302 matches
-
gradul didactic I, Universitatea din Craiova - Facultatea de Filologie, 1980); 25G. Ifrim, Brezoi - oraș în Țara Loviștei - vatră de colinde și legende, Editura Silviana, Râmnicu Vâlccea, 2011; 26Pe Calea Mare, la intrarea în Greblești dinspre Câinenii Mici, este un loc prăpăstios, cu o curbă dublă și un pod înalt de piatră, care se numește Colțu’ Călimării. Acest toponim nu are nici o legătură cu recipientul în care se ține cerneala, ci provine tot prin translație fonetică de la Colțu’ Căii Mari. Referință Bibliografică
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
prin gesturi și mimică. Aveam atunci, în vara anului 1944 numai 11 ani și câteva luni, și trecusem în clasa a V- a primară la școala din comună. Propaganda curentă, dinainte de întoarcerea armelor împotriva nemților era destul de subiectivă și de prăpăstioasă în ceea ce-i privește pe ruși. Considerați, în deobște, bolșevici și atei, rapaci, sălbatici și violatori, mai toată lumea era înspăimântată de ce se va întâmpla odată cu venirea lor peste satele și orașele țării. Printre cei mai neinstruiți și creduli, se acreditase
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
de lumină și de soare - Întunecoase umedele sere. Din dizolvarea vechilor calcare Cu picături oprite în cădere - Cariatide bolții de mistere, De jos vin altele-n întâmpinare: Coloane, statuete translucide - O lume subterană fascinantă; Dar poarta spre lumină se deschide Prăpăstioasă, zâmbitoare pantă, Cu flori, cu zboruri de efemeride, Și soarele dansând ca o bacantă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: MIraje / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
MIRAJE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361871_a_363200]
-
pălește în fața culorilor și a parfumului trandafirului cultivat, tot astfel esteticul frust al unui colț de natură este deseori depășit de esteticul artistic. Prin frumusețea sau sălbăticia ei, natura ne încântă, ne înduioșează sau realmente ne îngrozește. Grandoarea naturii (munți prăpăstioși, ape vijelioase, marea înfuriată) nu emoționează, ci provoacă un extaz vecin cu teama. Simțim emoții doar în fața lucrurilor și a ființelor delicate, respectiv neajutorate: flori, animale inofensive urmărite de răpitori, copii, oameni amenințați de răutatea semenilor sau de stihiile naturii
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
nu cunoaște preeria, acest tableland unde natură a așezat priveliști dintre cele mai încântătoare din lume, nu-și poate închipui că dincolo de frumusețea și măreția acestor ținuturi ți se pot întinde nenumărate și înfiorătoare capcane. A străbătut munții Cascadelor cu prăpăstioasele Chei ale Oregonului, Sierra Nevada cu faimoasa Vale a Morții, Grand Canyonul în fața căruia omul își pierde identitatea de pământean, munții Stâncoși pe toată întinderea lor, de la granița canadiană până la punctul de frontieră cu Mexicul, El Paso și multe alte
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
nu cunoaște preeria, acest tableland unde natură a așezat priveliști dintre cele mai încântătoare din lume, nu-și poate închipui că dincolo de frumusețea și măreția acestor ținuturi ți se pot întinde nenumărate și înfiorătoare capcane. A străbătut munții Cascadelor cu prăpăstioasele Chei ale Oregonului, Sierra Nevada cu faimoasa Vale a Morții, Grand Canyonul în fața căruia omul își pierde identitatea de pământean, munții Stâncoși pe toată întinderea lor, de la granița canadiană până la punctul de frontieră cu Mexicul, El Paso și multe alte
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
nu cunoaște preeria, acest tableland unde natura a așezat priveliști dintre cele mai încântătoare din lume, nu-și poate închipui că dincolo de frumusețea și măreția acestor ținuturi ți se pot întinde nenumărate și înfiorătoare capcane. A străbătut munții Cascadelor cu prăpăstioasele Chei ale Oregonului, Sierra Nevada cu faimoasa Vale a Morții, Grand Canyonul în fața căruia omul își pierde identitatea de pământean, munții Stâncoși pe toată întinderea lor, de la granița canadiană până la punctul de frontieră cu Mexicul, El Paso și multe alte
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
albe, Târzia din vis, Ecoul tăcerii, Trandafirul albastru, Vânzătorul de stele, cărți ale dumneaei tipărite între 1997 și 2013, peste ani. Eu voi zice, aici, acum, că scrie sonete bine clădite, dovadă aducând metafizicul ținut, mândră trecere prin lume, neguros, prăpăstios, îmbelșugat, lunar cuibar de ape de gând, creștinul sonet TĂCÂND: Tăcând, te cuibăreai printre cuvinte!/ Lângă fereastara neagră, ploaia-n spume/ Ne aducea o lume -n altă lume ... / Păsări albastre își aduc aminte.// Mi-ești tristă, azi, Lumină în amurg
