe o piață atât de prăpădită ca asta de azi... E chiar OAU! Ne bucurăm mult și vă mulțumim și eu și Mihai. Vă mulțumim că ne-ați cumpărat, că o să ne mai cumpărați și că o să recomandați cartea prietenilor voștri, care o vor recomanda prietenilor
8.500 de exemplare în două luni de la apariție by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18406_a_19731]
-
cred) pe mail, care începe așa: Dacă ar fi știut ce-l așteaptă, Șeful l-ar fi ascultat pe Paulica și i-ar fi acordat acea mărire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi și prăpădiți, măcar să-și scoată banii dați pe transportul în comun și, poate, și ceva din factura de mobil necompensată. (...) Dacă vreți să aflați ce-a făcut Paulică pentru că Șeful n-a vrut să-i acorde nici o mărire, urmăriți Știrile de la ora
Răzbunarea lui Paulică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82917_a_84242]
-
a lui Salazar Viperin. Tom Riddle Senior era un încuiat bogat care deținea un conac în satul Little Hangleton. Mama sa, Merope Gaunt, a fost o vrăjitoare (abuzată psihic de tatăl și de fratele ei) ce locuia într-o căsuță prăpădită, la marginea proprietății lui Riddle. Merope s-a îndrăgostit de Tom, dar acesta nici nu se uita la ea, fiind o femeie săracă. Ea a folosit o poțiune prin care Tom s-a îndrăgostit de ea, și amândoi au fugit
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
linia pereților, prin panouri curbe. Tavanul pronaosului ca și suprafețele din naos, ce fac trecerea de la planul poligonal al bolții la cel dreptunghiular, se reazemă pe console cioplite. Pictura pereților a fost afectată de ploi când învelitoarea de șiță era prăpădită (mai ales după ridicarea, în 1882, a bisericii de zid). Crâmpeie de decor se află, probabil, sub îmbrăcămintea de scânduri. Pe bolta naosului sunt reprezentate zece momente din viața lui Iisus Hristos, a căror realizare se poate atribui moldoveanului Grigorie
Biserica de lemn din Tulgheș () [Corola-website/Science/314117_a_315446]
-
reprezentat de momentul întâlnirii reale dintre cei doi frați. Deși afară "viscolul urla", Stavrache aude glasuri de oameni și bătăi în ușa de la drum a prăvăliei. Erau doi oameni înfofoliți din cauza viforului, care solicită găzduire peste noapte, întrucât caii erau „prăpădiți“, iar ei înghețați bocnă. Argații duseră caii în grajd, traseră sania în curtea hanului, iar călătorii intrară la căldură. Când Stavrache veni cu mâncarea, unul dintre cei doi bărbați se culcase în pat, cu spatele la el și hangiul se aplecă peste
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Cosmin ajunge a doua oară la Făget. După alte emoții, stârnite de îndoielile și aproape de anularea evadării a celor de acolo, la auzul veștilor cum că ceilalți au renunțat, planul este în sfârșit pus în aplicare și avionul, un hârb prăpădit, își ia zborul, schimbând destinația de pe foaia de zbor și îndreptându-se spre Italia. Scăpați ca prin minune de avioanele de vânătoare iugoslave, zburând din nor în nor, spre a nu fi depistați, aproape fără combustibil și înghețați la propriu
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
sclivisită cu tot felul de zmacuri! Pacostea, pentru cei ce ne conduc, stă cuibărită în scăderea consumului de plumb, pe cap de muritor! Nu se mai face nici măcar țuică la căzănel. In orice, de la restaurantele de lux până la cea mai prăpădită dugheană, se vinde alcool metilic. Un fel de spirt cu arome ce păcălesc mintea. Orbește al dracului! E, vezi, de murit tot se moare! Nu asta ar fi problema... S-a inventat mult, sunt alte metode... Cum s-ar zice
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
