3,904 matches
-
însoțit de „nota editorului”, Victor Iova, celelalte, în continuare, 15, Prăbușirea (1997) și 16, Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion (Povestire) și romanul Sfântul (1998), poartă pe coperta interioară numele editorilor Mariana Iova și Victor Iova. Odată cu Opere, 17, Vâltoarea; Prăpastia (2000), numele lui Victor Iova este încadrat în chenar negru, iar în Opere 18, Frământări (2002) ordinea enumerării se modifică. Prioritatea este acordată lui Victor Iova, cel a cărui cunoaștere îndeaproape a operei și a epocii, a bibliografiei, a bucuriei
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
celui de-al doilea refugiu la Sibiu, sfârșitul fiecărui volum aducând precizarea datării: Sibiu, 1942 (Vremuri și oameni), Sibiu, 10.XII.1943 (Prăbușirea), Sibiu, 1942, (Sfântul), Sibiu, 1943 (Frământări) și o decalare de ani în curgerea acestei înregistrări, 1940, decembrie (Prăpastia). Istoricul publicării aduce în atenție, prin acțiunea lui Victor Iova, a antecedentelor și a consecințelor, a încadrării într-o familie de probleme ale textului, a stabilirii locului romanului într-o serie de evenimente și idei. În istoricul publicării preponderent se
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Vlădescu-Răcoasa și Mihai Pop (primul susținător al ideii unei istorii orale a Școlii de sociologie) cade cu precădere asupra vieții de zi cu zi a monografiștilor, a opțiunilor lor de viață, a prieteniilor și dezamăgirilor. Și devine astfel evident că prăpastia care desparte acum, ca viziune existențială, preocuparea sociologică de violent-distrugătorul avînt legionar era cu 70 de ani în urmă doar un fir subțire (deși esențial) între două moduri de canalizare a aceleiași energii înnoitoare născute de Primul Război Mondial. Unii
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
lor, a noastră, o situație, nici veche, nici nouă, nici măcar extraordinară, de care ne-am ciocnit direct sau am asistat la ciocnirea altora: destrămarea unui cuplu, falsa, mimata comunicare în suma întrebărilor clasice, superficiale și neconsistente, de uzură, care ascund prăpastia. Lipsa comunicării, frica de a afla ce nu vrei să știi construiește aberante scheme, iar compromisul se adîncește într-un hățiș fără ieșire. Soț-soție-copii-amantă. Legături primejdioase. Soția se trezește în casă, într-o noapte, cu tînăra amantă, en titre de
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
pesediști, proaspeții parlamentari... Acolo, unde omul poate gândi liber, la o căldurică mirosind a foc de lemne, și unde se pot pune la cale multe, în vreme ce, pe geam se văd, eventual, niște fulgi valsând cu responsabilitate... Sigur că există și prăpastii, însă atât pesediștii cât și pediștii, sunt cățărători profesioniști, iar la slalom - nici nu se mai pune problema... După cum ne-au anunțat la timp televiziunile, deschiderea pârtiei au fă- cut-o membrii proaspătului Guvern care, cum am mai spus, au reușit
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
transformat în destin. S. G.: Cum vă explicați destinul în perspectiva cărților? B.N.: La "vîrsta maturității în gîndire"1) omul nu este decît trecutul său și cînd privește în urmă vede o frînghie - cu mai multe noduri - care traversează o prăpastie. El este un funambul! Dar și un "funambulesque", adică un acrobat, ciudat și bizar. în fiecare clipă poate să se prăbușească în vid. Am fost un echilibrist care a trăit alternanța dintre șansă și neșansă, perseverență și abandon, deznădejde și
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în vid. Am fost un echilibrist care a trăit alternanța dintre șansă și neșansă, perseverență și abandon, deznădejde și nădejde, umilință și revoltă, frică și curaj... toate strînse în nodurile pe care le-am legat pe frînghia ce traversa o prăpastie - în care am privit uneori abisul - și astfel nodurile s-au transformat în destin. Au dobîndit un sens, au cîștigat o semnificație, un simbol și acum pot să spun: "Iată cine am fost!", "Iată cine sînt!" Frînghia este traseul de-
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
aroganța cumplită, suficiența, ticăloșia, vulgaritatea au primit o lecție? Văd bărci clătinîndu-se ușor pe o mare care începe să se încrețească. Îi văd pe oportuniști pregătindu-se să sară. S-ar putea ca uneori, dedesubt, să nu fie apă, ci prăpastie. Au trecut cincisprezece ani de cînd în decembrie 1989 au fost uciși oameni nevinovați.