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
mă fascinează scânteierile jucăușe ale ideilor. Și curgerea formelor. Vibrația culorilor. Reverberațiile cuvintelor. Sunt fascinat de infinitatea de oglindiri ale lumii. Și știi ceva? Mă farmecă ideile și simțămintele indicibile, expresiile ambigue, lumile cețoase, inefabilul, misteriosul, tainele tainelor. Concomitent, sunt prăpăstios, închipui scenarii peste scenarii, sunt de-adreptul bolnav de „scenarită”. Merg până la ultimele consecințe ale unei temeri. Sunt perfecționist peste măsură. Sunt avid de toate cele nemateriale: ahtiat după idei și cuvinte, jinduitor de înțelesuri, hrăpăreț la frumusețe, veșnic nesătul de
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
plită?! Dar asta se întîmpla mai rar, mai la nervi, mai spre asfințit, cînd picau toți de oboseală și parcă nici nu mai aveau răbdare să mănînce, dar nici flămînzi nu era bine să adoarmă, ca să nu viseze cîte alea prăpăstioase ... Gata; e trei noaptea; nu mai pot ... scriu deja de 9021 de minute, adică 150 de ore și 35 de minute, am scris 86.069 de cuvinte, ceea ce înseamnă 491.239 de apăsări pe taste (Vezi Properties din meniul FILE
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
am văzut cum se desenează în aer corpul ei și cînd i-am studiat mai îndeaproape fundulețul, m-am înverzit, pentru că era primăvară, vorba lu' Neacutare Pandișpan, și femeia mi-a zîmbit cu dinții ei albi și cu ochii ei prăpăstioși și s-a smuls parcă de lîngă mine și s-a repezit în casă, că uitase să aducă scaune, iar Grigore mi-a strigat pe fereastră că să mă simt bine, că își pune cămașă albă și vine acu'. Și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
eu, ca vrăjită, îl asiguram că nu are nici o șansă să descopere ceva, pentru că totul este ascuns în mod misterios sub osul frunții și în adîncul cel lăuntric al sufletului și că disperarea bolnavului vine din tristețea aia metafizică și prăpăstioasă, că își va pierde viața, bunul acesta de preț la care nu renunță, în cele din urmă, nici sinucigașii, care nu mai au forța să dea înapoi ce și-au luat singuri și sfîrșesc cu părerea de rău că ar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
nu aveam nici o nădejde. Îi mulțumesc Domnului că m-a condus și pe mine și pe soția mea spre momentul în care am recunoscut cu toată inima că avem nevoie de El, că drumul pe care mergem este înfundat și prăpăstios și duce spre lucruri foarte sumbre. Acela a fost cel mai important moment al vieții noastre. Reporter: Este înțeleaptă concluzia că resursele afective ale omului sunt limitate chiar și în căsătorie, pentru că multe familii eșuează datorită răcirii dragostei „de la început
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356600_a_357929]
-
poate Să mă dezăpezească ? M-au copleșit pădurile Stejarii cei falnici A u împietrit în sufletul meu M ă mai bucură doar păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
se opună omolgării, armenii vroiau ca după omologare să vândă acel sistem ca sistem echivalent IBM, ceea ce nu-i convenea multor țări din CAER. După omologare - excursie în jurul Erevanului. Mai întâi am fost urcați, cu autocarul, pe un munte înalt, prăpăstios, unde era încă un templu antic, de pe vremea romanilor. Priveliște ciudată : prăpăstii, sate de munte cu case țărănești, cu pământ arabil puțin, capre, oi în jurul satelor. În zare, Munții Ararat, din zona aceea din Turcia zisă și regiunea blestemată, nelocuită
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
încercarea lor de a ignora sau exclude durerea umană, suveranii despoți au intensificat-o, au preamărit-o. În Vatra lumii vechi, durerea a închircit sufletul omului, iar voluptatea l-a caricaturizat. Religiozitatea antică a săltat lumea în golul rece și prăpăstios al durerii și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești, cardinale, ale trăsăturilor chipului creat, încercând prin suferință, credință și jertfă să restaureze
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi desfăt plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei) „O, munte, munte! Ascunziș de foc, de aur, de ghețare,/ cu orice pas ce-l fac pe cărăruile-ți prăpăstioase și haine,/ flămând de mine însumi și stingher,/ parcă mă urc biruitor, cu câte-o treaptă tot mai sus în mine,/ prin întunericul, pe munții arși de imne, către cer!” (Aron COTRUȘ) Vineri: + Sf. Ierarh Grigorie Luminătorul+325, 30 Septembrie