mea: acolo am Împlinit 15 ani - eram fată mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți - erau și fetițe, ne duceam unii la alții. Până aici În noroi, desculț, fiindcă era un sat prăpădit. Când ploua nu puteai să te duci Încălțat cu nimic - mergeam desculță, În noroi, până aici... Și după ce v-ați Întors În Cernăuți v-ați mai Întâlnit cu cineva de acolo? Nu ne-am mai Întâlnit. Aici știu că mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
m-a găsit ascuns și m-a dat doar În primire - și ăla, săracul, nu avea ce să facă: „Fugi unde Îți fuge capul”. Au fost momente de acest gen... Sau polonezul ăla de la Auschwitz care când m-a văzut prăpădit, mic, jigărit, mi-a dat o bucată de pâine și o conservă... - Spuneați că În condiții de privare de liberate și de foame omul devine animal. Cum vă explicați că unii au fost În stare de asemenea gesturi frumoase? - Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vreo 20 de ani - adică sistematizată. Și am primit 80.000 de lei. Când am venit am găsit casa goală, fără mobilă, fără nimic - totul fusese furat. Și ne-am stabilit acolo. Noi am trăit pe seama comunității, pentru că toți eram prăpădiți. N-au fost oameni bogați și oameni săraci. Au venit din Cluj delegații, au organizat cantina, au venit camioane cu niște haine și toată lumea a stat acolo o lună-două-trei, un an-doi-trei și am mâncat la colectiv. Între timp, organizația de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
urmat Însă ceva care era fundamental diferit. Dar nu și față de Auschwitz. Era diferit numai de Kochendorf. Parcă pe 15 martie - pot să mă uit, că am În acte - ne-au băgat În vagoane. Nu pe toți, pe ăia mai prăpădiți. Ăia mai sănătoși au mers pe jos. Și ne-au dus la Dachau. - Dumneavoastră În ce situație erați? - Eram deja Într-o situație foarte proastă. Iar de tata nici nu mai discut. Abia scăpase și el de la Revier. Noi, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-am zis, povestitorul are chef de glume... Când colo, nu era vorba de nici o glumă, i-a îndesat la pești pe beregată până l-a omorât. Și nu era vorba de ucidere ca să-1 jefuiască, călătorul era un biet prăpădit". "Formidabil, zise Matilda și eu tot pește am pregătit pentru felul următor. Ia vedeți, domnule Micu! Fiți atent!" Și într-adevăr aduse un uriaș crap, rumenit și cu un sos galben și garnisit cu ciuperci și legume. "E foarte bun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăstuia? Adică a lui Vasia. Fratele meu e pentru el ăsta și ce spune el e vorbărie! Poftim! Și-i spune Tamarei: Cum trăiești tu, cu gringalet-ul tău? Tamara nu știa că e un cuvânt franțuzesc, care înseamnă așa, pricăjit, prăpădit și n-a știut ce să-i răspundă. Adică, Artimon nu era pentru el o rudă, ci un străin de care să-ți bați joc. Și-i spune: gringalet-ul tău are sau n-are? Auziți, dacă se poate imagina o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ce nu ți-a ajutat Dumnezeu? Și se duce în casă, se întoarce cu pâine (că altceva nu putea să-i dea, pâine avea ăla destulă) și i-o aruncă acolo în brațe. Costaichie, zice tat-său cu glasul lui prăpădit, molfăind din dinții lui puțini care îi mai rămăseseră, bodaproste, Costaichie. Cum ai spus? zice ăsta. Bodaproste, Costaicuie! Bodaproste, zice Costaichie sarcastic, să fie în c... morților... Auziți și dumneavoastră ce-i zice fiul tatălui său bătrîn! Auziți, dom' profesor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zdreanță. Gândul mă duse la tatăl lui Bacaloglu, și îi spusei lui Vintilă, în timp ce bufetierul pusese pe masă sticle de vin negru și pahare: "Așa arăta... ? Dar el nu înțelese cine anume, uitase ce-mi povestise... "Zic de bătrânul ăsta prăpădit..." "Vreo