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
kilograme de nisip - frescă de doi metri pe trei ce se înalță sub ochii noștri, concentrat vizual reprezentându-l pe Odin, zeul nordic călare cu o suliță în mână și, pe de altă parte, casa teatrului agățată pe buza unei prăpăstii. "Odin este o stâncă, dar în același timp el știe că totul poate deveni nisip". Ceea ce vedem e parabola borgesiană a sfidării unui grup care se bizuie pe timp, fără a se hrăni totuși cu iluzii. Poți avea aliați, așa
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
fleacuri: El, Supremul, are voie să fie și una, și alta! Or, dacă în decurs de câteva secunde se contrazice flagrant, ce mai e de așteptat din partea unui personaj ce se plasează mereu deasupra legilor și regulilor? Gândul prăvălirii în prăpastie i-a anihilat instinctul de conservare. Presa a vorbit de-un fel de victorie în fața lui Iliescu. Ar fi primit, cică, mână liberă să facă tot ce vrea, și la partid, și la guvern. Nu va face absolut nimic. Și
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
adesea subtil-speculativ, mizînd prevăzător pe nuanțe, capătă la un moment dat o turnură apocaliptică: "Pretutindeni e cerul,/ puțini vor ajunge acolo,/ câtorva numai le va fi dat/să vadă și altceva/ decât lumea rămasă în vale,/ și valea ca o prăpastie/ în flăcări" (Pretutindeni e cerul). Dar atenție! Nu e vorba de o apocalipsă a separației lumii cerești și a celei terestre, ci de una a amestecului lor inextricabil în ceea ce numim realitatea noastră cea de toate zilele. Dacă ne gîndim
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
sociale și o previzibilă nemulțumire populară. Dar e de datoria conducătorilor să-i ducă pe supuși în direcția bună, chiar riscând ca unii dintre ei să-și julească genunchii, decât să-i păstorească de-a brambura, doinind duios în direcția prăpastiei. Probabil că la Budapesta actualul guvern va plăti neanjunrile inerente ale schimbării de statut a Ungariei. Dar socialiștii maghiari știu că predau viitoarei puteri o țară sănătoasă, solid așezată pe direcția prosperității. Îi vedeți pe pesedei făcând așa ceva? Mai degrabă
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
crispare a deznădejdii ce-și găsește finalitatea în sine. Idealizarea trecutului produce un prezent blocat, interzicînd, de facto, viitorul: "Rătăcitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale,/ Eu cad neputincios, stăpîne,/ în fața strălucirii tale./ în drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
apoi, pentru a se identica fiecare mesaj. Probleme de zi cu zi, trădări, părăsiri, iubiri aruncate pe apa sîmbetei, neînțelegeri cu celălalt, cu copilul, tulburarea propriei identități. Cupluri care se despart, care nu funcționează, înșelăciuni de tot felul, prăbușirea în prăpastie, disperarea, sinuciderea care dă tîrcoale minții năuce, așa începe spectacolul, emoționant, sus, cu trei actrițe, trei femei care par că spun aceeași poveste, trasă la indigo. Si totuși, nu. E foarte interesant să le urmărești pe Dana Dembinski-Medeleanu, pe Mihaela
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
primejdiile știute și neștiute. Amintirea solară a anilor copilăriei face și mai apăsătoare realitatea de azi. Între paradisul promis de visele și speranțele copilăriei și viața lipsită de orizont a maturilor de astăzi, dezamăgiți și blazați, s-a căscat o prăpastie. Este greu de spus dacă acest dezastru existențial are drept cauză sinuoasele evoluții sociale și politice din societatea românească a momentului (este greu să nu descoperi în Sumbria datele societății românești de azi, cu toate contorsiunile perioadei de tranziție) sau
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
sinucidere, după cum se explică resorturile acestei drame în avertismentul autorului: "Un om și-a curmat viața în clipa în care a înțeles limpede că, între el și oamenii spre care năzuise din toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie - atâta tot". Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, "povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
suferă că nimeni nu l-a iubit cu adevărat niciodată, că nu a avut noroc, că a fost obligat la compromisuri, că a fost tot timpul înțeles greșit, că idealismul său a fost contrazis - ceea ce l-a împins pe buza prăpastiei. Calvarul este deci drama unei profunde și fatale neînțelegeri. Nu e neapărat nevoie să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
cu toate că Îți place să le știi lângă tine Adormite în ritmul sărutului Toate în dezordinea camerei și în Dulceața trupului În melodiile spiritului. Se opun Nașterii singuratice, depărtării sterile Mereu în căutare. Sunt frumos pentru tine. Pătrundem în prăpastia trupului. În Norocul smuls din rădăcina rănită.