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
umple-mi o dată strachina, că om vedea ce o mai fi până în vară. Poate mai aduce Ionel altceva să prăsim. Zâmbeam cu mamaia fără să ne vadă și cum reținusem vorba ei îi spuneam pe șoptite: “Ai dreptate mamaie, tare prăpăstios mai este și tataie ăsta!” Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI IV / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Arbid Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
în Cita Alta, un corespondent, evident, păstrând proporția. Intrarea în orașul-cetate, dinspre Câmpia Padului, e accesată de patru Porți, cea mai veche fiind din sec. XV. Asedierea fortăreței dinspre celelalte puncte cardinale era împiedicată de condițiile naturale, adică de culmile prăpăstioase ale colinei muntoase pe care se află orașul. Turiștii urcă în Cita Alta cu funicularul. Există însă și cale rutieră accesibilă intrării în orașul medieval prin cele patru Porți. După ce se lasă noaptea, de-acolo de sus vezi ceea ce presupui
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358507_a_359836]
-
noi bătrânii. Două camere ne sunt suficiente și ne mai rămân și bani de înmormântare. - Pușchia pe limbă ta. Vorbești de moarte la nici șaizeci de ani? - Cine ține tata de capătul atei, să știe când se rupe? - Mai taci prăpăstiosule, interveni doamna Marieta. Aici suntem la petrecere, nu la priveghi să vorbim de moarte. Te mai aude și față asta. Ce-o să creadă despre noi? - Ce-o să creadă! Ce vede! Ce diferența remarcabilă, cugeta Aveline, între vocea stranie pe care
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
jur-împrejur erau numai incendii devastatoare, Și noi, oricum, ardeam mocnit și ar fi trebuit să Izbucnim în foc, să ne mistuim și, legați unul de Altul, să ajungem scrum, în vatra unei noi rodnicii. Dar eu te iubesc atât de prăpăstios, de curat, încât Îți iert și acest sacru act criminal, din care m-am Salvat fără ajutorul tău, împotriva dorinței tale, Pentru c-am avut norocul unei vitalități revanșarde Și pentru că nu puteam muri, lăsându-te în voia sorții Și
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
pun la îndoială orice intenție a autorului. Oricât de celebri am fi, trebuie să învățăm să rămânem cu picioarele pe pământ. Slava deșartă ne dă târcoale, gândurile orgolioase își ițesc rațiunile ascunse și, îmbătați de succes, alunecăm pe un drum prăpăstios. Nu ne mai putem regăsi propria persoană în descrierile măgulitoare ale celorlalți. Ne transformăm în caricaturi. Pasternak rostește un avertisment la adresa tuturor celor care încearcă să fie celebri fără a cunoaște valoarea propriei creații. „Nu e frumos să fii celebru
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
ar zice poetul. Să nu simți că nu mai poți avea încredere în nimeni și în nimic? În perioadele acestea care scot din țâțâni lumea, impostura sau suspiciunea de impostură cuprinde și otrăvește toate registrele vieții. Trăitorii în asemenea vremuri prăpăstioase ajung să înoate, după șocul inițial, în apele toxice ale imposturii, la care se adaptează, chiar și cu aerul eternei indignări sau a frondei interne, binișor. Ne arătăm vexați de vreo trei săptămâni că niște oameni care se pricep la
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
și ”pământul făgăduinței”. Notă 1 Drumul de la Călimănești la Cozia e descris și de călătorul Paul Alep care a însoțit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, tatăl său, la 1657. ”... de la Călimănești drumul se transformă într-o poteca îngustă și prăpăstioasa, unde numai un cal poate să meargă odată.” Iată și alte impresii la care țin atât de mult de parcă am simțit la fel deși peste atâtea veacuri: ”sunt colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
inmemoria călătorului - numit și ”pământul făgăduinței”. Notă 1Drumul de la Călimănești la Cozia e descris și de călătorul Paul Alepcare a însoțit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, tatăl său, la 1657. ”... dela Călimănești drumul se transformă într-o poteca îngustă și prăpăstioasa,unde numai un cal poate să meargă odată.” Iată și alte impresii la care țin atatde mult de parcă am simțit la fel deși peste atâtea veacuri: ”sunt colțuri deo rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și lumineazaspiritul. Un om
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]