gustare ceva?", ne întrebă bufetierul. "Ce luăm, dom' șef?" zise țiganul. "Ia ce vrei, îi spusei, nu fac cinste cu mâncare, numai cu vin." " Da' zgârcit mai ești, dom' șef! se vaită el, păi să am eu banii tăi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezi că de fapt îi era o foame de lup și începu să mănânce hulpav cu pâine multă, în timp ce chipul începea să i se lumineze ca la început și deodată își aminti că trebuia să-mi răspundă la o întrebare. "Prăpădit, spuneți dumneavoastră? ăla, bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mănânce hulpav cu pâine multă, în timp ce chipul începea să i se lumineze ca la început și deodată își aminti că trebuia să-mi răspundă la o întrebare. "Prăpădit, spuneți dumneavoastră? ăla, bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece un ceas. "Ăsta prăpădit, strigă el la mine, și când ajungi așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece un ceas. "Ăsta prăpădit, strigă el la mine, și când ajungi așa, dom' profesor, cîh, mai bine lațul de gît" (și își încercui grumazul cu un gest de ștrangulare). Chiar și-așa, zisei, trăiește, are copii, se bucură că îi vede..." "Se bucură?!! (și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceste grădini mărginașe, se apropia înserarea) și eu știam, mă învățasem să nu mă feresc de ele chiar dacă mi s-ar fi așezat pe nas. Cineva strigă la noi, un alt vecin al bunicului, a cărui casă însă era cam prăpădită, în orice caz, asemeni unor oameni, avea în ea ceva care te făcea să n-o observi, ceva șters, învăluită parcă într-un aer de umilință: "Ce faceți acolo?". Parcă ne lua la rost, nu semăna cu casa, părea neprietenos
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ce? Probabil la orice i-ar fi putut face plăcere ei, și prin ricoșeu și bărbatului... Era și ăsta un fel instinctiv de a-l ține... "Hi, hi, făcu Suzy după ce închise ușa în urma lor... Daaa, ți-a plăcut prăpădita asta! Ai fi vrut s-o protejezi... Ei da, lasă că te-am văzut eu... Oiță! exclamă cu o voce înaltă, imitîndu-mă în strigăte, ai vrut să faci pe berbecul!" Sări în pat, unde se așeză turcește și netezi cuvertura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trebui să mori. Când văd întipărită în ochii unor bătrâni frica morții, mă simt indiscret. Ionesco s-a temut de moarte, Cioran a jucat rolul celui care n-ar fi vrut să se nască, eu, cu copilărie posacă și viață prăpădită, mă bucur că trăiesc și nu mă supără inconvenientul de a muri. Esenin: „Binecuvântat să fie deci Că trăiesc și că mă-ndrept spre moarte”. Nu-i vorbă, ne place să ne dăm importanți. Până nu demult, spuneam că aștept
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
ținuta și tonul potrivite vîrstei. La Elmers End, daca nu mă înșel, vineri dimineață, Pe cînd „o nouă zi își deschidea coapsele slinoase Ca să intrăm și să ne irosim în ea” s-a ridicat, Și „ca să nu-ți stic tot prăpăditul tău de drum”, S-a mutat în compartimentul de alături, căci era gol. - Dar iată-mă acum înapoi în prezent, cu degetul inert Permițînd cîntecului la radio, cinzeci de ani mai tîrziu, Să meargă pînă la sfîrșitul patetic; și încă
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
am spus. Putem să uităm tot incidentul ăsta și să mergem la sală așa cum am hotărât? —Bine, a zis el. Dar vocea nu-i suna prea prietenoasă. —Ei, fii drăguț cu ea! Dă-i un pupic, a strigat un bătrân prăpădit, căruia îi ieșeau din buzunare mai multe sticle destupate de Guinness și care urmărise întreaga scenă cu mare interes. Fetei îi pare rău. Nu-i așa, iubito? — Haide, i-am șoptit lui Adam. Nu voiam să înceapă să se formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]