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
n-ar fi faultat niciodată pe nimeni și (pe care) nici un antrenor nu l-ar fi băgat în echipă (de bun ce e)", cum spune Sorin. Un fel de Holden Caufield care prinde copiii (deformați, alcoolici) gata să cadă în prăpastie. De fapt, cam face blat și faultează primele două reguli ale cărții: scrisul la semn (adică la 4-5.000 de semne) și alunecarea la 10 mm deasupra realității. Povestirile lui Cosmin consumă paginile vitale, sunt obeze și ajung direct pe
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
lumea abstractă și, totuși, atît de concretă a lui Beckett. Sau tocmai concretețea altfel formulată a inhibat. Șir de regizori care nu au putut decoda metafora. O teamă culturală și nu numai. Așteptîndu-l pe Godot" Un amestec pe muchie de prăpastie între parodie și dramatism, accente sonore de comic de circ, de filme mute, în alb și negru, de sunete, lumini, cuvinte, tăceri. Acest amestec a vrut să-l vizualizeze, să-l studieze, să-l analizeze și regizorul Alexandru Dabija. Piesa
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Ryan): e reversul unui ritual de curtare, personajele încep cu sex oral și sfârșesc sărutându-se pe capota unei mașini, iar el o acuză pe ea că-l folosește ca obiect sexual. În pofida acestor ecouri feministe, filmul face vizibilă o prăpastie între cele două sexe: femeile trăiesc într-o lume cvasi-patologică a fanteziilor romantice, dar se mulțumesc cu orice plăceri temporare (Frannie se culcă cu vulgarul Malloy, deși îl bănuiește de crimă), iar bărbații exudă pericol și auto-suficiență. O poveste de
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
din spate, arătând ca o fantomă bântuind un spațiu clarobscur, exact ca și vinovăția ei, pe care o reneagă cu obstinație. Una dintre explicații este că învingătorul și învinsul nu sunt atât de diferiți, dar nu se pot apropia din cauza prăpastiei care - cred ei - îi desparte. Judecătorului nu îi lipsește obtuzitatea în anumite situații: odată venit, își face cunoscută dezamăgirea că toți liderii naziști au decedat și doar "oamenii mici" au mai rămas de judecat. Un mic judecător din Midwest la
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
asta nu ajută, pentru că filmul e foarte inegal din punct de vedere vizual, ca să încerc o formulare forțată: tripozii țin de o lume, iar efectele speciale reușite, de alta. În ceea ce privește Star Wars încep să cred că va exista întotdeauna o prăpastie între criticii de film și fani. Primii au recunoscut că ultimul din noua serie, Răzbunarea Sith, e mai bun decât precedentele. Atât și nimic mai mult, remarcând în rest că e totuși prost. Fanii s-au extaziat în schimb. Sigur
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
că Andreea Marin a participat la o emisiune Ciao Darwin. Personal, n-o credeam în stare, dar mari îs minunile Domnului... Așadar, câteva veri la rând, după ce vedea în reportajele tv cum se rătăceau turiștii prin munți sau cădeau în prăpastii ca snopii, prietenul Haralampy își pregătea rucsacul ca pentru escaladarea Chomolungmei și pleca spre piscurile Carpaților. Mi-e greu să-i descriu morga eroi-comică pe care o afișa spre familie în acele momente și cuvintele de încurajare adresate soției și
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
n-aș cunoaște universitari din Iași, Timișoara, Craiova, aș spune că teoria literaturii și limbajul critic de la noi s-au schimbat în ultimii ani, iar eu n-am prins de veste. Or băieții universitari nu știu cum să-și salveze studenții din prăpastia prețiozităților și a inutilității osificate în formule sacre care fac deliciul profesorilor de liceu. În schimb, candidatul la ,Bac", pe care nu-l atrage filologia, va rămîne marcat pe viață de aceste cărțulii indigeste prin care i se dezvăluie ,secretele
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]